Customs fraud via mismatched transport documents for separated firearm components, not qualified smuggling or arms-regime violation

Folosirea documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă. Contrabandă calificată. Nerespectarea regimului armelor și muniţiilor. Elemente constitutive

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni prevăzute în Codul vamal al României

Indice alfabetic: Drept penal

- folosirea documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă

- contrabandă calificată

- nerespectarea regimului armelor și muniţiilor

C. pen., art. 279 alin. (1)

Legea nr. 86/2006, art. 271, art. 272

Fapta de a folosi, la autoritatea vamală, documente vamale de transport sau comerciale care se referă la ambalaje ale produselor militare, iar nu la produsele militare care formează obiectul transportului internaţional, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 272 din Legea nr. 86/2006.

Introducerea în ţară de ţevi pentru arme letale de foc, pe baza documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la ambalaje ale acestora, nu întrunește și elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 sau ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor și muniţiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen., deoarece numai armele pot constitui obiectul material al acestor infracţiuni, iar nu și componentele armelor de foc, separate, care nu pot funcţiona ca arme de foc. În acest sens, art. 2 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al muniţiilor definește arma de foc ca armă al cărei principiu de funcţionare are la bază forţa de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin arderea unei încărcături și prevede că sunt asimilate armelor de foc numai ansamblurile, subansamblurile și dispozitivele care se pot constitui și pot funcţiona ca arme de foc.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1601 din 30 aprilie 2009

Prin sentinţa penală nr. 331 din 9 iulie 2007, Tribunalul Dolj a procedat la condamnarea inculpaţilor, cetăţeni bulgari, B.K. și C.S., după cum urmează:

- la pedeapsa de câte 2 ani închisoare și un an interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. fiecare, pentru comiterea infracţiunii prevăzute în art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

- la pedeapsa de câte un an închisoare fiecare pentru infracţiunea prevăzută în art. 272 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.;

- la pedeapsa de câte un an și 8 luni închisoare fiecare pentru infracţiunea prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate celor doi inculpaţi și s-a dispus ca aceștia să execute fiecare pedeapsa rezultantă de câte 2 ani închisoare și un an interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. și, în temeiul art. 81 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În ziua de 2 decembrie 2006, la Biroul Vamal Calafat s-a prezentat pentru a intra în România un automărfar care venea din Bulgaria și trecuse de Vama Vidin. Cu ocazia intrării în România a automărfarului venit din Bulgaria, inspectorul vamal de serviciu M.F. a constatat că în cabina autovehiculului se aflau doi bărbaţi pe nume C.S. și B.K., ambii de cetăţenie bulgară și având calitatea de șoferi, iar după prezentarea documentelor de vămuire - scrisoarea de trăsură și carnetul TIR, factura și o listă specificativă - faptul că automarfarul transportă în Finlanda un număr de 5 cutii de lemn și 9 europaleţi cu o greutate totală de 3.550 kg, transportul fiind efectuat de firma bulgară S.

Deoarece i s-a părut suspect transportul respectiv (volumul de 3.550 m3 și preţul de 133.292 euro), inspectorul vamal M.F. Ie-a spus celor doi șoferi că dorește să controleze compartimentul de marfă. În acest context, unul din cei doi șoferi bulgari i-a spus inspectorului vamal că transportă „ceva secret, codificat”, fapt ce l-a determinat pe inspector să insiste să vadă marfa.

După ce a deschis remorca automărfarului și a desfăcut una din cutiile din lemn pe care era specificat Finlanda, inspectorul vamal a constatat că în acea cutie de lemn se aflau ţevi de mitralieră. Urmare a acestei constatări, inspectorul vamal a sesizat conducerea Biroului Vamal Calafat, care la rândul lui a sesizat Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Craiova.

Întrucât au realizat faptul că deplasarea până în Finlanda nu mai putea continua cu documentele prezentate la intrarea în România, șoferii bulgari au luat legătura telefonic cu o persoană în Bulgaria pentru a trimite actele reale cu privire la mărfurile transportate.

După sesizarea organelor competente și deplasarea la faţa locului a echipei de cercetare, s-a efectuat controlul automărfarului, stabilindu-se că în interior se aflau 5 bucăţi lăzi de lemn care conţineau 99 de ţevi de mitralieră, un număr de 1.650 cutii pentru benzi de cartușe și 1.650 bucăţi benzi de cartușe.

Deoarece inculpaţii nu aveau nici licenţă și nici permis internaţional de tranzitare a teritoriului României cu produse militare și strategice, automarfarul împreună cu produsele militare din remorcă au fost lăsate în custodia Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Dolj - Calafat, fiind instituit prin ordonanţă sechestru.

Cercetările efectuate în cauză au evidenţiat că ţevile pentru armele de foc fuseseră produse de Compania Naţională R. și importate din România, iar celelalte produse militare erau produse de alte societăţi de profil din Bulgaria.

De menţionat că, în baza unor relaţii contractuale cu firma A. și în conformitate cu prevederile O. U. G. nr. 158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor și altor operaţiuni cu produse militare, Compania Naţională R. a exportat 99 bucăţi ţeava pentru pușca mitralieră societăţii bulgare A., ambele societăţi având autorizaţiile necesare, societatea română pentru export în Bulgaria, iar societatea bulgară pentru export în Finlanda. Este de precizat că societatea bulgară A. deţinea în calitate de exportator o aprobare pentru exportul în Finlanda a mai multor componente de produse militare, după cum urmează: 100 bucăţi lunete de mitralieră, 1.650 cutii pentru bandă de cartușe și 1.650 bucăţi cartușiere pentru mitraliere, primele componente fiind produse în România și exportate în Bulgaria, preţul total al exportului fiind de 133.890 euro.

Dar, din traducerea autorizată a materialului primit de la Serviciul Naţional de Poliţie - Direcţia Principală „Contra crimei organizate” a rezultat că, deși societatea bulgară A. avea autorizată această tranzacţie particulară, pentru realizarea transporturilor bunurilor a semnat un contract cu T., societate bulgară de transport, în cadrul căruia se menţionează explicit că încărcătura este supusă contractului special, societatea de transport fiind însărcinată să se ocupe de obţinerea documentaţiei necesare de însoţire și trecere a bunurilor prin România.

Potrivit conţinutului aceluiași material, la rândul ei, societatea de transport T. a angajat un sub-furnizor, respectiv S.C. care, la rândul lui, a angajat alt sub-furnizor în persoana societăţii S., care a și efectuat transportul și ai cărei angajaţi erau cei doi inculpaţi.

În această situaţie, firmele bulgare care au încheiat contractele de transport ori sub-contractele de transport pentru produsele militare menţionate nu s-au preocupat de solicitarea de permis sau licenţă de tranzit internaţional de produse militare pe teritoriul României, în conformitate cu legislaţia românească din domeniu.

Prin decizia nr. 111 din 16 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală, a admis apelurile declarate, între alţii, de inculpaţi, a desfiinţat sentinţa apelată și a dispus, în rejudecare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor atât pentru infracţiunile prevăzute în art. 271 și art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cât și pentru infracţiunea prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen.

Pronunţând o soluţie de achitare, instanţa de apel a motivat în considerentele deciziei că, în sarcina inculpaţilor - în calitatea lor de șoferi la firma de transport - nu li se poate reţine o intenţie directă de a face contrabandă cu arme pe teritoriul României, în raport cu lipsa de preocupare a societăţilor bulgare de a obţine documentele necesare tranzitării teritoriului cu produse militare și strategice. S-a mai susţinut că o astfel de obligaţie revenea reprezentanţilor firmelor de transport, inculpaţii neavând această calitate și nici atribuţii în raport cu funcţiile ocupate în cadrul societăţii angajatoare.

Cât privește infracţiunea prevăzută în art. 272 din Legea nr. 86/2006, s-a reţinut că „prin acte false” se înţeleg actele asupra cărora s-a intervenit material, ulterior întocmirii actului, ori s-au consemnat neadevăruri, știind că menţiunile nu corespund realităţii, ceea ce de fapt, în speţă, nu s-a realizat de cei doi inculpaţi.

În termen legal, împotriva soluţiei de achitare a declarat recurs Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova.

În esenţă, procurorul și-a motivat recursul în sensul că soluţia de achitare este rezultatul unei grave erori de fapt și nu al probelor administrate în cauză și care atestă realizarea - în totalitate - a elementelor constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii, impunându-se admiterea recursului și pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpaţilor.

În susţinerea acestei critici s-au invocat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată, atât în raport cu critica formulată și cazul de casare invocat, cât și din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este fondat pentru consideraţiunile ce urmează.

Într-adevăr, din verificarea întregului material probator administrat, raportat la prevederile art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se poate constata că soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea reglementată de acest text este consecinţa unei grave erori de fapt, aspect sub care hotărârea va fi supusă casării în temeiul dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Pronunţând achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută în art. 272 din Legea nr. 86/2006, instanţa de apel a motivat în considerente că inculpaţii nu au prezentat autorităţilor vamale acte asupra cărora s-a intervenit material și nici în care să se fi consemnat neadevăruri, ci doar acte incomplete cu referire la factura și lista specificativă prezentate iniţial.

Calificând ca incomplete actele de transport prezentate iniţial autorităţii vamale, instanţa de apel contravine atât dispoziţiilor art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cât și materialului probator administrat în cauză.

Ori, în situaţia infracţiunii prevăzute în art. 272 din Legea nr. 86/2006, faptele se consumă în momentul în care la autorităţile vamale se prezintă documente vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă.

În cauză, este de necontestat că cei doi inculpaţi au prezentat iniţial la autorităţile vamale documente de transport care se refereau la alte mărfuri decât cele transportate, cunoscând faptul că aceste documente nu corespund realităţii.

Astfel, atât din declaraţia martorului M.F., declaraţie confirmată de inculpaţi la 23 ianuarie 2007, cât și din documentele vamale și de transport anexate, rezultă că la 2 decembrie 2006 inculpaţii, șoferi pe un automărfar bulgăresc, au intrat în Vama Calafat, prezentând inspectorului vamal de serviciu - M.F. - la controlul vamal carnetul TIR, scrisoarea de trăsură, o factură și o listă specificativă.

Din factura la care era atașată lista specificativă rezultă că transportau 5 cutii de lemn și 9 europaleţi, în greutate de 3.550 kg și un preţ de 133.292 euro.

Fiindu-i atrasă atenţia de greutate și de preţ, inspectorul vamal a deschis una din cutii, în care a constatat existenta ţevilor de mitralieră și a altor produse militare.

În aceste condiţii s-a sesizat conducerea vămii, iar șoferii bulgari au cerut în Bulgaria trimiterea documentelor de transport ce corespundeau produselor militare transportate.

Din compararea conţinutului celor două acte de transport rezultă că în timp ce din factura prezentată iniţial, precum și lista specificativă atașată rezultă că obiect al transportului îl formau 5 cutii de lemn și 9 europaleţi, din factura trimisă prin fax, precum și lista specificativă rezultă că se transportau 99 bucăţi ansamblu ţevi arme de foc, 1.650 bucăţi cutii muniţie pentru curea cu 100 cartușe și 1.650 bucăţi curea metalică pentru 100 cartușe, toate ambalate în 5 cutii de lemn și 9 europaleţi.

Cu alte cuvinte, inculpaţii în calitate de șoferi ai unui automărfar, ce executau transporturi internaţionale, au prezentat la 2 decembrie 2006 la controlul vamal documente vamale și de transport pentru ambalajele produselor militare și nu pentru produsele militare ce făceau de fapt și de drept obiectul acestui transport internaţional.

Pe de altă parte, inculpaţii nu se pot apăra de răspundere penală invocând necunoașterea mărfurilor ce formau obiect al transportului.

Afirmaţia are în vedere declaraţiile iniţiale ale inculpaţilor din care rezultă că aceștia știau ce transportă, inculpatul B.K. participând chiar la încărcarea lăzilor și a europaleţilor; pe de altă parte, din aceleași declaraţii rezultă că, de la Karlovo, autocamionul a fost escortat sub pază armată până la Vama Vidin, când forţele armate ce-i asigurau escorta s-au retras.

Desigur, în aceste condiţii, chiar dacă cei doi inculpaţi nu cunoșteau exact metodologia de transport, în calitate de șoferi ai unei firme de transport, ce conduceau transporturi internaţionale trebuiau să-și asume obligaţia efectuării transportului în condiţii de deplină legalitate, cu respectarea legislaţiei din teritoriile statale tranzitate sau din Uniunea Europeană.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 8 din Decretul nr. 451/1972 privind aderarea României la Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe șosea, încheiată la Geneva la 19 mai 1956, la primirea mărfii, transportatorul este obligat să verifice exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete, cât și la marcajul și numerele lor, starea aparentă a mărfii; în același sens, sunt și prevederile Decretului nr. 420/1979 pentru aderarea României la Convenţia vamală încheiată la Geneva la 14 noiembrie 1975, în care se arată că manifestul mărfurilor din carnet va trebui să cuprindă separat conţinutul fiecărui vehicul sau al fiecărui container.

Și, deși în scrisoarea de transport se face referire la aceste prevederi, iar transportul internaţional s-a executat în aceste condiţii, în document se menţionează expres ambalajele, respectiv 5 cutii de lemn și 9 europaleţi, și nu produsele militare.

Din considerentele expuse rezultă că inculpaţii au folosit acte nelegale la autoritatea vamală, săvârșind infracţiunea prevăzută în art. 272 din Cod vamal, fiind îndeplinite atât cerinţele laturii obiective, cât și subiective ale acestui text. În cauză, latura subiectivă este caracterizată de intenţia directă a celor doi inculpaţi de a sustrage controlului vamal produsele militare, prin prezentarea autorităţii vamale a unor acte de transport ce se referau doar la ambalajele și nu la produsele militare care făceau obiectul transportului.

Pe de altă parte, cerinţa esenţială specifică și necesară existenţei acestei infracţiuni este aceea că fapta care constituie element material al laturii obiective este realizată de acţiunea inculpaţilor de a folosi la autoritatea vamală acte de natura celor la care se referă art. 272 din Codul vamal, respectiv acte de transport pentru alte bunuri (ambalaje) decât cele reale care erau produsele militare.

În acest cadru, recursul declarat de procuror este fondat, urmând a se admite conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., hotărârea fiind casată sub aspectul greșitei achitări a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută în art. 272 din Codul vamal.

Criticile privind greșita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute în art. 271 din Codul vamal și art. 279 alin. (1) C. pen., pentru consideraţiunile de fapt și de drept ce urmează, se vor respinge, ca nefondate.

Nerespectarea regimului armelor și muniţiilor, incriminată prin dispoziţiile alin. (1) al art. 279 C. pen., presupune o deţinere, port, confecţionare, transport, precum și orice operaţie privind circulaţia, fără drept, a armelor și muniţiilor sau funcţionarea, fără drept, a atelierelor de reparat arme.

Regimul juridic al armelor și muniţiilor - la care face referire art. 279 C. pen. și care pot constitui astfel obiect material al infracţiunii - este stabilit prin Legea nr. 295/2004, modificată și completată.

Art. 2 din lege definește diferite categorii de arme și muniţii. Referindu-se la arme de foc, legea stabilește în acest sens arma al cărei principiu de funcţionare are la bază forţa de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin aprinderea unei încărcături; sunt asimilate armelor de foc și ansamblurile, subansamblurile și dispozitivele care se pot constitui și pot funcţiona ca arme de foc.

Din această normă legală care definește arma de foc, stabilind și criteriile după care ansambluri sau dispozitive sunt asimilate armelor de foc, rezultă fără echivoc că anumite părţi din armă, separate, care nu pot funcţiona ca armă de foc, nu pot constitui - în sensul legii - armă de foc, după cum nu pot constitui nici obiect material al infracţiunii prevăzute în art. 279 C. pen. anumite părţi din armă. În consecinţă, în sensul acestor prevederi legale, nu poate constitui obiect material al infracţiunii prevăzute în art. 279 alin. (1) C. pen. ţeava armei, ci doar arma în materialitatea ei, în stare de funcţionare.

În această situaţie se poate constata că cele 99 de ţevi pentru arme letale, deţinute și transportate în cauză, nu pot constitui obiect material al infracţiunii prevăzute în art. 279 alin. (1) C. pen., circumscriindu-se conţinutului acestei infracţiuni doar armele și muniţiile considerate ca atare de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 295/2004.

Pe de altă parte, constituie contrabandă calificată, conform art. 271 din Codul vamal, trecerea peste frontieră, fără autorizaţie, a armelor, muniţiilor și altor produse chimice, substanţe toxice și psihotrope, enumerate expres și limitativ de acest text.

Nici în privinţa acestei infracţiuni nu este realizat conţinutul constitutiv, atâta timp cât nu au fost trecute peste frontieră arme, muniţii sau substanţe din cele arătate limitativ de textul de lege. Cum ţevile pentru arme letale nu pot constitui în sensul Legii nr. 295/2004 arme în stare de funcţionare, nu pot constitui nici obiect al contrabandei calificate, prevăzută în art. 271 din Cod vamal.

Pentru aceste considerente, soluţia de achitare a inculpaţilor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute în art. 279 alin. (1) C. pen. și art. 271 din Codul vamal, se va menţine ca legală și temeinică, criticile urmând a fi respinse, ca nefondate.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 111 din 16 septembrie 2008, a casat decizia penală atacată cu privire la greșita achitare a inculpaţilor B.K. și C.S. pentru infracţiunea prevăzută în art. 272 din Legea nr. 86/2006 și, în baza acestui text de lege, a condamnat pe inculpaţi la câte 2 ani închisoare fiecare, în condiţiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și la câte un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor pe un termen de încercare de câte 4 ani, conform art. 82 C. pen., iar conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.