Infanticide vs. aggravated homicide: necessity of spontaneous birth-induced psychopathological disturbance for Art. 177 Penal Code application

Pruncucidere. Stare de tulburare pricinuită de naștere

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea

Indice alfabetic: Drept penal

- pruncucidere

C. pen., art. 177

Potrivit art. 177 C. pen., constituie infracţiunea de pruncucidere uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere. Prin „stare de tulburare pricinuită de naștere”, în sensul art. 177 C. pen., se înţelege acea formă de disoluţie a funcţiilor conștiinţei care depășește prin gravitatea și intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de către majoritate mamelor, instalându-se spontan ca urmare a unor condiţii de excepţie intervenite în procesul nașterii.

Tulburările pricinuite de naștere, avute în vedere de legiuitor atunci când a incriminat în art. 177 C. pen. pruncuciderea, ca formă a omorului care atrage o răspundere penală atenuată, sunt tulburările de natură psiho-patologică, cum ar fi psihoza puerperală clasică, psihoza maniaco-depresivă, tulburările schizofreniforme. Nu pot fi considerate tulburări pricinuite de naștere, în sensul art. 177 C. pen., tulburările specifice nașterii, care încetează odată cu nașterea, și nici manifestările emoţional-afective, determinate de stările conflictuale în care se găsește mama care nu-și dorește copilul.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 176 din 22 ianuarie 2009

Prin sentinţa nr. 45 din 1 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Arad, Secţia penală, în baza art. 177 C. pen., în urma schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata T.T. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de pruncucidere.

Pe durata și în condiţiile prevăzute în art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., mai puţin dreptul de a alege.

În temeiul art. 861 și art. 862 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei, sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare de 6 ani și s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la instanţă la data de 11 septembrie 2007, a fost pusă în mișcare acţiunea penală și trimisă în judecată inculpata T.T. pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpatei s-a reţinut că aceasta este căsătorită cu numitul T.I., din anul 1998, iar cei doi soţi au împreună doi copii.

În cursul anului 2006, T.T. a rămas însărcinată, însă starea de graviditate nu a fost cunoscută de membrii familiei sale.

Faptul că inculpata a ascuns starea de graviditate de soţul ei este motivat de către aceasta prin împrejurarea că, în cursul anului 2006, ar fi avut o relaţie extraconjugală cu numitul C.

În cursul zilei de 23 aprilie 2007, inculpata T.T. a dat naștere, la domiciliu, unui nou-născut de sex feminin, nașterea având loc într-una din curţile casei, după care a luat nou-născutul și l-a transportat în zona fermei viticole aparţinând societăţii comerciale M., acest loc nemaifiind, în prezent, cultivat cu vie, iar zona nu este foarte circulată, probabilitatea de a întâlni alţi consăteni fiind, astfel, redusă. În acest loc, inculpata a așezat corpul nou-născutului, pe care l-a învelit într-un pantalon, din material textil, precum și într-o plapumă, tot din material textil, după care a dat foc suprafeţei respective de vegetaţie, focarul de incendiu fiind localizat la aproximativ 15 metri de locul unde așezase copilul. Din cauza faptului că vegetaţia era uscată, iar vântul bătea în direcţii variabile, flăcările s-au extins, astfel că o suprafaţă mai mare a respectivei vii a fost incendiată, flăcările fiind observate de către o persoană care a anunţat Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, în zonă deplasându-se It. col. S.A. - comandantul Secţiei de Pompieri, care, împreună cu alte persoane, a localizat și stins incendiul.

Din cuprinsul raportului de autopsie medico-legală, rezultă că moartea nou-născutului de sex feminin autopsiat a fost violentă, datorându-se intoxicaţiei acute cu monoxid de carbon, asociată cu leziuni de arsură de gradul II/III și III/IV, localizate pe cap, faţă, membrele superioare și inferioare, pe aproximativ 30-35% din suprafaţa corpului. Așadar, în momentul derulării incendiului, nou-născutul era viu, fapt dovedit de cauza medicală a morţii (intoxicaţia acută cu monoxid de carbon, asociată cu leziunile de arsură).

Pentru a se stabili dacă inculpata a acţionat cu discernământ în momentul comiterii faptei, aceasta a fost supusă unei expertize medico-legale psihiatrice. Din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică, rezultă că T.T. prezintă diagnosticul de „tulburare histrionică de personalitate. Stare depresivă reactivă. Intelect la limită”, astfel că discernământul acesteia a putut fi diminuat în momentul comiterii faptei pentru care este cercetată.

Din probele administrate în faza urmăririi penale, precum și din probele administrate în cursul judecăţii, prima instanţă a reţinut următoarele:

În dimineaţa zilei de 23 aprilie 2007, fără a beneficia de asistentă medicală și fără ca vreunul din membrii familiei să fie acasă, la domiciliul ei, inculpata a născut la termen un copil viu, de sex feminin, pe care l-a abandonat într-o fermă viticolă. Corpul fără viaţă al noului-născut a fost găsit în aceeași zi, cu vizibile leziuni produse prin ardere datorită faptului că vegetaţia din zonă fusese aprinsă, cauza principală a morţii fiind intoxicaţia acută cu monoxid de carbon.

În opinia instanţei de fond, inculpata nu a acţionat cu premeditare în momentul comiterii faptei, imediat după naștere, discernământul acesteia fiind diminuat pe fondul unei stări psiho-fizice anormale pricinuită de împrejurări adiacente procesului fiziologic al nașterii, explicabilă prin aceea că prezintă tulburare histrionică de personalitate care, combinată cu un potenţial intelectual slab - debilitate mintală la limita inferioară, toleranţă scăzută la frustrare și indici de depresie, a condus-o la comiterea faptei cu scopul de a-și menţine, în faţa familiei și a membrilor comunităţii din care face parte, o imagine acceptabilă prin raportare numai la propria scară de valori sociale și morale.

În final, prima instanţă a concluzionat că fapta inculpatei de a suprima viaţa noului-născut prin abandonarea acestuia în mediu toxic, pe fondul stării psiho-fizice produsă de împrejurări adiacente procesului fiziologic al nașterii, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de pruncucidere, prevăzută și pedepsită de art. 177 C. pen.

Împotriva hotărârii Tribunalului Arad a declarat apel procurorul, solicitând desfiinţarea acesteia și condamnarea inculpatei pentru infracţiunea reţinută în rechizitoriu, considerând greșită schimbarea de încadrare juridică dispusă de instanţa de fond.

Prin decizia nr. 129/A din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală, apelul procurorului a fost respins.

Împotriva deciziei, procurorul a declarat prezentul recurs, prin care a susţinut că decizia penală nr. 129/A din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timișoara și sentinţa penală nr. 45 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Arad sunt nelegale și netemeinice, ambele statuând o încadrare juridică a faptei comise de către inculpată în discordanţă cu dispoziţiile normei de incriminare incidentă și cu actele și lucrările dosarului cauzei.

Având în vedere incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 45 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Arad și a deciziei penale nr. 129/A din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timișoara și, în urma rejudecării, condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat și deosebit de grav, cu încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu, cu luarea în considerare la individualizarea pedepsei a circumstanţelor favorabile inculpatei.

Recursul procurorului este fondat.

Potrivit art. 177 C. pen., constituie infracţiunea de pruncucidere, fapta constând în uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere.

Este unanim acceptat în doctrină și jurisprudenţă că prin „stare de tulburare pricinuită de naștere”, în sensul art. 177 C. pen., se înţelege acea formă de disoluţie a funcţiilor conștiinţei care depășește prin gravitatea și intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca urmare a unor condiţii de excepţie intervenite în procesul nașterii.

Oricât de mare, de gravă ar fi starea de tulburare a mamei care și-a ucis copilul, dacă această stare nu este prilejuită de naștere fapta va constitui omor, iar nu pruncucidere.

Nu pot fi considerate tulburări pricinuite de naștere, în sensul art. 177 C. pen., tulburările specifice nașterii, care încetează odată cu nașterea, și nici manifestările emoţional-afective determinate de stările conflictuale ori potenţial conflictuale, în care se găsește mama care nu-și dorește copilul. Tulburările pricinuite de naștere pe care Ie-a avut în vedere legiuitorul, când a incriminat fapta în art. 177 C. pen. ca o formă a omorului ce atrage o răspundere penală „atenuată”, sunt tulburările de natură psiho-patologică, tulburările anormale, maladive, provocate de diverși factori nocivi (psihoza puerperală clasică, psihoza maniaco-depresivă, tulburările schizofreniforme etc.).

Modul concret de săvârșire a faptei ori circumstanţele anterioare, concomitente sau ulterioare nașterii (ascunderea ori negarea sarcinii faţă de membrii familiei și, în general, faţă de persoanele apropiate, neprezentarea la medic pentru luarea în evidenţă și supravegherea evoluţiei sarcinii, crearea condiţiilor pentru nașterea în condiţii de singurătate, fără a apela la ajutorul celorlalţi membri ai familiei ori la ajutorul cadrelor medicale, retragerea în locuri izolate pentru a naște, deplasarea în locuri izolate cu nou-născutul, locuri care oferă condiţii adecvate suprimării vieţii copilului, procurarea sau pregătirea unor obiecte necesare acţiunii etc.) sunt elemente de fapt care pot releva intenţia de omor a nou-născutului de către mamă, eventual premeditarea, și pot infirma existenţa intenţiei spontane de omor, intenţie specifică infracţiunii de pruncucidere, deoarece aceasta se formează sub imperiul stării de tulburare, acţiunea de ucidere executându-se simultan sau în intervalul de timp cât persistă această stare.

Într-o decizie de îndrumare a fostului Tribunal Suprem, care își menţine actualitatea, se arată că nu orice tulburare este de natură să justifice încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de pruncucidere, ci numai tulburarea ivită în procesul nașterii sau consecutivă acesteia. Manifestările emoţional-afective determinate de situaţii neconvenabile mamei, cum ar fi părăsirea de către bărbatul cu care a întreţinut relaţii intime, teama de părinţi, concepţii retrograde privind concepţia nașterii, nu pot fi luate în considerare (decizia de îndrumare nr. 2 din 1976).

Din raportul de expertiză medico-legală și completarea la acest raport nu rezultă că inculpata, în momentul comiterii faptei, se afla într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, în sensul art. 177 C. pen., adică aceea stare care, în accepţiunea doctrinei și jurisprudenţei, reprezintă o formă de disoluţie a funcţiilor conștiinţei care depășește prin gravitatea și intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca urmare a unor condiţii de excepţie intervenite în procesul nașterii.

În concluziile celor două acte medico-legale, existente la dosar, se arată că există „posibilitatea, pe tulburarea psihică de fond (tulburare histrionică de personalitate), actul nașterii să fi determinat o stare de tulburare psihică (în sensul unei tulburări pricinuite de naștere) cu îngustarea câmpului conștiinţei, astfel încât sus-numita să fi acţionat cu discernământ diminuat în momentul comiterii faptei.”

Uciderea copilului nou-născut cu discernământ diminuat nu echivalează cu uciderea copilului nou-născut, imediat după naștere, de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere.

De altfel, în completarea raportului de expertiză medico-legală se menţionează: „cu ocazia internării și examinărilor medico-legale psihiatrice din perioada 2 mai 2007 - 7 mai 2007 nu s-au evidenţiat semnele unei tulburări psihice pricinuite de naștere, ci s-a evidenţiat tulburarea psihică de fond (tulburare histrionică de personalitate) și o tulburare psihică acută (stare depresivă reactivă), cel mai probabil declanșată de contextul conflictual ulterior nașterii (anchetă, mediatizarea cazului, reacţia familială, conștientizarea faptei), tulburare care s-a remis semnificativ pe parcursul spitalizării.”

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie mai reţine că, la data de 23 mai 2007, inculpata - fără a avea dificultăţi în rememorarea împrejurărilor săvârșirii faptelor - a condus echipa de cercetare penală pe tot parcursul urmat de la locul nașterii până la locul abandonării copilului și, în prezenţa celor doi martori asistenţi, a menţionat organelor judiciare că a incendiat miriștea din preajmă.

De asemenea, din primul proces-verbal de cercetare la faţa locului rezultă că „potrivit constatărilor făcute de către pompieri, incendiul a avut ca sursă probabilă de aprindere o flacără, produsă de un chibrit sau o brichetă, conducând la arderea vegetaţiei uscate pe o parcelă de aproximativ 300 de metri pătraţi, împrejurarea determinantă a incendiului fiind acţiunea intenţionată a unei persoane”, planșele foto anexate oferind informaţii inclusiv despre focarul de incendiu.

Celelalte aspecte - rezultate din probele administrate - nu relevă existenţa stării specifice prevăzută în art. 177 C. pen.:

- uciderea copilului nu a fost „săvârșită imediat după naștere”, din concluziile raportului de autopsie medico-legală rezultând că acesta (născut viabil, viu, la termen) a trăit extrauterin aproximativ 24 de ore;

- intenţia de ucidere nu a fost spontană, ci premeditată, rezultând din aceea că inculpata a dus copilul la o distanţă apreciabilă de casă (circa 800 metri), într-o zonă izolată; a înfășurat copilul în obiecte de îmbrăcăminte și apoi într-o plapumă, obiecte ușor inflamabile (combustibile); a ascuns faţă de soţul său și ceilalţi membri ai familiei, existenţa sarcinii, știind că aceasta poate fi rezultatul unor relaţii intime din afara căsătoriei;

- ulterior, inculpata a susţinut că i-a spus soţului că este însărcinată și că ar vrea să dea copilul spre adopţie surorii sale care nu avea copii, aceste susţineri fiind însă infirmate de soţul său în cursul urmăririi penale și în cursul judecăţii.

Susţinerea inculpatei potrivit căreia „copilul s-a născut mort” este infirmată de raportul de autopsie medico-legal și buletinul anatomopatologic, iar eroarea în care pretinde că s-ar fi aflat cu privire la această situaţie vine în contradicţie cu experienţa anterioară, aceasta nefiind la prima naștere.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că probatoriul administrat infirmă existenţa stării de tulburare în sensul art. 177 C. pen., ceea ce justifică critica procurorului cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpată.

Dată fiind fragilitatea copilului nou-născut și dependenţa lui aproape totală de persoana care l-a născut, mijloacele de violenţă ce se pot folosi împotriva lui pentru a realiza uciderea sunt, de regulă, de minimă intensitate.

Pe de altă parte, doctrinar și jurisprudenţial, se admite că copilul nou-născut este, prin natura situaţiei lui, în neputinţă de a se apăra, iar cel care-i suprimă viaţa profită, implicit, de această stare.

Aceste aspecte juridice, coroborate cu fapta și împrejurările săvârșirii acesteia de către inculpată, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, relevă elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat și deosebit de grav, în modalitatea normativă menţionată în rechizitoriu (art. 174 raportat la art. 175 alin. 1 lit. a, c și d combinat cu art. 176 alin. 1 lit. a C. pen.), elementul subiectiv fiind intenţia directă în accepţiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

Astfel, fapta inculpatei T.T., constând în aceea că la data de 23 aprilie 2007, după ce a născut la termen un copil viu și viabil, de sex feminin, l-a înfășurat în obiecte de îmbrăcăminte și cu o plapumă și, deplasându-se într-un loc izolat aparţinând unei ferme viticole, l-a abandonat într-o zonă cu vegetaţie uscată și apoi a incendiat vegetaţia respectivă, moartea copilului nou-născut fiind violentă și datorându-se intoxicaţiei acute cu monoxid de carbon, asociată cu leziuni de arsură de gradul II/III și III/IV, localizate pe cap, faţă, membre superioare și inferioare, pe aproximativ 30-35% din suprafaţa corporală, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Având în vedere cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 129/A din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală, a casat decizia penală recurată și sentinţa nr. 45 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Arad, Secţia penală și, rejudecând, a condamnat pe inculpata T.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute în art. 74 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.