Attempted Murder Penalty Range: Mandatory Reduction Below Statutory Minimum Due to Mitigating Circumstances

Circumstanțe atenuante. Tentativă la infracțiunea de omor

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor

Indice alfabetic: Drept penal

- circumstanțe atenuante

- tentativă la infracțiunea de omor

C. pen., art. 20, art. 21, art. 76, art. 174

În cazul în care dispune condamnarea pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și constată existența circumstanțelor atenuante, instanța aplică dispozițiile art. 21 alin. (2) C. pen. și, în raport cu minimul special de 5 ani închisoare al pedepsei rezultate în urma aplicării dispozițiilor menționate, face aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special de 5 ani închisoare, dar nu mai jos de o treime din acest minim special.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1061 din 19 martie 2010

Prin sentința nr. 173 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția penală, a fost condamnat inculpatul M.D. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 7/P din 6 martie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a trimis în judecată pe inculpatul M.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut în fapt că, în ziua de 6 ianuarie 2009, în jurul orelor 1600, inculpatul M.D. împreună cu partea vătămată V.G. au consumat alcool în localul T., după care s-au deplasat, însoțiți fiind de martora M.P., la un depozit pentru a procura lemne de foc. La întoarcere, părțile au mai consumat alcool, în același local, cumpărând de la un magazin și 2 sticle cu vin, pentru a continua consumul de alcool la domiciliul inculpatului.

Pe fondul consumului de alcool, inculpatul a început să se certe cu partea vătămată, conflictul fiind aplanat temporar de martorul R.M., concubinul martorei M.P. și locatar în același apartament. În jurul orelor 2130, în timp ce M.D. și V.G. se aflau în sufragerie, conflictul a reizbucnit, inculpatul fiind zgâriat cu lama unui cuțit în zona feței de partea vătămată. Din acest motiv, M.D. a mers în bucătărie, a luat un cuțit și i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona gâtului, activitatea infracțională fiind observată de martora minoră M.M., care a anunțat ceilalți martori aflați în dormitor (B.F., M.P. și R.M.) despre cele întâmplate, aceștia contactând telefonic serviciul ambulanță și organele de poliție.

Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată V.G. a fost transportată și internată la spital, din raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Argeș, la 5 martie 2009, rezultând că aceasta a prezentat o plagă înjunghiată cu secțiune sternocleidomastoidian, omohioidian și trahee cu hemoragie artero-venoasă abundentă.

Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 71/A din 15 decembrie 2009, a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței nr. 173 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția penală, a desființat în parte sentința penală atacată, în sensul că în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea cuțitului, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.D.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs procurorul. În temeiul cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului, de 5 ani închisoare, este nelegală, instanța fiind obligată, în condițiile în care a reținut circumstanța atenuantă prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., să coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, dar numai jos de o treime din minimul special.

Recursul declarat de procuror este fondat.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 173 din 14 mai 2009, Tribunalul Argeș a dispus condamnarea inculpatului M.D. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe timp de 2 ani.

Prin decizia nr. 71/A din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins apelul inculpatului, ca nefondat, și a fost admis apelul declarat de procuror, fiind desființată în parte sentința, în sensul că, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost confiscat cuțitul folosit de inculpat la săvârșirea faptei, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.

Se constată că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsa de 5 ani închisoare fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen., este închisoarea de la 5 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

În condițiile în care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., instanța de fond era obligată să facă aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen. și să coboare pedeapsa sub minimul special (5 ani), dar nu mai jos de o treime din minimul special.

În motivarea sentinței penale, instanța de fond în mod greșit a reținut că la stabilirea pedepsei au fost avute în vedere și dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., privind efectele circumstanțelor atenuante și că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, făcând astfel abstracție de prevederile art. 21 alin. (2) C. pen., potrivit cărora tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată.

Cum minimul special prevăzut de lege în speța dedusă judecății pentru pedeapsa închisorii este de 5 ani, coborârea sub acest minim era obligatorie pentru instanță, neexistând un concurs între circumstanțele agravante și atenuante.

În consecință, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 71/A din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat în parte decizia penală atacată și sentința nr. 173 din 14 mai 2009 a Tribunalului Argeș, Secția penală și, rejudecând în fond, a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu referire la art. 73 lit. b) C. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor.