Maintenance of protective sequestration without special confiscation or civil compensation in criminal judgment

Măsuri asigurătorii. Menţinerea sechestrului asigurător. Condiţii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Alte măsuri procesuale. Măsurile asigurătorii

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- măsuri asigurătorii

- menţinerea sechestrului asigurător

C. proc. pen., art. 163, art. 3859 alin. (1) pct. 171

Măsura sechestrului asigurător, dispusă prin ordonanţa procurorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 163 C. proc. pen., asupra unui autoturism în vederea confiscării speciale, nu poate fi menţinută prin sentinţă, dacă instanţa de judecată, soluţionând cauza, nu a dispus confiscarea specială a autoturismului. În acest caz, atât sentinţa prin care s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, fără a se dispune confiscarea specială, cât și decizia prin care instanţa de apel a respins apelul declarat în cauză, sunt supuse casării, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2094 din 27 mai 2010

Prin sentinţa nr. 301 din 25 noiembrie 2009, Tribunalul Gorj, Secţia penală, a condamnat, între alţii, pe inculpatul S.M., în baza art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare și la 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 42 alin. (3) raportat la alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani și 10 luni închisoare; în baza art. 46 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 - 42, art. 74 și art. 76 C. pen., la 10 luni închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 ani și 10 luni închisoare; în baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la 5 luni închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută în art. 71 C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere faţă de inculpaţii S.M. și suspendarea pedepsei accesorii faţă de acest inculpat conform dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

S-au stabilit în sarcina inculpatului S.M. obligaţiile prevăzute în art. 863 C. pen., alin. (1) lit. a), b), c) și d) și i s-au pus în vedere dispoziţiile art. 864 C. pen.

S-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului cu privire la autoturismele „F.B.” și „S.”, ce au fost folosite la săvârșirea infracţiunilor, sigilate și depuse în parcul auto al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Dolj, precum și cu privire la suma de 17.200 lei ridicată de la I.C.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin decizia nr. 69 din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat, între alţii, de inculpatul S.M.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul S.M., fără a arăta în scris motivele de recurs.

Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri judecătorești pronunţate în cauză, numai cu privire la greșita menţinere a măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă asupra autoturismului proprietatea personală a inculpatului, iar în rejudecare, să se dispună ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra autoturismului sus-menţionat.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat S.M. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul inculpatului este fondat, pentru următoarele considerente:

Din analiza cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei instanţe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăţia și a inculpatului S.M. în săvârșirea infracţiunilor comise, în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului S.M., care, împreună cu alţi infractori (inculpaţii G.L., Ș.Ș., P.D., I.C. și T.C. - condamnaţi în aceeași cauză), în cursul anilor 2008-2009, a constituit o grupare infracţională specializată în fraude informatice și cu mijloace electronice de plată, confecţionând și deţinând echipamente hardware și software folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică (carduri bancare), a accesat, fără drept, sisteme informatice (bancomate), prin încălcarea măsurilor de securitate, în scopul obţinerii de date informatice (conturi de carduri și parole de acces), a transferat neautorizat, prin aceste procedee, date din sisteme informatice, a deţinut programe informatice adaptate în scopul săvârșirii infracţiunilor enunţate mai sus și a cauzat prejudicii patrimoniale, prin retrageri frauduloase a unor sume de bani, întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1), (2), (3), art. 46 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) și art. 49 din Legea nr. 161/2003; art. 24 alin. (1) și alin. (2) și art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. și art. 33 - 34 C. pen.

Din analiza cauzei rezultă că în cursul urmăririi penale, prin ordonanţa din 16 aprilie 2009 în dosarul nr. 20D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Gorj, procurorul, în baza art. 163 și urm. C. proc. pen. coroborat cu art. 59 din Legea nr. 161/2003 și art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului S.M.: autoturismul marca F.B. și suma de 1.000 lei.

În considerentele ordonanţei menţionate, procurorul a constatat că la datele de 13 și 14 aprilie 2009 a fost începută urmărirea penală și s-a dispus punerea în mișcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii S.M., Ș.Ș., G.L., I.C., P.D. și T.C., pentru infracţiunile menţionate, constând în aceea că sus-numiţii, împreună cu alte persoane, în cursul anilor 2008-2009, au constituit ori aderat la o grupare infracţională specializată în fraude informatice și cu mijloace electronice de plată, confecţionând și deţinând echipamente hardware și software folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică (carduri bancare), precum și echipamente adaptate în scopul săvârșirii infracţiunilor prevăzute în art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 (guri de bancomat, circuite electronice, cabluri de date, dispozitive pentru vopsire, lipire, telefoane cu cameră foto); au accesat fără drept sisteme informatice (bancomate) prin încălcarea măsurilor de securitate, în scopul obţinerii de date informatice (conturi de carduri și parole de acces); au transferat neautorizat, prin aceste procedee, date din sisteme informatice; au deţinut programe informatice adaptate în scopul săvârșirii infracţiunilor enunţate mai sus și au cauzat prejudicii patrimoniale, prin retragerea frauduloasă a unor sume de bani.

Activitatea infracţională s-a desfășurat, atât în România prin procurarea mijloacelor de sustragere a datelor din bancomat, cât și în străinătate, unde au montat dispozitive de copiere a conturilor de carduri (guri și feţe de bancomat) și dispozitive de filmare a persoanelor care efectuau operaţiuni cu carduri, în vederea obţinerii parolelor de acces (PIN-uri), disimulate în detectoare de fum și sisteme de acces de la intrarea la locaţiile unde se aflau amplasate ATM-urile: în Germania, Austria etc. Ulterior, cu aparatură MSR, au clonat carduri bancare pe care le-au pus în circulaţie, încredinţându-le celorlalţi membri ai grupului, care le-au folosit la extragerea frauduloasă a unor sume de bani de la bancomate din România, faptele fiind săvârșite în concurs real și în mod continuat.

La data de 13 aprilie 2009, inculpatul S.M. a pus la dispoziţia inculpaţilor G.L., Ș.Ș., I.C., P.D. și T.C. autoturismul marca S., precum și codurile PIN de la un număr de 49 carduri falsificate, deţinute de cei cinci, carduri cu care au extras diferite sume de bani de la bancomate, fiind prinși în flagrant de organele de urmărire penală și, în timp ce încercau să fugă de la locul faptei, au avariat un autoturism al organelor de poliţie.

Prin referatul din data de 14 aprilie 2009 s-a solicitat instanţei efectuarea unor percheziţii domiciliare la domiciliile sau alte locaţii ale inculpaţilor, dispuse prin încheierea Tribunalului Gorj nr. 15 din 14 aprilie 2009.

Cu ocazia percheziţiilor domiciliare, corporale și auto au fost identificate și ridicate mai multe bunuri și înscrisuri, printre care autoturismele F.B. și S.

După analizarea dosarului cauzei, văzând și dispoziţiile legale cu privire la măsurile asigurătorii, s-a constatat că este necesară indisponibilizarea acestor bunuri, până la soluţionarea cauzei.

Astfel, prin art. 59 din Legea nr. 161/2003 se prevede în mod obligatoriu luarea măsurilor asiguratorii prevăzute în art. 118 C. pen., pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării speciale.

Prin sentinţa pronunţată de prima instanţă s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.D. a sumei de 5.648 lei, de la inculpatul Ș.Ș. a sumei de 2.069 lei, de la inculpatul G.L. a sumei de 85 lei, de la inculpatul I.C. a sumei de 31 lei, precum și a suporturilor optice tip CD/DVD, carduri de memorie, cititor carduri, dispozitiv electronic gură de bancomat, fante de bancomat, telefoane mobile și cartele telefonice, carduri bancare folosite de inculpaţi în activitatea infracţională, bunuri ce se află la camera de corpuri delicte, fiind menţinută măsura asigurătorie a sechestrului cu privire la autoturismele F.B. și S., ce au fost folosite la săvârșirea infracţiunilor, sigilate și depuse în parcul auto al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Dolj, precum și cu privire la suma de 17.200 lei ridicată de la I.C.

În considerentele sentinţei, prima instanţă nu a motivat menţinerea măsurii asigurătorie cu privire la autoturismele menţionate, ci doar a precizat că acestea au fost folosite la săvârșirea infracţiunilor.

În considerentele deciziei pronunţate, instanţa de apel a analizat numai critica de nelegalitate invocată de apelantul inculpat I.C. cu privire la greșita aplicare a dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen.

În conţinutul dispoziţiilor art. 163 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la măsurile asigurătorii, legiuitorul a prevăzut că: „Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.”

Prevederile art. 118 alin. (1) C. pen. privind confiscarea specială stipulează că: „Sunt supuse confiscării speciale: a) bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală; b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor săvârșite prin presă; c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârșirii unei infracţiuni, dacă au fost utilizate la comiterea acesteia și dacă sunt ale infractorului. Când bunurile aparţin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu știinţa proprietarului; d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor; e) bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia; f) bunurile a căror deţinere este interzisă de lege.”

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, verificând critica formulată de recurentul inculpat S.M. cu privire la greșita menţinere a măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă asupra autoturismului marca F.B., precum și la nerestituirea sumei de bani ce i-a fost reţinută, în contextul concret al cauzei, precum și faţă de conţinutul dispoziţiilor legale mai sus arătate, constată că aceasta este fondată, având în vedere că, pe de-o parte, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar pe de altă parte, măsura de siguranţă a confiscării speciale a autoturismului sau a vreunei sume de bani nu a fost dispusă faţă de inculpatul S.M.

Așadar, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie consideră că, în cauză, în mod greșit a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului dispusă asupra autoturismului marca F.B., sigilat și depus în parcul auto al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Dolj în vederea confiscării, aparţinând inculpatului S.M., atâta timp cât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, iar faţă de inculpatul S.M. nu a fost dispusă măsura de siguranţă a confiscării speciale nici a autoturismului și nici a vreunei sume de bani.

Astfel, condiţiile de instituire a măsurilor asigurătorii prevăzute în art. 163 alin. (1) C. proc. pen., ce prevăd că acestea se iau în vederea confiscării speciale sau asigurării reparării pagubei produse prin infracţiune ori pentru garantarea executării amenzii pedepsei au fost corect aplicate numai la luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autoturismului mai sus arătat, precum și a sumei de 1.000 lei, în cursul urmăririi penale, întrucât au fost dispuse în vederea confiscării, potrivit ordonanţei procurorului.

Or, în cursul judecăţii, atât prima instanţă, cât și instanţa de apel, în limitele efectului devolutiv al apelului exercitat de către inculpatul S.M., în condiţiile art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., nu a aplicat măsura confiscării speciale asupra autoturismului ce aparţinea inculpatului S.M. și nici nu a verificat condiţiile confiscării speciale, care de altfel nici nu se impunea, întrucât, așa cum a rezultat din situaţia de fapt stabilită de instanţe, autoturismul a fost folosit pentru transportul inculpaţilor, atât în străinătate, cât și în ţară, acesta neservind la realizarea laturii obiective a vreuneia din infracţiunile comise de inculpat și nici nu s-a dovedit că ar fi fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, care vizau mijloace electronice de plată, confecţionarea și deţinerea de echipamente hardware și software folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică, accesare fără drept de sisteme informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, în scopul obţinerii de date informatice, transfer neautorizat, prin aceste procedee, de date din sisteme informatice, deţinere de programe informatice adaptate în scopul săvârșirii infracţiunilor menţionate, așa încât menţinerea măsurii sechestrului asupra autoturismului nu era justificată, fiind făcută o greșită aplicare a legii și, în consecinţă, este incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, deși prin ordonanţa dată de procuror s-a dispus și indisponibilizarea, în vederea confiscării, a sumei de 1.000 lei aparţinând inculpatului S.M., în cauză, instanţele, nedispunând măsura confiscării speciale a sumei menţionate ce aparţinea inculpatului S.M., au omis să se pronunţe asupra restituirii sumei arătate, în condiţiile art. 169 C. proc. pen.

Astfel, măsura indisponibilizării luată corect iniţial, în temeiul art. 163 C. proc. pen., nu mai avea nicio justificare în condiţiile nedispunerii măsurii confiscării speciale, ceea ce avea drept consecinţă restituirea sumei arătate, așa încât și sub acest aspect a fost făcută o greșită aplicare a legii, fiind incident același caz de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de recurentul inculpat S.M. împotriva deciziei nr. 69 din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a casat decizia atacată și sentinţa nr. 301 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj, Secţia penală, numai cu privire la greșita menţinere a măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă asupra autoturismului marca F.B. și la nerestituirea sumei de 1.000 lei, a înlăturat măsura sechestrului asigurător dispusă asupra autoturismului sus-menţionat și a dispus restituirea autoturismului marca F.B. și a sumei de 1.000 lei, către inculpatul S.M., menţinând celelalte dispoziţii.