Attempted murder qualification: Abdominal evisceration constitutes attempt regardless of medical assessment that victim’s life was not endangered

Tentativă la infracţiunea de omor. Punerea în primejdie a vieţii

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea

Indice alfabetic: Drept penal

- tentativă la infracţiunea de omor

- punerea în primejdie a vieţii

C. pen., art. 20, art. 174 - art. 176

Fapta de a lovi victima în abdomen cu o sticlă spartă, cauzându-i o plagă înjunghiată cu evisceraţie de intestin subţire, care a necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, constituie tentativă la infracţiunea de omor, omor calificat sau, după caz, omor deosebit de grav, indiferent dacă, potrivit actelor medico-legale, leziunile traumatice au pus sau nu în primejdie viaţa victimei, întrucât existenţa tentativei la infracţiunea de omor nu este condiţionată de punerea în primejdie a vieţii. Noţiunea de punere în primejdie a vieţii, utilizată în actele medico-legale, privește aspectele medicale, în timp ce tentativa la infracţiunea de omor, aspectele juridice.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 107 din 18 ianuarie 2010

Prin sentinţa penală nr. 160 din 16 iulie 2009, Tribunalul Gorj l-a condamnat pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Același inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, în temeiul art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul de pedeapsă de 128 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 206/2008 a Judecătoriei Târgu Jiu, rest contopit cu pedeapsa rezultantă pentru faptele deduse judecăţii, la care s-a adăugat un spor de 2 luni, în final inculpatul urmând să execute 9 ani și 2 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 9 aprilie 2008, în jurul orelor 23,00, inculpatul B.M. s-a aflat într-un bar, împreună cu D.A., M.C. și C.C., unde au consumat băuturi alcoolice.

În timp ce inculpatul și prietenii săi ascultau programul muzical, în jurul orelor 0,30, în bar a intrat și partea vătămată I.G., aflată în stare de ebrietate.

La scurt timp, partea vătămată a fost deranjată de dedicaţiile muzicale oferite de formaţie inculpatului, context în care a încercat să atragă atenţia asupra sa și a lovit cu o sticlă într-o reclamă a unei vitrine frigorifice, fapt ce a deranjat pe cei prezenţi.

Inculpatul s-a ridicat de la masă, a spart o sticlă cu vin, s-a îndreptat spre partea vătămată, a trântit-o la pământ și i-a aplicat lovituri cu sticla spartă în zona abdomenului.

Partea vătămată a fost internată în regim de urgenţă, s-a intervenit chirurgical și a avut nevoie de 12-14 zile de îngrijiri medicale, viaţa fiindu-i pusă în primejdie, așa cum a rezultat din certificatul medico-legal din 16 mai 2008, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Gorj.

Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza declaraţiei părţii vătămate, a depoziţiilor martorilor, coroborate cu procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală, cu certificatul medico-legal eliberat de Serviciul de Medicină Legală Gorj și cu Raportul de expertiză medico-legală din 11 iunie 2008.

Curtea de Apel Craiova, Secţia penală și pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 206 din 22 octombrie 2009, a respins apelul formulat de inculpat.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, între altele, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., invocând faptul că, în speţă, s-a comis o gravă eroare de fapt.

Recursul nu este fondat.

Instanţa de fond, pe baza unui amplu material probatoriu, a stabilit o corectă situaţie de fapt și o justă încadrare juridică, iar instanţa de apel, reverificând probele administrate, a stabilit că inculpatul a comis faptele reţinute în sarcina sa, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. prevede că o hotărâre este supusă casării atunci când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Prin „eroare de fapt” se înţelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din aceste mijloace de probă reiese contrariul.

În ce privește cerinţa ca eroarea de fapt să fie „gravă” trebuie înţeles că nu orice eroare asupra faptelor atrage aplicarea acestui caz de casare, ci numai acele erori care au influenţat soluţia procesului.

În speţă, aceste cerinţe impuse de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. nu sunt întrunite, instanţa de fond, în urma analizei detaliate a tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală și în cea de cercetare judecătorească, a reţinut o corectă situaţie de fapt, în concordanţă cu art. 6 și art. 62 C. proc. pen.

În speţă, date fiind împrejurările în care s-a desfășurat incidentul, situaţia de fapt a fost stabilită în principal pe baza declaraţiilor a 26 de martori, a declaraţiei părţii vătămate și a certificatului medico-legal eliberat de Serviciul de Medicină Legală Gorj.

Este adevărat că la dosar s-a depus și un raport de expertiză medico-legală, avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova, care a precizat că leziunile produse părţii vătămate nu i-au pus în primejdie viaţa.

Existenţa acestui raport (întocmit fără solicitarea organelor de urmărire penală) nu infirmă soluţia instanţei și nu conduce la concluzia unei erori grave de fapt.

Acest raport confirmă leziunile traumatice cauzate părţii vătămate, produse prin lovire cu un corp dur cu marginea tăietoare (sticlă spartă) și care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Acceptând concluziile raportului medico-legal invocate de inculpat, fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracţiune de omor, chiar dacă actul medical avizat de către Comisia de Avizare și Control opinează că leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei, întrucât cele două noţiuni de „punere în primejdie a vieţii” și de „tentativă la omor” sunt total diferite, prima depinzând de aspectele medicale, cea de-a doua de contextul juridic al producerii faptei sub aspectul tentativei.

Practica instanţei supreme a statuat constant că „există tentativă la omor atunci când fapta se realizează prin lovirea victimei cu un obiect vulnerant în abdomen, cu consecinţa unei evisceraţii, fără a pune în primejdie viaţa victimei”. Or, inculpatul a lovit victima în abdomen cu o sticlă spartă, cauzându-i victimei o plagă înjunghiată cu evisceraţie de intestin subţire, ceea ce constituie tentativă la infracţiunea de omor.

Concluziile raportului de expertiză medico-legală nu contrazic certificatul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj și nu demonstrează existenţa unei împrejurări care să infirme celelalte mijloace de probă administrate.

Ca atare, din examinarea întregului material probator rezultă că nu există contrarietate necontestabilă între actele dosarului și faptele reţinute de instanţa de fond și de apel, în sensul comiterii unei erori grave de fapt, dimpotrivă mijloacele de probă administrate conduc la concluzia certă că tentativa la infracţiunea de omor calificat și deosebit de grav pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există.

În raport cu considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.