Retroactive application of increased "particularly grave consequences" threshold to reclassify fraud and reduce sentencing in ordinary appeal

Aplicarea legii penale mai favorabile. Consecinţe deosebit de grave

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Legea penală și limitele ei de aplicare

Indice alfabetic: Drept penal

- aplicarea legii penale mai favorabile

C. pen., art. 13, art. 146

În conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, inclusiv legea penală mai favorabilă prin care se modifică înţelesul noţiunii de „consecinţe deosebit de grave”, prevăzută în art. 146 C. pen., în sensul majorării cuantumul pagubei materiale în raport cu care se stabilește existenţa consecinţelor deosebit de grave, cu efecte asupra încadrării juridice dată faptei.

Potrivit Deciziei nr. VIII din 5 februarie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, în cadrul contestaţiei la executare în care se invocă modificarea înţelesului noţiunii de „consecinţe deosebit de grave”, instanţa nu poate schimba încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă și, apoi, reduce pedeapsa aplicată în cauză, întrucât modificarea înţelesului noţiunii de „consecinţe deosebit de grave”, prevăzută în art. 146 C. pen., nu este identică cu cerinţa de a fi intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, la care se referă textele art. 14 și art. 15 C. pen.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 415 din 6 februarie 2009

Prin sentinţa nr. 15 din 20 ianuarie 1999, pronunţată de Tribunalul Sibiu, Secţia penală, inculpaţii Z.S. și D.C. au fost condamnaţi la câte 10 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen., pentru infracţiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen.

Pentru a se hotărî astfel, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

La 24 februarie 1998, cei doi inculpaţi s-au prezentat la sediul societăţii comerciale S., în calitate de patroni ai societăţii comerciale M., solicitând să li se vândă cantitatea de 105.000 ouă și stabilind ca plata să se facă pe bază de file cec. Martora G.M., contabil șef al societăţii comerciale S., a purtat o convorbire telefonică cu Sucursala băncii B., unde societatea comercială M. avea deschise conturile; funcţionara acelei bănci a refuzat să dea relaţiile solicitate, însă din convorbirea dintre inculpata D.C. și aceeași funcţionară a băncii s-a înţeles că, a doua zi, contul urma sa fie alimentat cu o sumă importantă de bani.

În această situaţie, s-a perfectat înţelegerea, inculpaţii au emis o filă cec pentru suma de 68.773.250 lei și au preluat ouăle, pe care le-au transportat la Craiova și le-au vândut firmei M.I. la preţul de 69.930.000 lei, bani pe care inculpaţii i-au încasat imediat și au dispărut.

Societatea comercială S., încercând să încaseze contravaloarea cec-ului, plata i-a fost refuzată de banca B., cu menţiunea că nu există disponibil în cont și că, încă din 20 februarie 1998, inculpaţii aveau interdicţie de a utiliza file cec, fiind trecuţi în evidenţa specială a Băncii Naţionale.

Prin decizia nr. 61/A din 24 iunie 2008, Curtea de Apel Alba lulia, Secţia penală, a admis apelurile peste termen declarate de inculpaţi, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată și, rejudecând, a dispus, între altele:

- în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei comise de inculpata D.C., din infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., în complicitate la infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen.;

- prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., a redus pentru fiecare inculpat pedeapsa principală, de la 10 ani închisoare la 4 ani închisoare;

- au fost înlăturate pedepsele accesorii și complementare prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. și, respectiv, în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Curtea a apreciat că nu este admisibilă solicitarea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice, în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen. ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, că modificarea dispoziţiilor art. 146 C. pen., cu referire la suma minimă care atrage calificarea faptei ca având consecinţe deosebit de grave, nu echivalează cu cerinţa de a fi intervenit o lege penală mai favorabilă, că, în acest sens, s-a pronunţat și Înalta Curte de Casaţie și Justiţie prin Decizia nr. VIII din 5 februarie 2007, reţinându-se că prin modificările aduse succesiv art. 146 C. pen. s-a urmărit de către legiuitor doar adaptarea la fluctuaţia cursului monedei urmare a devalorizării monetare, ceea ce nu echivalează cu intervenirea unei legi noi, mai favorabile.

Împotriva acestei decizii, inculpaţii Z.S. și D.C. au declarat, în termen legal, recursuri, la judecarea cărora nu s-au prezentat, fiind reprezentaţi de apărătorii aleși, care au solicitat, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sau, cel puţin, schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., iar în privinţa pedepselor, în subsidiar, reindividualizarea acestora în așa fel încât executarea să poată fi suspendată, fie în condiţiile art. 81 C. pen., fie în condiţiile art. 861 C. pen.

Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

Cu privire la încadrarea juridică a faptei

Din examinarea întregului dosar al cauzei Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, într-adevăr, inculpaţii au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, dar că, la acest moment, încadrarea juridică nu mai este legală, urmând a fi schimbată pentru considerentele ce succedă.

Art. 13 alin. (1) C. pen. prevede că, în cazul în care de la săvârșirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, iar art. 146 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că, „prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei.”

Așa fiind, se constată că, deși la data săvârșirii faptei - 24 februarie 1998 - încadrarea juridică dată faptei a fost corectă în art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., deoarece prejudiciul produs a fost de 77.158.393 lei, mai mare deci de 50.000.000 lei, până la data soluţionării definitive a cauzei - 6 februarie 2009 - a intervenit o lege mai favorabilă, în sensul că legiuitorul a stabilit că prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei; în această situaţie, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că se impune, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) și (4) C. pen.; cu privire la această nouă încadrare juridică, se constată că ea este aplicabila ambilor inculpaţi, astfel că inculpatului Z.S. îi vor fi aplicabile dispoziţiile art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., iar inculpatei D.C., dispoziţiile art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. (cum în mod judicios a apreciat curtea de apel).

Din această perspectivă, considerentul instanţei de apel în justificarea menţinerii încadrării juridice în alin. (5) al art. 215 C. pen., dedus din conţinutul Deciziei nr. VIII din 5 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie (Secţiile Unite) este greșit și evidenţiază neobservarea aspectului - esenţial - că acea decizie are în vedere aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate prin hotărâri definitive în condiţiile art. 14 și art. 15 C. pen., iar nu situaţiile - ca în speţă, în care cauza se află în curs de judecată într-o cale ordinară de atac.

Cu privire la cuantumul pedepselor

În raport cu această nouă încadrare juridică, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că se impune acordarea unei eficienţe sporite dispoziţiilor art. 74 și art. 76 C. pen., reţinute deja de instanţa de apel, avându-se în vedere, între altele, timpul scurs de la data săvârșirii faptei și lipsa antecedentelor penale și, în raport cu toate acestea, că aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege - adică de câte 2 ani și 6 luni închisoare fiecărui inculpat - este aptă să asigure scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că scopul sancţiunii penale poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpaţilor, aplicarea prevederilor art. 861 C. pen. (ale cărui condiţii formale sunt întrunite) pe un termen de încercare de 6 ani fiind aptă să asigure inculpaţilor formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept și faţă de regulile de convieţuire socială.

Cu privire la solicitarea apărătorului inculpaţilor de achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (reiterare a unei apărări identice la fond și în apel) Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece inculpaţii, în deplină cunoștinţă de cauză, știind și că societatea lor se afla în interdicţie bancară și că nu are disponibil în bancă, au emis, unul în calitate de autor, celălalt, în calitate de complice, fila cec în valoare de 68.773.250 lei, filă refuzată apoi integral la plată.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de inculpaţii Z.S. și D.C. împotriva deciziei nr. 61/A din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, Secţia penală, a casat în parte decizia penală recurată și sentinţa nr. 15 din 20 ianuarie 1999 a Tribunalului Sibiu, Secţia penală și, rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor după cum urmează:

- pentru inculpata D.C. din infracţiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și în baza acestui text de lege a condamnat pe inculpată la 2 ani și 6 luni închisoare;

- pentru inculpatul Z.S. din infracţiunea prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și în baza acestui text de lege a condamnat pe inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 861 și art. 862 C. pen. pentru ambii inculpaţi și a suspendat sub supraveghere pedepsele pe o durată de câte 6 ani, iar în baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus măsurile de supraveghere prevăzute în art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat pentru ambii inculpaţi executarea pedepselor accesorii, făcând aplicarea art. 359 C. proc. pen. și art. 864 C. pen. și menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.