Two-stage procedure for international transfer of criminal proceedings: admissibility review precedes merits

Preluarea procedurii penale. Etape

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Preluarea procedurii penale

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- preluarea procedurii penale

Legea nr. 302/2004, art. 114

Preluarea procedurii penale la cererea unui stat străin, reglementată în art. 114 din Legea nr. 302/2004, se desfășoară în două etape: în prima etapă, curtea de apel competentă se pronunţă asupra admisibilităţii cererii de preluare a judecăţii, prin încheiere motivată, conform art. 114 alin. (4) și (5) din aceeași lege, iar în etapa a doua, în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă de către curtea de apel, judecata continuă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, în temeiul art. 114 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4649 din 29 decembrie 2010

Prin încheierea din 12 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală, în baza dispoziţiilor art. 114 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a respins cererea de preluare a judecăţii formulată de Judecătoria de Circumscripţie din Brezice - Slovenia în dosarul nr. K 56/2001, privind pe inculpaţii B.G., P.C., Ș.N., C.G., C.I. și B.F.

Pentru a dispune această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată de Judecătoria de Circumscripţie din Brezice, Slovenia, s-a solicitat autorităţilor judiciare române competente continuare urmăririi penale și soluţionarea cauzei în ceea ce îi privește pe inculpaţii B.G., P.C., Ș.N., C.G., C.I. și B.F.

S-a arătat că sus-numiţii sunt cercetaţi pentru tentativă de săvârșire a infracţiunii de luare a unui autovehicul, prevăzută în art. 216 alin. (1) și (2) C. pen. sloven și de ajutor la tentativă de săvârșire a infracţiunii de luare a unui autovehicul, prevăzută în art. 216 alin. (1) și (2) C. pen. sloven, raportat la art. 27 și art. 25 C. pen. sloven.

Ca situaţie de fapt, s-a arătat că în dimineaţa zilei de 1 ianuarie 2001, B.F., ajutat fiind de ceilalţi inculpaţi, a încercat să deschidă și să pornească trei autovehicule, folosindu-se de o șurubelniţă, cu toţii intenţionând să se deplaseze în Italia.

La dosarul înaintat de autorităţile slovene se află depus un act de inculpare din care rezultă că Parchetul Regional de Stat din Krsko a propus ca instanţa de judecată să audieze martorii din cauză, să analizeze fișele de cazier judiciar ale inculpaţilor, să îi găsească pe aceștia vinovaţi conform actului de inculpare și să-i pedepsească conform reglementărilor în vigoare.

Cu toate acestea, autorităţile slovene au constatat că procedura în faţa Judecătoriei de Circumscripţie din Brezice nu poate fi desfășurată, întrucât inculpaţii nu se prezintă și nici nu primesc citaţiile ce le sunt adresate, astfel încât Tribunalul Regional din Krsko a luat hotărârea de a ceda cauza autorităţilor judiciare competente din România pentru continuarea urmăririi penale și soluţionarea cauzei.

Referitor la cererea formulată, instanţa de fond reţine că dispoziţiile legale în materie sunt cuprinse în art. 114 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, care se completează cu prevederile Convenţiei europene privind transferul de proceduri în materie penală (Strasbourg, 1972).

Potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenţie, în cazul în care o persoană este suspectată de a fi comis o infracţiune conform legii unui stat contractant, acel stat poate solicita unui alt stat contractant să înceapă urmărirea în cazurile și conform condiţiilor prevăzute de prezenta Convenţie, iar conform art. 10 lit. a) din Convenţie, statul solicitat nu va da curs cererii, între altele, dacă aceasta nu este conformă cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1.

Din cele mai sus expuse rezultă că o condiţie primordială pentru admiterea cererii de preluare a judecăţii o constituie existenţa unei persoane, identificată în mod corespunzător și fără dubiu, care să fie suspectată de comiterea unei infracţiuni conform legii statului solicitant.

Reţine instanţa de fond că unele date personale ale învinuiţilor, respectiv cele referitoare la domiciliu, conţin date care nu corespund realităţii, iar în urma verificărilor efectuate s-a reușit identificarea persoanelor indicate în cerere, respectiv: B.G., P.C. și Ș.N.

În ceea ce îi privește pe C.G., C.I. și B.F., autorităţile competente au comunicat că aceștia nu pot fi identificaţi, datele furnizate fiind insuficiente sau incorecte.

Mai mult, din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei instrumentată de autorităţile slovene, instanţa de fond reţine că la acesta nu se află atașate declaraţiile date de persoanele faţă de care se solicită preluarea judecăţii, întrucât prin încheierea din 18 februarie 2003 s-a dispus excluderea din dosar a declaraţiilor date de inculpaţi, situaţie în care identificarea numiţilor C.G., C.I. și B.F. și chiar verificarea datelor obţinute cu privire la B.G., P.C. și Ș.N. este practic imposibilă în faza de judecată și ar conduce la blocarea activităţii de judecată în faţa autorităţilor judiciare române.

Pe de altă parte, instanţa de fond constată că în cauză este vorba despre un caz de indivizibilitate, neputându-se prelua procedura doar cu privire la unele dintre persoanele indicate în cerere, din raţiuni ce ţin de buna înfăptuire a justiţiei, fiind în interesul descoperirii adevărului și al aplicării unei sancţiuni adecvate ca urmărirea penală să fie continuată, în același timp, faţă de toate persoanele implicate, de către statul unde faptele s-au săvârșit și unde probele au fost administrate până în acest moment procesual.

Faţă de aspectele invocate, reţinând în cauză incidenţa prevederilor art. 10 lit. a) din Convenţie raportat la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, instanţa nu a dat curs cererii formulate de autorităţile judiciare din Slovenia.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate, motivând că în mod greșit instanţa de fond a respins cererea formulată de autorităţile judiciare din Slovenia, cât timp sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 114 alin. (1)-(4) din Legea nr. 302/2004.

Critica adusă este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că recursul declarat este întemeiat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 114 din Legea nr. 302/2004, modificată, reglementează cererea de preluare a procedurii penale adresată de un stat străin parchetelor sau instanţelor române, iar în alin. (5) este prevăzută procedura de soluţionare a cauzei, stabilindu-se că „odată învestită cu o cerere de preluare a judecăţii, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilităţii cererii.”

În alin. (6) se prevede că, în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.

Termenii imperativi folosiţi de legiuitor conduc la concluzia că cererea de preluare a procedurii penale se desfășoară în două etape.

Într-o primă etapă, curtea de apel învestită cu soluţionarea cauzei se pronunţă asupra admisibilităţii cererii, instanţa urmând a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru preluarea procedurii penale.

În a doua etapă, în cazul în care curtea de apel consideră cererea admisibilă, continuă judecata potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.

Ignorând aceste dispoziţii legale, instanţa de fond a procedat la soluţionarea cererii fără a se pronunţa asupra admisibilităţii acesteia.

Ca atare, instanţa de fond era obligată, potrivit dispoziţiilor legale imperative menţionate, de a se pronunţa asupra îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate și nu să analizeze cererea în fond.

Procedura prevăzută în art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, desfășurată fără citarea părţilor, nu impune obligaţia pentru instanţă de a face verificări asupra identităţii învinuiţilor, ci doar de a se pronunţa asupra admisibilităţii cererii.

Ca atare, în raport cu considerentele invocate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie consideră că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, ocazie cu care va verifica condiţiile de admisibilitate a cererii privind preluarea procedurii penale formulată de autorităţile judiciare din Slovenia și numai ulterior să se pronunţe asupra fondului cauzei.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva încheierii din 12 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală, a casat încheierea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanţă, respectiv Curtea de Apel Galaţi.