Fraud and tax evasion convictions quashed and remanded for retrial over appellate court's failure to address defendants' arguments.

Recurs. Motivarea hotărârilor judecătorești

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- motivarea hotărârilor judecătorești

C. proc. pen., art. 3859 alin. (1) pct. 9

Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, art. 6 paragraful 1

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectată în special în cauza Boldea împotriva României, obligaţia de motivare a hotărârilor judecătorești impusă instanţelor naţionale prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, chiar dacă nu implică existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, presupune să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse analizei instanţei, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea acesteia. În îndeplinirea obligaţiei de motivare, instanţa de apel nu se poate limita să preia total sau parţial motivarea primei instanţe, ci, procedând la o examinare proprie a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și apărările invocate de părţi.

Prin urmare, dacă instanţa de apel nu a analizat criticile invocate de inculpaţi, nu a efectuat o examinare proprie a cauzei și nu a răspuns prin decizia pronunţată la criticile și la apărările formulate de inculpaţi - limitându-se la aprecierea că situaţia de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar din probe rezultă că inculpaţii au comis faptele deduse judecăţii - este incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4222 din 25 noiembrie 2010

Prin sentinţa penală nr. 331 din 2 decembrie 2009, Tribunalul Vrancea, în baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a reunit cauzele ce au format obiectul dosarului nr. 886/91/2006 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 183 din 13 aprilie 2007 a Tribunalului Vrancea, cauză trimisă spre rejudecare prin decizia penală nr. 72/A din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi și reînregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 2376/91/2009 cu cauza ce formează obiectul dosarului nr. 33/P/2006 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 82 din 13 martie 2006 a Tribunalului Vrancea.

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 82 din 13 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 33/P/2006.

A condamnat pe inculpata T.C. pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și pentru săvârșirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dispus ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata T.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 2678/2004 a Judecătoriei Sector 4 București și a dispus executarea pedepsei în cumul cu pedeapsa de 10 ani închisoare, în total inculpata urmând să execute 14 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpata V.E. pentru săvârșirea infracţiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare și pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata V.E. să execute 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 77/A din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele T.C. și V.E. împotriva sentinţei penale nr. 331 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs procurorul și inculpatele.

Procurorul a invocat, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Inculpate au invocat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 14 și 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie le consideră fondate, prioritar pentru cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

Cenzurând cauza sub acest aspect, se constată că instanţa nu a analizat punctual criticile invocate de către cele două inculpate, cu trimitere la probele administrate în cauză, limitându-se la a aprecia că „situaţia de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar din probe rezultă că acestea au comis faptele deduse judecăţii.”

Este evidentă lipsa de motivare a deciziei recurate și, implicit, a elementelor necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc de către instanţa de recurs, caz de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., care impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Astfel, din considerentele deciziei nu rezultă care au fost motivele pentru care instanţa de control nu a apreciat întemeiate criticile invocate de apelante, de ce susţinerile acestora privind achitarea și individualizarea pedepsei nu au fost analizate, ignorându-se dispoziţiile art. 383 C. proc. pen. și dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale.

Chiar dacă obligaţia impusă instanţelor naţionale prin dispoziţiile art. 6 din Convenţie, de a-și motiva deciziile (cauza Boldea împotriva României), nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că trebuie să fie examinate în mod real problemele esenţiale, care au fost supuse analizei instanţei, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea acesteia.

În speţă, este de observat că instanţa de prim control judiciar nu a argumentat apărările inculpatelor T.C. și V.E., formulate atât în scris, cât și susţinute oral, limitându-se la o singură frază în analizarea probelor dosarului, neefectuând un examen propriu și obiectiv al probelor și mijloacelor de probă și nerăspunzând detaliat criticilor formulate.

Aspectele invocate de către inculpate erau esenţiale în aflarea adevărului, conform art. 3 C. proc. pen. (în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului), de natură să asigure realizarea scopului procesului penal, și anume acela ca orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăţiei sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional. Hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreţionar, ci este rezultatul unui proces logic de analiză știinţifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reţinerea altora, urmare a unor raţionamente logice făcute de instanţă și care își găsesc exponenţialul în motivarea hotărârii judecătorești.

Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a raţiunii ce determină pe judecător să adopte soluţia dispusă în cauză.

Instanţa de apel nu se poate limita să preia total sau parţial motivarea instanţei de fond (cauza Boldea împotriva României), ci printr-o nouă examinare a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părţi.

Instanţa de control judiciar este datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, chiar dacă își însușește concluziile și motivele instanţei a cărei hotărâre este atacată, fiind obligată să verifice ori să dea o apreciere proprie materialului probator.

În consecinţă, în raport cu considerentele expuse, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursurile declarate, a casat decizia atacată prioritar pentru cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.