Exclusion of contract fraud aggravant for impersonation of account holder; fraud classification and sentencing for identity document misuse

Înșelăciune. Elemente constitutive

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului

Indice alfabetic: Drept penal

- înșelăciune

C. pen., art. 215

Faptele inculpatului, de a se prezenta în faţa funcţionarilor bancari ca fiind titularul contului unei alte persoane, folosind un act de identitate fals și de a retrage din contul acelei persoane sume de bani, cauzând o pagubă materială mai mare de 200.000 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune, prin mijloace frauduloase, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și ale infracţiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen. În acest caz, fapta nu întrunește și elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune în contracte, prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen., întrucât între inculpat și bancă nu există un contract, cu prilejul încheierii sau executării căruia să fie săvârșită acţiunea de inducere ori menţinere în eroare.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 558 din 15 februarie 2010

Prin sentinţa penală nr. 733 din 10 septembrie 2009 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul B.F. la pedepsele de 13 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și degradarea militară, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare, în baza art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și 2 ani închisoare, în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., stabilindu-se, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.

Potrivit art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București și contopirea restului rămas neexecutat de 666 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că în perioada august-septembrie 2006, martorul P.D. și-a deschis un cont la banca C.E. - Sucursala G. în care a depus sume de bani în euro, USD și RON, astfel că la începutul lunii septembrie 2008 avea în acel cont 190.000 euro și alte sume în lei și dolari.

Inculpatul, în complicitate cu persoane rămase neidentificate, faţă de care s-a disjuns urmărirea penală, a luat hotărârea infracţională de a transfera fraudulos sumele în valută deţinute de martorul P.D. și de a și le însuși în interes personal.

În acest scop, cu ajutorul unei cărţi de identitate aparţinând lui P.D., dar pe care era aplicată fotografia inculpatului B.F., acesta din urmă s-a prezentat la banca C.E. - Sucursala M., de unde a ridicat mai multe sume de bani, astfel: 1) la data de 1 septembrie 2008, cu documentul „Ridicare Numerar”, inculpatul a primit suma de 5.000 euro din contul martorului P.D., semnând de primirea banilor, eliberându-se chitanţa aferentă; 2) la data de 2 septembrie 2008, cu aceeași carte de identitate, inculpatul s-a prezentat la banca C.E. și a cerut ca din contul lui P.D. să-i fie predată suma de 8.500 euro, iar banca a întocmit documentul „Ridicare Numerar” pentru suma cerută și a eliberat chitanţa corespunzătoare; 3) la data de 5 septembrie 2008, folosind cartea de identitate falsificată, s-a prezentat la banca C.E. și a solicitat ca din contul lui P.D. să îi fie predată suma de 7.000 euro, iar banca a întocmit documentul „Ridicare Numerar” și chitanţa corespunzătoare sumei, pe care inculpatul le-a semnat; 4) la data de 10 septembrie 2008, inculpatul B.F. s-a prezentat la aceeași bancă și, folosind cartea de identitate falsificată, a solicitat ridicarea sumei de 150.000 euro din contul lui P.D. Unitatea bancară a întocmit documentul „Ridicare Numerar” pe care inculpatul l-a semnat la rubrica „am primit” și semnătura titularului, precum și chitanţa pentru suma solicitată.

În jurul orelor 1730, în ziua de 10 septembrie 2008, reprezentanţii Sucursalei G., unde P.D. avea deschis contul în valută și lei, au cerut Sucursalei M. date cu privire la operaţiunile efectuate pe contul acestei persoane.

Cu acest prilej au fost transmise documentele prezentate de inculpatul B.F., constatându-se că persoana de pe actul de identitate folosit la ridicarea banilor nu este una și aceeași cu P.D., după care au sesizat organele poliţiei.

În aceeași zi, în jurul orelor 1850, inculpatul a fost depistat având asupra sa documentele emise de bancă pentru ridicarea banilor la datele de 1 septembrie 2008, 2 septembrie 2008, 5 septembrie 2008 și la 10 septembrie 2008, precum și sumele de 52.000 euro și 4.415 RON.

Curtea de Apel București, Secţia I penală, prin decizia nr. 244 din 17 noiembrie 2009, a admis apelurile declarate de procuror și de inculpatul B.F., a desfiinţat în parte soluţia primei instanţe și, rejudecând, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Ca urmare, a dispus condamnarea inculpatului, în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București și contopirea restului rămas neexecutat de 666 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.F. pentru infracţiunea prevăzută în art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, primind criticile din apelurile declarate de procuror și de inculpat, a considerat că reţinerea agravantei prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen. este greșită, întrucât, potrivit probelor administrate, inculpatul prin manopere frauduloase - prin folosirea unor acte false - a indus în eroare funcţionarii băncii, ceea ce a permis retragerea sumelor din contul unei persoane.

Ca atare, neexistând o inducere sau menţinere în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract, inculpatului nu îi pot fi aplicate respectivele dispoziţii agravante.

Referitor la infracţiunea prevăzută în art. 292 C. pen., s-a considerat că declaraţiile necorespunzătoare adevărului nu au fost făcute în faţa unei autorităţi din cele prevăzute în art. 145 C. pen., ci în faţa unei bănci cu capital privat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs procurorul, care a învederat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a susţinut că în mod greșit instanţa de apel a înlăturat agravanta prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen., infracţiunea fiind săvârșită în executarea unui contract și că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, impunându-se majorarea ei.

Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată întemeiat recursul declarat de procuror.

1. Mai întâi, este de menţionat că în privinţa primului motiv scris de casare invocat de procuror, al incidenţei dispoziţiilor art. 215 alin. (3) C. pen., deși nu a mai fost susţinut oral, instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra acestui motiv conform art. 3856 C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 215 alin. (3) C. pen., constituie infracţiunea de înșelăciune inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în asemenea fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

Or, între inculpatul B.F. și banca C.E. nu a existat un contract, sus-numitul folosind manopere dolosive, respectiv un act de identitate falsificat, pentru a se prezenta în faţa funcţionarilor bancari ca fiind titularul contului martorului P.D., care avea un contract de depozit bancar legal încheiat cu acea bancă.

Așa fiind, activitatea desfășurată de inculpat, de a se prezenta ca fiind beneficiarul contului altuia, folosindu-se de un document de identitate fals, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune, prin mijloace frauduloase, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., corect reţinută de instanţa de control judiciar.

În consecinţă, acest motiv de casare nu poate fi primit.

2. Referitor la critica din recursul procurorului, în sensul că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, se constată că într-adevăr aceasta nu răspunde pe deplin cerinţelor art. 72 și art. 52 C. pen.

Astfel, având în vedere pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, prin folosirea unor mijloace frauduloase, care i-au indus în eroare pe funcţionarii bancari, cu consecinţa cauzării unui prejudiciu deosebit de grav părţii civile, ţinând seama că inculpatul este recidivist, fiind anterior condamnat pentru fapte similare de înșelăciune, instanţa de apel era îndreptăţită să aplice, în apelul procurorului, o pedeapsă de natură să asigure o coerciţiune mai fermă a inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracţiuni și integrarea în comunitate a inculpatului, lucru pe care însă nu l-a făcut.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de procuror, a casat decizia penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și, rejudecând în aceste limite:

A descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a modificat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în sensul că a majorat-o la 14 ani închisoare; în baza art. 33 lit. a) și art.34 alin. (1) lit. b) C. pen., a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare; a menţinut dispoziţia de revocare a beneficiului liberării condiţionate a inculpatului, din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, și a contopit restul rămas neexecutat de 666 zile cu pedeapsa de 14 ani închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare.