European Arrest Warrant execution: Public hearing requirement under Law 302/2004 prevails over Criminal Procedure Code in-camera rule for preventive arrest

Mandat european de arestare. Publicitatea ședinţei de judecată

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

- publicitatea ședinţei de judecată

Legea nr. 302/2004, art. 90

În conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (14) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, în procedura de executare a mandatului european de arestare, ședinţa de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea cauzei în ședinţă secretă. Dispoziţiile art. 90 alin. (14) din legea menţionată sunt aplicabile atât în cazul în care mandatul european de arestare este emis în scopul efectuării urmăririi penale, cât și în cazul în care acesta este emis în scopul judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Prevederile art. 146 alin. (4) C. proc. pen. referitoare la soluţionarea propunerii de arestare preventivă în camera de consiliu, în cursul urmăririi penale, nu sunt aplicabile în temeiul art. 7 din Legea nr. 302/2004 în cazul mandatului european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale, întrucât, conform art. 7 din Legea nr. 302/2004, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate de această lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, numai dacă prin legea specială privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală nu se prevede altfel, iar art. 90 alin. (14) din Legea nr. 302/2004 prevede explicit că ședinţa de judecată este publică.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 586 din 18 februarie 2009

Prin sentinţa penală nr. 2 din 13 februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis cererea de executare a mandatului european de arestare nr. 1 Bk 90/2009, emis de Judecătoria Capitalei Budapesta la 22 ianuarie 2009, privind pe cetăţeanul S.E.

A constatat legalitatea și temeinicia mandatului european de arestare menţionat și a dispus arestarea preventivă a lui S.E. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 13 februarie 2009 și până la 13 martie 2009, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare în conformitate cu art. 90 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008.

S-a dispus predarea persoanei urmărite S.E. autorităţilor judiciare maghiare sub condiţia îndeplinirii cerinţei prevăzute în art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, la 13 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a solicitat executarea mandatului european de arestare emis, la 22 ianuarie 2009, de Judecătoria Capitalei Budapesta pe numele cetăţeanului român S.E., cercetat de autorităţile judiciare maghiare pentru infracţiunea de omor, prevăzută în C. pen. maghiar, paragraful 166 alin. (1) și (2) pct. a), b), d) și f).

În termen legal, împotriva acestei soluţii a declarat recurs persoana solicitată S.E., care, atât personal, cât și prin apărător a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie, în esenţă, sub următoarele aspecte:

- încălcarea normelor imperative privind ședinţa de judecată care impuneau în materia mandatului european de arestare derularea procedurii în camera de consiliu, conform dispoziţiilor art. 146 alin. (4) și art. 1491 alin. (4) C. proc. pen., și nu în ședinţă publică, așa cum s-a procedat în speţă;

- nu s-a făcut o corectă traducere a mandatului din limba maghiară, în traducerea corectă fiind un mandat de aducere și nu unul de arestare, așa cum greșit a interpretat prima instanţă; aceasta cu atât mai mult cu cât recurentul, pe parcursul judecării cauzei, a încercat să lămurească, prin producerea unor acte, că nu este vinovat și la momentul când se pretinde săvârșirea faptelor se afla în Germania;

- și, în fine, s-a criticat hotărârea atacată pentru că nu cuprinde referiri și menţiuni cu privire la regula specialităţii.

Examinând criticile formulate în raport cu prevederile art. 3856 C. proc. pen. combinate cu art. 7 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, se constată că recursul persoanei solicitate este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

Prima instanţă a pronunţat o hotărâre care respectă condiţiile și cerinţele stabilite printr-o procedură specială care privește cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu referire în cauză la instituţia mandatului european de arestare.

Cât privește critica vizând încălcarea unor dispoziţii procesuale privind publicitatea ședinţei de judecată se impun anumite precizări.

Este adevărat că potrivit art. 146 alin. (4) C. proc. pen., propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu.

Dar, art. 7 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, referindu-se la norma de drept procesual aplicabilă, menţionează imperativ că cererile adresate autorităţilor judiciare române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor de drept procesual român, numai în măsura în care prin legea specială nu se prevede altfel.

Ori, art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, stabilește procedura de executare a mandatului european de arestare, arătând la alin. (14) că ședinţa de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea în ședinţă secretă, ceea ce nu a fost însă cazul în speţă.

Și având în vedere atât dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, cât și prevalenţa normei procesuale din legea specială, faţă de cea generală, se constată că prima instanţă a procedat corect la soluţionarea cauzei în ședinţă publică, aspect sub care critica formulată de persoana solicitată este nefondată.

Tot nefondată este și critica referitoare la traducerea mandatului european de arestare.

Pe lângă faptul că traducerea mandatului european de arestare s-a făcut, în condiţiile legii, de către un traducător autorizat, prima instanţă a elucidat această chestiune contestată de avocaţii persoanei solicitate prin audierea traducătorului de limbă maghiară, în ședinţa din 13 februarie 2009.

În raport cu conţinutul acestei declaraţii, prima instanţă a clarificat aspectele contestate și a dispus continuarea judecăţii.

De altfel, declanșarea procedurii speciale în baza Legii nr. 302/2004 nu se poate, printre altele, decât pentru executarea unui mandat european de arestare, nicidecum pentru un mandat de aducere, instituţie care nu este reglementată în cadrul cooperării judiciare internaţionale.

Pe de altă parte, în cadrul acestei proceduri reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște prin prisma dispoziţiilor art. 77, art. 88, art. 89, art. 90 și art. 94 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce în prealabil a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz, făcând incidente dispoziţiile art. 88 din lege.

A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă, de către instanţa română, în temeiul art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată.

Și în fine, în soluţionarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare, instanţa s-a conformat și dispoziţiilor art. 90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, în sensul că, procedând la ascultarea persoanei solicitate, în prealabil s-a asigurat că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului de arestare și i s-au adus la cunoștinţă drepturile prevăzute în art. 91, i s-a prezentat conţinutul mandatului european de arestare, i s-au adus la cunoștinţă efectele regulii specialităţii, precum și posibilitatea de a consimţi la predare și la care persoana solicitată a refuzat.

Faţă de considerentele ce preced, recursul declarat de persoana solicitată a fost respins, ca nefondat.