Romanian court enforces full Spanish sentence, including €6,000 fine, on transfer recognition appeal

Recunoașterea hotărârilor penale străine. Transferarea persoanelor condamnate. Pedeapsa amenzii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Recunoașterea și executarea hotărârilor penale și a actelor judiciare. Transferarea persoanelor condamnate

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recunoașterea hotărârilor penale străine

- transferarea persoanelor condamnate

- pedeapsa amenzii

Legea nr. 302/2004, art. 122

În cazul în care printr-o hotărâre penală străină s-a dispus atât condamnarea la pedeapsa închisorii, cât și condamnarea la pedeapsa amenzii, instanţa de judecată, sesizată în scopul recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare în integralitatea ei și al transferării persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei privative de libertate într-un penitenciar din România, se pronunţă atât cu privire la pedeapsa privativă de libertate, cât și cu privire la pedeapsa amenzii aplicată prin hotărârea penală străină de condamnare, în conformitate cu dispoziţiile art. 122 din Legea nr. 302/2004.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2447 din 21 iunie 2010

Prin sentinţa nr. 50 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 12/08 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 1 din Torrevieja la data de 12 februarie 2008, astfel cum a fost modificată prin sentinţa nr. 87/09 pronunţată de Tribunalul Suprem al Regatului Spaniei la data de 5 februarie 2009 și a dispus transferarea condamnatului G.N., în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus prevenţia de la 17 iunie 2006 la zi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că cetăţeanul român G.N. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 12/08 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 1 din Torrevieja la două pedepse de câte 4 ani închisoare și la două pedepse cu amendă de 10 luni cu o cotă zilnică de 10 euro, pentru săvârșirea a două infracţiuni de prostituţie prevăzute în art. 188.1 C. pen. spaniol și la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracţiunii de avort prevăzută în art. 144 C. pen. spaniol.

În fapt, s-a reţinut că, în cursul lunii martie 2006, persoana condamnată G.N. a adus din România pe numitele G.C. și T.F., pe care le-a constrâns să practice prostituţia în diverse localităţi din Spania. Totodată, s-a reţinut că la data de 6 iunie 2006 a obligat-o pe T.F. să întrerupă cursul sarcinii pentru a continua practicarea prostituţiei.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 87/09 pronunţată de Tribunalul Suprem al Regatului Spaniei la data de 5 februarie 2009, sus-numitul a fost achitat pentru infracţiunea de avort, urmând să execute cumulat cele două pedepse de câte 4 ani închisoare, în total 8 ani închisoare și cele două pedepse cu amenda de 10 luni cu o cotă zilnică de 10 euro, aplicată pentru săvârșirea infracţiunilor de prostituţie, în total 6.000 euro.

S-a apreciat că faptele au corespondent în dispoziţiile art. 329 alin. (1) C. pen. român și că, astfel, este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută în art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, s-a reţinut că hotărârea de condamnare este definitivă, că cetăţeanul român G.N. și-a manifestat consimţământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei și că la data primirii cererii de transfer avea de executat mai mult de 6 luni din pedeapsa finală și că, astfel, sunt întrunite și celelalte condiţii prevăzute în art. 129 lit. a) - d) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la sancţionarea pecuniară, instanţa a considerat că aceasta comportă o procedură diferită și că sesizarea parchetului a vizat numai pedeapsa închisorii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a susţinut că instanţa de fond a fost învestită și cu recunoașterea pedepsei pecuniare și a solicitat casarea hotărârii atacate și executarea amenzii de 6.000 euro, pe lângă pedeapsa închisorii aplicate condamnatului G.N.

Recursul declarat este întemeiat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 145 din Legea nr. 302/2004, în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate de statul de condamnare, el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzută în hotărârea de condamnare.

Potrivit art. 122 alin. (2) și (6) din Legea nr. 302/2004, hotărârile penale străine recunoscute și executate în România produc aceleași efecte ca și hotărârile pronunţate de instanţele române, iar începerea executării în România are ca efect renunţarea statului străin la executarea pe teritoriul acestuia, exceptând cazul în are condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz în care acest stat redobândește dreptul la executare. În cazul pedepsei amenzii, statul străin redobândește dreptul la executare începând din momentul în care este informat asupra neexecutării, totale sau parţiale, a acestei pedepse.

Or, în cauză, prima instanţă, legal învestită cu cererea de recunoaștere a hotărârii de condamnare în integralitatea ei, a dispus recunoașterea numai a pedepsei închisorii de 8 ani, fără a mai avea în vedere și pedeapsa amenzii rămasă de executat în cuantum total de 6.000 euro.

Așa fiind, prima instanţă a făcut o greșită aplicare a dispoziţiilor legale evocate, ceea ce constituie caz de casare conform art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinţei nr. 50 din 16 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a casat sentinţa numai cu privire la omisiunea recunoașterii pedepsei amenzii de 6.000 euro aplicată prin sentinţa penală de condamnare și omisiunea executării acestei pedepse și, rejudecând, a recunoscut sentinţa penală nr. 12/08 din 12 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 1 din Torrevieja, astfel cum a fost modificată prin sentinţa nr. 87/09 din 5 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Suprem al Regatului Spaniei, și cu privire la amenda de 6.000 euro și a dispus executarea acestei pedepse pecuniare pe lângă pedeapsa închisorii, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii.