Trademark conviction upheld, moral damages slashed from €20,000 to €2,000; export of counterfeit medicines falls under trademark law, not health law.

Punerea în circulaţie de medicamente fără respectarea prevederilor titlului XVII din Legea nr. 95/2006. Punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 95/2006. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 84/1998

Indice alfabetic: Drept penal

- punerea în circulaţie de medicamente fără respectarea prevederilor titlului XVII din Legea nr. 95/2006

- punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare

Legea nr. 95/2006, art. 834 alin. (1)

Fapta de a pune în circulaţie, în străinătate, medicamente purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru un anumit medicament nu se încadrează în dispoziţiile art. 834 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, potrivit cărora punerea în circulaţie de medicamente fără respectarea titlului XVII constituie infracţiune, întrucât titlul XVII din Legea nr. 95/2006 se aplică, așa cum prevede art. 696 alin. (1) din aceeași lege, medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piaţă în România. În acest caz, fapta întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, reglementată în Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicaţiile geografice.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4062 din 18 noiembrie 2011

Prin sentinţa nr. 569 din 5 mai 2008 a Tribunalului București, Secţia I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.G. sub aspectul săvârșirii infracţiunii prevăzute în art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

În baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, a fost condamnat inculpatul G.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 cu referire la art. 862 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 7 ani, reprezentând termen de încercare și s-a făcut aplicarea art. 863 C. pen.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 85 din Legea nr. 84/1998, a fost obligat inculpatul la despăgubiri către partea civilă E.L., în cuantum de 20.000 euro, reprezentând daune morale.

S-a reţinut că, la data de 23 mai 2006, numitul K.M., manager în cadrul companiei E.L. cu sediul în Statele Unite ale Americii, a formulat plângere penală înregistrată la Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate împotriva inculpatului G.G., având ca obiect distribuirea și livrarea ilegală a medicamentului C.

Compania L. este titulară a mărcii verbale C., conform certificatului de înregistrare a mărcii din 23 noiembrie 2001 emis de Oficiul de Stat pentru Invenţii și Mărci.

La data de 6 iunie 2005, Departamentul de investigaţie al companiei L. din Anglia a postat pe un site o reclamă prin care se căutau furnizori de medicamente A. și Z., în scopul identificării producătorilor și furnizorilor de produse contrafăcute sau distribuite ilegal.

În urma anunţului postat pe Internet, inculpatul G.G. a răspuns solicitărilor exprimate on-line și, în datele de 22 februarie 2006, 18 aprilie 2006, 19 aprilie 2006 și 5 iunie 2006, a expediat în Anglia colete conţinând în total 53 cutii de medicament C., alături de alte trei medicamente, respectiv V., F. și N.

Discuţiile între client și furnizor cu privire la modalitatea de livrare, plată și medicamentele ce urmează a fi expediate s-au purtat prin intermediul unei adrese de e-mail, iar inculpatul G.G. a solicitat ca sumele de bani reprezentând contravaloarea produselor livrate să fie trimise pe numele S.L.

Compania L. a depus la dosar traducerea în limba română a corespondenţei electronice purtată cu inculpatul, din care rezultă că toate comenzile făcute de client având ca obiect expedierea medicamentelor contrafăcute C. din România s-au primit prin intermediul adresei de e-mail, despre care inculpatul a recunoscut că îi aparţine.

Din corespondenţa sus-menţionată rezultă că, la data de 19 ianuarie 2006, inculpatul i-a comunicat clientului lista de preţuri, cuprinzând un număr de 25 medicamente pe care le putea furniza, printre care și două tipuri de medicament C. De asemenea, aceeași corespondenţă electronică demonstrează faptul că la datele de 22 februarie 2006 și 18 aprilie 2006, inculpatul a expediat în Anglia un număr total de 53 cutii de medicament C. provenite din Republica Moldova. Expedierea medicamentului C. de către inculpat pe această filieră și însușirea sumelor de bani reprezentând contravaloarea produselor livrate sunt dovedite de documentele bancare existente la dosar, din care rezultă că acestea au fost trimise pe numele și adresa indicate de inculpat, respectiv S.L.

În sprijinul ideii că inculpatul este persoana care a pus în circulaţie medicamentul C. fără autorizarea titularului mărcii, acesta ocupându-se efectiv și de expedierea altor medicamente, sunt și celelalte înscrisuri care atestă corespondenţa între inculpat și numitul A.R.

Audiat în faţa instanţei în 29 februarie 2008, martorul A.R. cu care inculpatul a corespondat în vederea achiziţionării mai multor medicamente, printre care și medicamentul C., a afirmat că a corespondat prin e-mail, telefonic și prin colete poștale cu inculpatul și prin modalităţi de plată W.U.

Este vorba de 90 de e-mail-uri trimise între A.R. și G.G., precum și aproximativ patru plăţi fie către acesta, fie către persoana ale cărei date de contact le-a primit de la G.G., respectiv numita S.L.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că inculpatul G.G. a corespondat cu martorul A.R., oferindu-i acestuia și livrându-i direct sau prin intermediari mai multe tipuri de medicamente, printre care se afla și produsul având inscripţionat, fără drept, însemnul C.

Declaraţia de inculpat relevă situaţia de fapt prezentată, inculpatul recunoscând că a lucrat ca intermediar, contra unui onorariu. Referitor la plata pentru serviciile sale, inculpatul a recunoscut că onorariul său era stabilit în funcţie de comenzile aduse, așa cum rezultă din declaraţia dată în faţa instanţei.

Inculpatul a pus în circulaţie în mod direct produse purtând, fără drept, însemnul C. Oferta acestuia - lista de medicamente disponibile pentru livrare la comandă, transmisă în data de 19 ianuarie 2006, precum și fotografii ale unor produse medicamentoase, printre care se afla și produsul C., transmise în data de 15 februarie 2006 - a fost urmată de actele de livrare, efectuate în lunile februarie 2006 și aprilie 2006, a unor colete cu medicamente, incluzând și produsele contrafăcute purtând fără drept însemnul C., către martorul A.R.

Referitor la fapta incriminată în art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, în speţă, tribunalul a constatat:

a) existenţa elementului material, constând în fapta de folosire a unui semn identic sau similar cu o marcă înregistrată, prin comercializarea acestuia;

b) existenţa elementului intenţional, concretizat în împrejurările din care rezultă că inculpatul cunoștea cine este titularul mărcii și exigenţele legii, cu atât mai mult cu cât, conform propriilor afirmaţii, a deţinut un depozit de medicamente;

c) urmarea socialmente periculoasă, constând în încălcarea drepturilor titularului asupra mărcii C., înregistrate și protejate pe teritoriul României.

Cât privește infracţiunea prevăzută în art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:

Art. 834 alin. (1) - Contrafacerea sau punerea în circulaţie de medicamente fără respectarea prevederilor prezentului titlu constituie infracţiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 696 alin. (1) - Prevederile prezentului titlu se aplică medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piaţă în România, fabricate industrial sau produse printr-o metodă implicând un proces industrial.

Art. 700 alin. (1) - Niciun medicament nu poate fi pus pe piaţă în România fără o autorizaţie de punere pe piaţă emisă de către Agenţia Naţională a Medicamentului, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sau fără o autorizaţie eliberată conform procedurii centralizate.

(2) Niciun medicament nu poate fi pus pe piaţă în România fără o autorizaţie de punere pe piaţă emisă de către Agenţia Naţională a Medicamentului, în conformitate cu prevederile prezentului titlu.

Tribunalul a reţinut, faţă de exigenţele textelor de lege invocate, că în speţă acţiunea ilicită a inculpatului nu se circumscrie dispoziţiilor art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, câtă vreme el nu a „pus în circulaţie pe piaţa din România” medicamentul C.

Prin decizia nr. 320 din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel București, Secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpatul G.G., a desfiinţat parţial sentinţa și, în fond, a redus despăgubirile morale acordate părţii civile E.L. de la 20.000 euro la 2.000 euro.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei și a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.

Prin decizia nr. 2270 din 16 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, a admis recursurile declarate de procuror, partea civilă E.L. și inculpatul G.G., a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanţă, respectiv Curtea de Apel București.

La Curtea de Apel București, Secţia I penală, s-au administrat probatoriile indicate de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, astfel:

În data de 8 decembrie 2009, compania E.L. a comunicat că se află în posesia unui număr de 48 cutii de produse contrafăcute purtând semnul C., conţinând 2 blistere fiecare a câte 2 tablete, cantitatea totală de tablete contrafăcute C. fiind de 196 tablete.

La data de 29 octombrie 2010, Agenţia Naţională a Medicamentului a expertizat 8 pungi de plastic sigilate și confiscate puse la dispoziţie de firma E.L., stabilindu-se următoarele: din cele 8 pungi, în 3 s-au identificat 4 probe cu numele de C. - 20 mg, ambalate în blistere - ambalaj primar, introduse în cutii de carton - ambalaj secundar.

Cele 4 probe cu numele de C. - 20 mg au fost analizate atât din punct de vedere calitativ, prin investigaţii de laborator, cât și din punct de vedere al încadrării, în legislaţia actuală, a ambalajelor (blister și cutie de carton), în ceea ce privește originea, elementele de identificare și modul de inscripţionare a datelor destinate utilizatorului:

a) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A 155184 a fost găsit corespunzător;

b) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A 152338 a fost găsit corespunzător;

c) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A 051410 a fost găsit necorespunzător;

d) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A 051410 a fost găsit necorespunzător.

S-a făcut precizarea că, pentru produsele înscrise la lit. „c” și lit. „d”, rezultatele analitice, înscrise în certificatele de analiza și în anexele acestora, conduc la concluzia ca produsele sunt falsificate și nu îndeplinesc condiţiile de calitate și de siguranţă impuse pentru medicamentele cu drept de circulaţie în România.

Prin decizia nr. 46 din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile procurorului și al inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal s-au exercitat recursuri de către procuror, privitor la dispunerea greșită a soluţiei de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, și de către inculpat.

Inculpatul solicită pronunţarea unei soluţii de achitare pentru infracţiunea prevăzută în art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea 84/1998, cu respingerea în totalitate a acţiunii civile. În subsidiar, solicită, între altele, reducerea despăgubirilor acordate.

Instanţa de recurs va reda că nu este întemeiată critica procurorului, care vizează greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Interpretarea instanţei de fond cu privire la inexistenţa faptei este legală în raport cu prevederile art. 696 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care infracţiunile descrise, inclusiv cea în discuţie, poartă asupra medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piaţă în România.

Totodată, art. 700 din aceeași lege, localizează comiterea infracţiunilor avute în vedere de reglementarea legală în discuţie numai la piaţa internă.

Cu corectitudine, instanţa a mai adus și argumente legate de litera și spiritul legii în discuţie, lege care protejează populaţia naţională de acţiuni ilicite constând în „punerea pe piaţă în ţară” de medicamente fără respectarea prevederilor legale.

Infracţiunea prevăzută în art. 834 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 95/2006 vizează o stare de pericol prin punerea în circulaţie a unor medicamente cu privire la care Ministerul Sănătăţii nu-și poate exercita controlul impus de scopul protejării sănătăţii populaţiei naţionale.

Interpretarea instanţei de recurs, în lumina inexistenţei faptei, așa cum este ea reglementată în art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, nu trebuie îndepărtată de cadrul formal ce se raportează la prevederile art. 696 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care infracţiunile descrise, inclusiv cea în discuţie, poartă asupra medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piaţă în România. Așa fiind, în sine, fapta imputată nu se pliază pe cadrul normativ incident.

Totodată, corect prima instanţă a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea prevăzută în art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, deoarece a comercializat un medicament având un semn identic sau similar cu marca înregistrată, deși știa cine este titularul mărcii și exigenţele legii, urmarea socialmente periculoasă constând în încălcarea drepturilor titularului asupra mărcii C., înregistrate și protejate pe teritoriul României.

În situaţia de faţă, partea civilă E.L. este titulara dreptului de proprietate asupra mărcii C., înregistrată conform certificatului de înregistrare din 23 noiembrie 2001, emis de Oficiul de Stat pentru Invenţii și Mărci, de către fostul titular L. Ca urmare a reorganizării companiei, prin cesiune, marca este deţinută în prezent de compania E.L., schimbarea titularului fiind notificată Oficiului de Stat pentru Invenţii și Mărci și fiind publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială din februarie 2008.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost conturată în faza urmăririi penale, precum și în urma administrării probelor în faza cercetării judecătorești, relevă actele de folosire, fără drept, de către inculpatul G.G., a însemnului C. identic cu marca C.

Produsele pentru care este folosit însemnul C., produse medicamentoase, sunt identice cu cele pentru care marca C. este protejată pe teritoriul României. În plus, este evidentă identitatea însemnului folosit, fără drept, de persoana neautorizată, inculpatul G.G., cu marca înregistrată C.

De altfel, și expertiza efectuată în apel concluzionează că produsele sunt falsificate și nu îndeplinesc condiţiile de calitate și siguranţă impuse pentru medicamente cu drept de circulaţie în România.

În schimb, daunele morale stabilite de prima instanţă nu sunt judicios cuantificate, suma stabilită la 20.000 euro constituind o compensaţie dezechilibrată la lezarea imaginii firmei titulare, putându-se vorbi, în măsura acceptării acesteia, de o îmbogăţire fără justă cauză a părţii prejudiciate.

Instanţa de recurs apreciază că în cauză trebuie acordată o sumă simbolică, care să dea doar satisfacţie formală părţii civile a cărei imagine a fost folosită în acţiunea ilicită a inculpatului, în cadrul contextului faptic ce nu reclamă anvergură, vehiculare de profituri substanţiale sau livrare de cantităţi deosebite. Așa fiind, suma de 2.000 de euro apare ca fiind un cuantum mai echilibrat în cadrul acestui raport.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 46 din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, a casat, în parte, decizia penală atacată și sentinţa nr. 569 din 5 mai 2008 a Tribunalului București, Secţia I penală și, rejudecând în fond, a redus cuantumul daunelor morale acordate părţii civile E.L. de la 20.000 euro la 2.000 euro, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de procuror împotriva aceleiași decizii penale.

Notă: În urma republicării Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicaţiile geografice în M. Of. nr. 350 din 27 mai 2010, dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. b) se regăsesc în art. 90 alin. (1) lit. b), iar dispoziţiile art. 85 se regăsesc în art. 92.