Separate appeal against ruling rejecting return of case to prosecutor for redoing preliminary investigation inadmissible

Încheiere prin care instanța respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Recurs separat. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- încheiere prin care instanța respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale

- recurs separat

- inadmisibilitate

C. proc. pen., art. 332 alin. (4), art. 3851 alin. (2)

În conformitate cu prevederile art. 332 alin. (4) C. proc. pen., numai împotriva hotărârii de desesizare și restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale se poate face recurs de către procuror și de către orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în termen de 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Prin urmare, recursul separat declarat împotriva încheierii prin care instanța respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale este inadmisibil, controlul judiciar asupra unei astfel de încheieri neputând fi exercitat separat, ci numai odată cu fondul, așa cum prevăd dispozițiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1382 din 13 aprilie 2009

Prin încheierea din data de 31 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală, a dispus, printre altele, respingerea cererilor formulate de inculpații C.I., C.N., P.D., U.V., P.E., P.R. și J.G. privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006).

La data de 24 martie 2009, inculpații menționați au solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, ca urmare a încălcării prevederilor art. 253 C. proc. pen. de către organul de urmărire penală.

S-a susținut că, după prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul a procedat la schimbarea încadrării juridice și a dispus trimiterea în judecată, fără a prezenta din nou materialul de urmărire penală și fără a le da posibilitatea de a-și formula apărările, corespunzător noii încadrări juridice, fiind încălcate astfel și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

S-a mai reținut că la datele de 18 iunie 2007, 19 iunie 2007, 21 iunie 2007, 8 august 2007, 14 august 2007, 20 august 2007 și 24 august 2007, procurorul care a instrumentat dosarul de urmărire penală a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 250 și urm. C. proc. pen. Ulterior, prin ordonanța din data de 21 septembrie 2007, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, din infracțiunea prevăzută în art. 175 din Legea nr. 141/1997 în infracțiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997.

Instanța de fond a apreciat că în cauză a avut loc o încălcare a dispozițiilor art. 253 C. proc. pen., care prevăd obligativitatea prezentării din nou a materialului de urmărire penală, dar nerespectarea acestei obligații atrage nulitatea relativă și nu pe cea absolută.

Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că schimbarea încadrării juridice a faptelor a privit forma participației penale, în sensul reținerii complicității în locul autoratului și deci nu a vizat o formă mai gravă a infracțiunii, iar pentru autorat inculpații și-au formulat apărările și, în fața instanței, în cursul cercetării judecătorești, pot fi administrate toate probele concludente și utile privind noua încadrare juridică.

Ca atare, instanța de fond a concluzionat că inculpaților nu le-a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, ei beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil în acord cu prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Împotriva acestei încheieri inculpatul C.I. a declarat recurs, prin care a solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, ca urmare a încălcării prevederilor art. 253 C. proc. pen., apreciind că s-a adus o gravă încălcare a dreptului la apărare prin neprezentarea din nou a materialului de urmărire penală.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 332 alin. (4) C. proc. pen., împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror și de către orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în termen de 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă.

În speță, nu s-a pronunțat o hotărâre de desesizare, ci o hotărâre prin care s-a respins cererea formulată de inculpați pentru restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

O asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată separat, ci numai odată cu fondul, așa cum prevăd dispozițiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) din același cod, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 31 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția penală, a fost respins, ca inadmisibil.