Kicking victim after fatal stab wound by co-defendant upheld as attempted aggravated murder, not consummated murder.

Tentativă la infracţiunea de omor. Omor în forma consumată

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracţiunea. Tentativa

Indice alfabetic: Drept penal

- tentativă la infracţiunea de omor

- omor în forma consumată

C. pen., art. 20, art. 174

Fapta inculpatului de a aplica lovituri cu picioarele, cu intensitate și în mod repetat, în capul victimei căzute la pământ în agonie, ulterior momentului la care coinculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuţitul în zona toracică și abdominală, secţionându-i artera aortică, constituie tentativă la infracţiunea de omor, și nu infracţiunea de omor în forma consumată, în condiţiile în care loviturile aplicate de inculpat, chiar dacă aveau potenţial tanato-generator, nu și-au manifestat potenţialul, iar loviturile aplicate anterior de coinculpat au cauzat decesul, prin secţionarea arterei aortice, independent de intervenţia sau de intensitatea loviturilor aplicate de inculpat.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2316 din 14 iunie 2010

Prin sentinţa penală nr. 372/D din 27 octombrie 2009, Tribunalului Bacău a dispus condamnarea inculpatului A.V. pentru săvârșirea următoarelor infracţiuni:

- tentativă la omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 8 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., parte vătămată D.P.;

- omor prevăzută în art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., victimă D.I.

Prima instanţă, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., la care a adăugat un spor de pedeapsă de un an închisoare și a stabilit ca acesta să execute în final 21 ani închisoare și 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul Bacău a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul A.D. din infracţiunea prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (parte vătămată D.I.) și, în baza acestor texte de lege, l-a condamnat pe inculpatul A.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., prima instanţă a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 1.630 zile rămas de executat din pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară aplicată prin sentinţa penală nr. 155/1998 a Tribunalului Bacău, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză și a stabilit ca inculpatul A.D. să execute în final 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 402/P/2008 emis la 5 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. A.V., pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și în art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea ca, în seara zilei de 18 octombrie 2008, a încercat să ucidă partea vătămată D.P., după care a ucis victima D.I., lovindu-o cu un cuţit în zone vitale ale corpului;

2. A.D., pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 18 octombrie 2008, a participat alături de fiul său la uciderea victimei D.I., lovind-o în cap cu picioarele încălţate.

Tribunalul Bacău, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că inculpaţii, tată și fiu, în seara de 18 octombrie 2008, au urcat din garsoniera lor la garsoniera martorului C.D., unde, împreună și cu martorii P.C. și V.A., au organizat o petrecere.

Urmare a unor discuţii contradictorii, inculpatul A.V. a ieșit din garsonieră și a început să strige, s-a îndreptat spre toaleta comună de la capătul culoarului, unde a spart mai multe geamuri, după care s-a întors și i-a văzut în faţa ușii lor pe fraţii D.P. și D.I., care stăteau de vorbă și care i-au solicitat inculpatului să nu mai facă scandal.

Enervat că a fost apostrofat, în special, de partea vătămată D.P., inculpatul A.V. a intrat în bucătăria din garsoniera martorului C.D., a luat un cuţit și a atacat cu cuţitul partea vătămată D.P., în garsoniera acesteia, lovindu-o în zona capului și la mâna dreaptă.

D.P. s-a retras spre fereastră, a tras plapuma, pe care a interpus-o între el și agresor și a început să strige după ajutor, însă inculpatul a continuat să-l lovească cu cuţitul în zona abdominală de mai multe ori, dar plapuma i-a oferit o anumită protecţie și plăgile înjunghiate produse prin aceasta nu au fost penetrante.

Auzind strigătele fratelui său, a intervenit în conflict victima D.I., însă când acesta a deschis ușa garsonierei, inculpatul A.V. i-a ieșit în întâmpinare și l-a lovit cu cuţitul în piept, victima a căzut în faţa ușii fratelui său și, imediat, a fost lovită violent cu picioarele în cap de către inculpatul A.D., care era încălţat și care între timp ieșise și el pe hol. Victima a decedat la foarte scurt timp.

Potrivit examinării medico-legale efectuată de către specialiștii Serviciului de Medicină Legală Bacău, numitul D.P. a prezentat „plăgi tăiate înjunghiate ce s-au putut produce prin loviri cu un corp înţepător - tăios (cuţit) și pot data din 18 octombrie 2008, necesitând 15-16 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile nu au pus în primejdie viaţa.”

Referitor la victima D.I., s-a constatat că moartea sa a fost violentă și s-a datorat hemoragiei acute interne, hemotorax masiv stâng, hemopericard, hematom mediastinal, consecutiv unei plăgi înjunghiate toracice trans-sternale cu secţiune de aortă. Leziunea înjunghiată toracică s-a produs prin lovire activă cu un corp înţepător - tăios (cuţit) și, prin interesare aortică, a produs o hemoragie masivă ce a dus rapid la deces.

La necropsie s-a evidenţiat și un traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, urmare a loviturii cu un corp dur în regiunea pleoapei superioare stângi. „Această leziune, de asemenea gravă, nu și-a manifestat potenţialul tanato-generator datorită decesului rapid prin plaga înjunghiată toracică.”

Tribunalul Bacău a constatat că, în drept, faptele inculpatului A.V., comise cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. (parte vătămată D.P.) și ale infracţiunii de omor prevăzută în art. 174 C. pen. (victimă D.I.), infracţiuni aflate în concurs real (cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.).

Cu privire la inculpatul A.D., prima instanţă a constatat că prin actul de sesizare s-a reţinut infracţiunea de omor deosebit de grav, acesta fiind condamnat anterior pentru comiterea unui alt omor, faptă prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (victimă D.I.).

Întrucât s-a constatat existenţa unor dubii cu privire la cauza decesului victimei, faţă de leziunile produse de acest inculpat, prima instanţă a dispus în cauză efectuarea mai multor expertize medico-legale. Astfel, prin raportul de expertiză al Institutului de Medicină Legală lași, s-a menţionat că se confirmă concluziile raportului medico-legal privind pe victima D.I., precizând că între traumatismul cranian și decesul sus-numitului nu există legătură de cauzalitate.

De asemenea, în raportul efectuat de Comisia Superioară Medico-Legală a Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” s-a arătat că, în caz de supravieţuire, leziunile craniene ar fi necesitat 45-40 zile de îngrijiri medicale și ar fi pus în primejdie viaţa victimei.

Totodată, din precizările remise de la Serviciul de Medicină Legală Bacău a rezultat că leziunile menţionate au caracter vital și au fost produse în timpul vieţii, având potenţial tanato-generator.

S-a considerat de către prima instanţă că, faţă de concluziile menţionate în actele medico-legale, inculpatul A.D. a acţionat cu intenţia de a ucide, întrucât acesta, fiind încălţat, a lovit repetat și cu mare intensitate victima cu piciorul în cap, lovituri care erau apte, prin ele însele, de a produce decesul, dar care nu și-au mai produs efectele datorită rapidităţii cu care a intervenit decesul, în condiţiile existenţei plăgii înjunghiate cu interesare aortică și s-a apreciat că fapta întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Din coroborarea actelor medicale prima instanţă a constatat că decesul victimei a fost cauzat de lovitura de cuţit aplicată de către inculpatul A.V. și nu de loviturile aplicate în zona capului de către inculpatul A.D., deși și acestea aveau potenţial tanato-generator.

Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori și familie, prin decizia nr. 19 din 9 februarie 2010, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și de inculpaţi.

Referitor la apelul procurorului, prin care s-a solicitat condamnarea inculpatului A.D. pentru săvârșirea infracţiunii de omor deosebit de grav în forma prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., instanţa de prim control judiciar a constatat că agresiunea acestuia s-a produs la scurt timp după ce victima a fost înjunghiată de A.V. și, întrucât rezultatul letal are drept singură cauză această ultimă leziune, iar potenţialul tanato-generator al loviturilor aplicate de A.D. nu s-a mai manifestat, între timp producându-se decesul victimei, a apreciat că acest lucru a făcut ca valoarea socială ocrotită de lege să nu mai existe.

Instanţa de apel a constatat că latura obiectivă a infracţiunii de omor deosebit de grav nu s-a mai întregit cu urmarea imediată cerută de lege, urmare ce trebuie să fie efectul loviturilor, reţinând că numai în condiţiile în care loviturile ar fi fost anterioare plăgii înjunghiate și ar fi fost în măsură de a pune victima în dificultate, înlesnindu-se astfel acţiunea inculpatului A.V., atunci și numai în această situaţie s-ar fi putut stabili o legătură de cauzalitate și cu acţiunile inculpatului A.D.

Or, în cauza, instanţa de apel a constatat că plaga înjunghiată este cea care a generat decesul indiferent de intervenţia sau de intensitatea loviturilor aplicate de inculpatul A.D., ceea ce a determinat ca și încadrarea juridică pentru fapta reţinută în sarcina acestuia să fie stabilită numai în raport cu activitatea sa infracţională și numai până în momentul în care a intervenit decesul, dintr-o altă cauză.

Împotriva deciziei nr. 19 din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori și familie, în termen legal, a formulat recurs, între alţii, procurorul, care a invocat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și a solicitat, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul A.D., din cea de tentativă la omor calificat în cea de omor calificat în formă consumată.

Recursul formulat de procuror este nefondat, pentru următoarele considerentele:

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, precum și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că instanţa de prim control judiciar a reţinut în mod corect situaţia de fapt și a stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, în speţa supusă analizei, se apreciază, pe de o parte, că prima instanţă, în mod justificat, a constatat că inculpatul A.V. se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat, dedus judecăţii și apoi condamnat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de omor și tentativă la omor, prevăzute în art. 174 alin. (1) C. pen. (victimă D.I.) și art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. (parte vătămată D.P.).

Pe de altă parte, aceeași instanţă a procedat în mod judicios, schimbând încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatului A.D., din cea descrisă în rechizitoriu (infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. 1 lit. c C. pen.) în cea de tentativă la aceeași infracţiune (infracţiunea prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 alin. 1 lit. c C. pen.).

Prima instanţă și instanţa de prim control judiciar, pe baza unei juste evaluări a materialului probator administrat și în mod temeinic, au considerat că inculpatului A.D. nu i se poate reţine în sarcină fapta de omor deosebit de grav în formă consumată, câtă vreme loviturile aplicate (cu picioarele încălţate) în capul victimei D.I., chiar dacă aveau prin ele însele potenţial tanato-generator, au fost ulterioare momentului când inculpatul A.V. a aplicat victimei D.I., cu intensitate și în mod repetat, mai multe lovituri cu cuţitul în zona toracică și abdominală, secţionându-i astfel artera aortă, victima fiind deja în agonie, urmare a hemoragiei abundente produse, iar decesul acesteia a fost în directă legătură cu leziunile produse prin multiplele lovituri aplicate de fiul său.

Toate aceste aspecte s-au evidenţiat din procesele-verbale de cercetare la faţa locului și planșele foto aferente, procesele-verbale de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte și planșele foto aferente, raportul medico-legal de necropsie din 19 octombrie 2008, rapoartele de expertiză medico-legale efectuate în cauză, certificatul medico-legal din 20 octombrie 2008, ce s-au coroborat cu declaraţiile martorilor audiaţi, dar și cu declaraţiile părţii vătămate D.P. și cu cele ale inculpatului A.V.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine că infracţiunea de omor se săvârșește cu intenţia de a suprima viaţa persoanei, intenţie care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei, ca rezultat al activităţii sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat, iar în speţa supusă examinării inculpatul A.D. a acţionat cu intenţia de a ucide, întrucât a lovit cu picioarele (fiind încălţat), cu intensitate și în mod repetat capul victimei căzute la pământ, care fusese deja înjunghiată cu cuţitul în zona toracală și abdominală cu interesare aortică de celălalt inculpat, A.V.

Prin urmare, în mod corect, ambele instanţe au constatat că plaga înjunghiată provocată victimei D.I. a generat un lanţ cauzal ce s-a manifestat independent de intervenţia sau de intensitatea loviturilor aplicate de A.D., ceea ce a determinat ca și încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina acestuia să fie just stabilită, numai în raport cu activitatea sa infracţională și numai până în momentul în care a intervenit decesul, dintr-o altă cauză (secţionarea aortei urmare a înjunghierii cu cuţitul de către inculpatul A.V.).

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins recursul, ca nefondat.