Suspension of prison sentence for illness fixed at 3 months; indefinite suspension overturned and term granted.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the prosecutor's appeal, partially overturned the lower court's decision, and granted the convicted person's request for suspension of the prison sentence for a fixed term of 3 months, starting from 24 February 2009, instead of the indefinite suspension ordered below (which remains unchanged in other respects). The dispute concerned a challenge to the trial court's failure to specify a duration for the suspension of a 4-year prison sentence, granted under Article 455 read with Article 453(1)(a) of the Criminal Procedure Code on grounds of serious illness (cirrhosis, gastritis, diabetes, paroxysmal atrial fibrillation) certified by a medico-legal expert report proposing a 3-month suspension, with the court also imposing supervision obligations and a professional ban. Decisively, the court held that Articles 457(2) and (21), read with Article 454(2), do not prohibit setting a fixed term for suspension in such cases—rather, they presuppose it—and that setting a term is justified to prevent evasion of punishment, with the convicted person free to seek renewal if the medical condition persists; the term was made to run from the date of this decision to ensure its effective benefit.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 455 alin. (1) C. proc. pen, art. 4531 C. proc. pen, art. 4531 alin. (2) lit. f) C. proc. pen, art. 454 alin. (11) C. proc. pen, art. 454 alin. (12) C. proc. pen; Suspension of prison sentence for illness fixed at 3 months; indefinite suspension overturned and term granted: The dispute concerned a challenge to the trial court's failure to specify a duration for the suspension of a 4-year prison sentence, granted under Article 455 read with Article 453(1)(a) of the Criminal Procedure Code on grounds of serious illness (cirrhosis, gastritis, diabetes, paroxysmal atrial fibrillation) certified by a medico-legal expert report proposing a 3-month suspension, with the court also imposing supervision obligations and a professional ban. Decisively, the court held that Articles 457(2) and (21), read with Article 454(2), do not prohibit setting a fixed term for suspension in such cases—rather, they presuppose it—and that setting a term is justified to prevent evasion of punishment, with the convicted person free to seek renewal if the medical condition persists; the term was made to run from the date of this decision to ensure its effective benefit.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court to admit the appeal and reverse the lower court's decision.
Full text
Întreruperea executării pedepsei închisorii. Cazul prevăzut în art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Stabilirea termenului întreruperii
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- întreruperea executării pedepsei închisorii
- cazul prevăzut în art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
- stabilirea termenului întreruperii
C. proc. pen., art. 454 alin. (2), art. 457 alin. (21)
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea în continuare a pedepsei, iar instanţa apreciază că întreruperea executării pedepsei și lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din prevederile art. 457 alin. (2) și alin. (21) raportat la art. 454 alin. (2) teza a doua C. proc. pen. rezultă că instanţa de executare ţine evidenţa întreruperilor acordate, iar la expirarea termenului, ia măsuri pentru reînceperea executării. Dacă nu s-a stabilit un termen, judecătorul delegat al instanţei de executare este obligat să verifice periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat întreruperea executării pedepsei, iar când constată că aceasta a încetat, să ia măsuri pentru reîncarcerarea condamnatului.
Prin urmare, aceste prevederi nu interzic stabilirea unui termen de întrerupere a executării pedepsei închisorii pentru cazul prevăzut în art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În acest caz, condamnatul poate, la expirarea termenului de întrerupere a executării pedepsei închisorii, să formuleze o nouă cerere de întrerupere întemeiată pe art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dacă starea sănătăţii nu s-a ameliorat.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 652 din 24 februarie 2009
Prin sentinţa nr. 288 din 5 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, Secţia I penală, a admis cererea formulată de condamnatul D.G. privind întreruperea executării pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 49 din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 2262 din 23 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.
În baza art. 455 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus întreruperea executării pedepsei închisorii, până când starea de sănătate a acestuia se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare.
A impus condamnatului ca, pe durata întreruperii executării pedepsei, să respecte următoarele obligaţii, prevăzute în art. 4531 C. proc. pen.:
- să nu depășească limita teritorială a localităţii de domiciliu decât în condiţiile stabilite de instanţă;
- să se prezinte la instanţă ori de câte ori este chemat sau la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de către instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus întreruperea;
- să nu deţină, să nu folosească și să nu poarte nicio armă.
În baza art. 4531 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., a interzis condamnatului să exercite profesia în exercitarea căreia a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 49 din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel București.
A aplicat dispoziţiile art. 454 alin. (11) C. proc. pen. și, în baza art. 454 alin. (12) C. proc. pen., a atras atenţia condamnatului asupra acestor dispoziţii, respectiv să nu încalce cu rea-credinţă obligaţiile menţionate, în caz contrar instanţa de judecată urmând să revoce întreruperea executării pedepsei și să dispună punerea în executare a pedepsei privative de libertate.
A dispus ca organul de poliţie desemnat cu supravegherea de către instanţă să verifice periodic respectarea obligaţiilor de către condamnat, iar în cazul în care ar constata încălcări ale acestora să sesizeze de îndată instanţa de executare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei la care a fost condamnat, dat fiind că afecţiunile de care suferă îl pun în imposibilitate de a suporta regimul de penitenciar.
Instanţa de fond a constatat că, prin sentinţa nr. 49 din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, definitivă prin decizia nr. 2262 din 23 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, petentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunilor de luare de mită, trafic de influenţă, favorizare a infractorului, înșelăciune, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals și a fost încarcerat la Penitenciarul Rahova la data de 6 august 2008, pedeapsa urmând să expire la data de 5 august 2012.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală dispusă de instanţă, s-a constatat că acesta suferă de ciroză, gastrită, diabet zaharat și fibrilaţie arterială paroxistică, iar comisia de expertiză a propus, faţă de aceste diagnostice, dar și faţă de patologia asociată acestor boli, întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, timp în care condamnatul se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanţa de fond a dispus întreruperea executării pedepsei la care a fost condamnat petentul, fără să precizeze în dispozitivul hotărârii atacate și perioada de 3 luni, de altfel menţionată în concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, dar și în textul de lege aplicabil speţei.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și stabilirea termenului de 3 luni pentru perioada întreruperii executării pedepsei.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate de parchet, ca și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea în continuare a pedepsei, iar instanţa apreciază că întreruperea executării pedepsei și lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din economia acestor dispoziţii legale, pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei, instanţa trebuie să constate îndeplinirea a două condiţii esenţiale, respectiv existenţa unei boli grave constatată printr-o expertiză medico-legală și inexistenţa pericolului pentru ordinea publică în caz de punere în libertate a condamnatului.
Cele două condiţii sunt întrunite în cauză, discuţia purtându-se doar asupra necesităţii stabilirii unei durate de întrerupere a executării pedepsei.
Art. 457 alin. (21) raportat la art. 454 alin. (2) C. proc. pen. prevede că instanţa de executare ţine evidenţa întreruperilor acordate și, la expirarea termenului, ia măsuri pentru reînceperea executării. Dacă nu s-a stabilit un termen, judecătorul delegat al instanţei de executare este obligat să verifice periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat întreruperea executării pedepsei, iar când constată că aceasta a încetat, să ia măsuri pentru reîncarcerarea condamnatului.
Reglementările de mai sus nu interzic, ci presupun stabilirea unei durate limită de întrerupere a executării pedepsei pentru existenţa unei boli grave.
În aceste condiţii, pentru a evita sustragerea condamnaţilor de la executarea pedepselor și a asigura realizarea finalităţii procesului penal, este justificată stabilirea unei durate de întrerupere a executării pedepsei, cu obligarea de prezentare a condamnatului pentru reîncarcerare la expirarea termenului stabilit de instanţă.
Nimic nu împiedică condamnatul ca, la expirarea perioadei stabilite pentru întreruperea executării pedepsei, să formuleze o nouă cerere cu același obiect, dacă starea sănătăţii nu s-a îmbunătăţit.
În cauză, având în vedere și concluziile raportului de expertiză medico-legală, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că se impune întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, începând cu data pronunţării prezentei decizii.
Se recurge la stabilirea acestei limite de începere a curgerii termenului (dies a quo), pentru că persoanei condamnate nu i se poate imputa scurgerea deja a perioadei de care ar fi beneficiat și pentru a se asigura efectiv timpul necesar ameliorării sănătăţii condamnatului.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul, a casat sentinţa atacată și, rejudecând, a dispus întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni, începând cu data de 24 februarie 2009.