Inadmissibility of appeal against European Arrest Warrant surrender and detention order following requested person's consent

Executarea mandatului european de arestare. Hotărâre prin care instanţa ia act de consimţământul persoanei solicitate la predare. Recurs. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- executarea mandatului european de arestare

Legea nr. 302/2004, art. 90 alin. (6), art. 941

Potrivit art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, în cazul în care persoana solicitată consimte la predare, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute în art. 88, instanţa se poate pronunţa prin sentinţă atât asupra arestării persoanei solicitate, cât și asupra predării acesteia, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 941 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea este definitivă. Prin urmare, recursul declarat împotriva hotărârii prin care, luând act de consimţământul persoanei solicitate la predare, instanţa dispune atât arestarea, cât și predarea, este inadmisibil, inclusiv în ceea ce privește controlul judiciar asupra arestării persoanei solicitate. Arestarea persoanei solicitate, în aceste condiţii, nu poate forma obiectul controlului judiciar distinct, întrucât arestarea și predarea se dispun în scopul executării mandatului european de arestare și au un caracter subsecvent consimţământului dat.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 317 din 29 ianuarie 2009

Prin sentinţa nr. 9/P din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 90 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate M.E. la predare.

S-a dispus predarea persoanei solicitate M.E. către autorităţile judiciare solicitante, în baza mandatului european de arestare nr. 831/08 emis la data de 1 octombrie 2008 de către autorităţile judiciare din Spania, respectiv Judecătoria de Instrucţie nr. 2 Carlet Valencia - Regatul Spaniei, sub rezerva principiului specialităţii predării.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate M.E. pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la 21 ianuarie 2009 până la 18 februarie 2009, inclusiv.

S-a emis mandatul de arestare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la data de 20 ianuarie 2009, la instanţă a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, privind executarea mandatului european de arestare nr. 831/08 emis de Judecătoria de Instrucţie nr. 2 Carlet Valencia - Regatul Spaniei privind persoana solicitată M.E.

După identificarea și reţinerea acestuia, persoana solicitată a fost prezentată instanţei.

Întrebat fiind, acesta a declarat în mod expres, în formalităţile prevăzute de lege, că este de acord să fie predat autorităţii judiciare spaniole în baza instrumentului de cooperare judiciară internaţională sus menţionat, fără a renunţa la aplicarea principiului specialităţii.

Ca atare, luând act de consimţământul persoanei solicitate la predare, cu rezervarea principiului specialităţii predării, curtea de apel a dispus executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară spaniolă.

În vederea garantării executării hotărârii de predare, prima instanţă a apreciat că se impune privarea de libertate prin arestare pe o perioadă de 29 de zile a persoanei solicitate, neaflându-se în vreuna din situaţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, modificată, care permit, în vederea garantării executării predării, dispunerea unei alte măsuri restrictive de libertăţi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată M.E., fără a arătat în scris motivele.

La termenul din 29 ianuarie 2009, fiind întrebat de către instanţă, recurentul a învederat că a declarat recurs numai împotriva măsurii arestării preventive.

Reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale, în dezbateri a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat, în raport cu dispoziţiile art. 941 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care statuează expres, în situaţia consimţământului la predare, că sentinţa este definitivă, norma arătată nedistingând asupra tipurilor de măsuri dispuse, în cauză nefiind incident alin. (3) al aceluiași text de lege, care se referă la caracterul nesuspensiv al recursului declarat împotriva acelor tipuri de hotărâri recurabile.

Examinând recursul declarat de recurenta persoană solicitată M.E. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, în raport cu excepţia invocată de reprezentantul Ministerului Public, faţă de dispoziţiile art. 941 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 222/2008, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul persoanei solicitate este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Legiuitorul român a prevăzut expres în conţinutul dispoziţiilor art. 941 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, că „Hotărârea prevăzută la art. 94 alin. (1) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.”

În alin. (3) al aceluiași articol se statuează că „Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate este suspensiv de executare, cu excepţia dispoziţiilor privind măsura arestării. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore.”

Din examinarea reglementării mai sus arătate referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor privind predarea persoanei solicitate atunci când a fost emis un mandat european de arestare, rezultă că legiuitorul a avut în vedere cazuri diferite, și anume cel din alin. (2) teza a II-a, când persoana solicitată a consimţit la predare, iar în alin. (3), când s-a dispus predarea persoanei solicitate.

Așadar, în cazul existenţei consimţământului la predare al persoanei solicitate, acesta constituind manifestarea unilaterală de voinţă prin care și-a dat acordul de a fi predată autorităţilor statului solicitant, judecătorul are posibilitatea de a se pronunţa prin sentinţă asupra arestării și predării persoanei solicitate, acestea constituind măsuri concrete, în vederea executării efective a mandatului european de arestare emis, așa cum stipulează prevederile art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.

Hotărârea pronunţată în primă instanţă, prin care se ia act de consimţământul persoanei solicitate și se dispune arestarea și predarea persoanei solicitate, este definitivă potrivit art. 941 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, deoarece legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situaţie determinată tocmai de consecinţele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare și predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimţământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.

Or, în contextul cauzei a fost emis de autorităţile spaniole un mandat european de arestare, iar persoana solicitată M.E. și-a dat consimţământul la predare, așa cum rezultă din procesul-verbal existent la dosar, prima instanţă, luând act de consimţământul acestuia, a dispus prin hotărârea pronunţată asupra arestării persoanei solicitate și predării sale, făcând aplicarea condiţiilor prevăzute în art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.

Astfel, hotărârea pronunţată de prima instanţă în condiţiile menţionate nu este supusă controlului judiciar, fiind definitivă, ceea ce atrage inadmisibilitatea recursului declarat.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta persoană solicitată M.E.