Scope of witness protection penalty reduction for drug trafficking versus possession under Romanian Law No. 682/2002
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) allowed the Prosecutor’s appeal, quashed the appellate decision and partially cassated the first-instance judgment, ordering the court on re-judgment to remove the statutory penalty reduction for the offense of drug possession and re-sentence the defendant to four months’ imprisonment for that specific charge, which was then absorbed into the two-year imprisonment sentence for the more serious drug trafficking offense through legal accumulation. The dispute centered on whether the witness protection penalty reduction could be applied to all criminal offenses charged against the defendant or only to those classified as "grave offenses" under the specific statutory definition; the defendant had been convicted of both serious drug trafficking (Art. 2(1) and (2) of Law No. 143/2000) and possession of drugs for personal consumption (Art. 4(1) of Law No. 143/2000), with lower courts erroneously applying the reduction to both. The ICCJ held that the reduction under Art. 19 of Law No. 682/2002 applies strictly and exclusively to offenses defined as "grave" in Art. 2 lit. h) of the same law, which includes drug trafficking crimes and offenses with a minimum prison sentence of at least ten years; consequently, possession of drugs for personal consumption does not meet the threshold for a "grave offense" and is excluded from the benefit of the half-sentence reduction, ensuring the mitigation operates only on the qualifying trafficking charge.
Legislator headnote
AI generatedArt. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 4 alin. (1) Legea nr. 682/2002, art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen; Scope of witness protection penalty reduction for drug trafficking versus possession under Romanian Law No. 682/2002: Prin sentința nr. 561 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția ll-a penală, s-a dispus, între altele, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului C.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Cauză de reducere a pedepsei. Art. 19 din Legea nr. 682/2002. Infracțiune gravă
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri. Protecția martorilor
Indice alfabetic: Drept penal
- cauză de reducere a pedepsei
- infracțiune gravă
Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) și (2), art. 4 alin. (1)
Legea nr. 682/2002, art. 19
Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, și care a comis o infracțiune gravă, așa cum este definită în art. 2 lit. h) din aceeași lege, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni, beneficiază de cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Dacă inculpatul - care denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane ce au săvârșit infracțiuni grave - a comis două infracțiuni, dintre care numai una este considerată infracțiune gravă în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din aceeași lege nu operează decât pentru fapta care constituie infracțiune gravă. În consecință, în cazul în care inculpatul a comis atât infracțiunea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cât și infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din aceeași lege, beneficiază de cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002 numai pentru infracțiunea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, care constituie infracțiune gravă în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, iar nu și pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, care nu face parte nici din categoria infracțiunilor privind traficul de droguri, nici din categoria infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puțin 10 ani.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1488 din 19 aprilie 2010
Prin sentința nr. 561 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția ll-a penală, s-a dispus, între altele, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului C.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii de 4.000 lei.
În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani închisoare și 4.000 lei amendă penală și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
Prin decizia nr. 11/A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, Secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat, între alții, de procuror.
Și împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, între alții, procurorul, care a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegala reținere a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu referire la infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 săvârșită de inculpatul C.A.
Recursul este fondat.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale în ceea ce privește reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 săvârșită de inculpatul C.A., fiind întemeiată critica procurorului formulată în acest sens.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Aceeași lege definește și noțiunea de infracțiune gravă, prevăzându-se în art. 2 alin. (1) lit. h) categoriile de infracțiuni considerate grave, între care și infracțiunile privind traficul de droguri.
Rezultă, astfel, că pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 este necesar ca persoana care denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a unor persoane ce au săvârșit infracțiuni grave trebuie să fi săvârșit, la rândul ei, o astfel de infracțiune.
În situația în care persoana care invocă reținerea circumstanței legale de atenuare a pedepsei a săvârșit mai multe infracțiuni, dintre care numai una poate fi considerată infracțiune gravă în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din lege, reducerea pedepsei nu operează decât pentru fapta ce constituie infracțiune gravă.
În speță, prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și în privința infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 comisă de inculpatul C.A., deși această faptă nu intră în categoria infracțiunilor de trafic de droguri și nici nu este sancționată cu pedeapsa minimă de cel puțin 10 ani închisoare, pentru a fi aplicabilă teza finală a art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002.
Sub acest aspect, este de menționat că sfera noțiunii de trafic de droguri nu poate fi extinsă la toate infracțiunile prevăzute și sancționate de Legea nr. 143/2000 care, așa cum menționează chiar în titlu, vizează prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, deținerea de droguri în vederea consumului propriu constituind o infracțiune distinctă de cele care vizează punerea în circulație a drogurilor.
În consecință, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei penale nr. 11/A din 20 ianuarie 2010, a casat decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 561 din 28 mai 2009 și, în rejudecare: a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente; a înlăturat dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 aplicate inculpatului C.A. pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și a condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare; conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.