Temporary surrender under European Arrest Warrant for accused under Romanian preventive detention: validity of conditional execution and specialty rules

Mandat european de arestare. Predare temporară

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

- predare temporară

Legea nr. 302/2004, art. 105

Dacă persoana solicitată se află în curs de judecată în faţa instanţelor române, în temeiul art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa română poate dispune, pe baza solicitării autorităţii judiciare care a emis mandatul european de arestare, predarea temporară a persoanei solicitate, în scopul asigurării prezenţei acesteia în faţa instanţelor din statul membru emitent, stabilind în conţinutul hotărârii condiţiile și durata predării temporare.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3959 din 7 noiembrie 2011

Prin sentinţa nr. 498 din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Provincial - Secţiunea a doua Alicante, Spania, la data de 16 septembrie 2011 pe numele persoanei solicitate V.C.

Conform art. 91 alin. (2) și art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate către autorităţile spaniole, pentru 25 de zile de la data predării efective, pentru perioada precizată de acestea de la 7 noiembrie 2011 la 1 decembrie 2011, inclusiv, cu respectarea regulii specialităţii și a transferării acesteia, în cazul condamnării la o pedeapsă cu închisoare, într-un penitenciar din România.

S-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate pe o durată de 30 zile de la data încarcerării.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile spaniole care vor asigura revenirea persoanei solicitate în România după expirarea perioadei.

S-a constatat că persoana solicitată se află sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călărași.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat, în baza art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, la data de 5 octombrie 2011, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 16 septembrie 2011 de către autorităţile spaniole privindu-l pe numitul V.C., cercetat pentru comiterea infracţiunilor prevăzute în art. 515, art. 517, art. 518 și art. 298 C. pen. spaniol și luarea măsurii arestării acestuia.

S-a precizat că persoana solicitată se află sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 2317/116/2011, în care aceasta este cercetată pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută în art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Prezentă în instanţă, persoana solicitată V.C. a fost audiată, după identificare, în condiţiile art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, aceasta declarând că nu este de acord să fie pusă la dispoziţia organelor judiciare spaniole pentru cercetări, nu este de acord să renunţe la regula specialităţii, iar în cazul în care ar fi condamnată pentru vreuna din faptele reţinute în sarcina sa, executarea pedepsei să aibă loc într-un penitenciar din România.

La dosarul cauzei s-au depus, în copie, mandatul de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călărași, încheierea de ședinţă din 11 august 2011 a acestei instanţe, încheierea de ședinţă din 6 octombrie 2011, când s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului V.C., sentinţa penală nr. 93 din 16 mai 2011 a Judecătoriei Curtea de Argeș supusă recursului aflat, în prezent, pe rolul Curţii de Apel Pitești.

Dată fiind situaţia juridică a persoanei solicitate, existenţa pe rolul instanţelor române a unor cauze penale ce-l privesc pe V.C., Curtea de Apel București, în conformitate cu art. 105 raportat la art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a adresat Tribunalului Provincial - Secţiunea a doua Alicante, emitentul mandatului european de arestare preventivă, pentru a preciza dacă, în situaţia dată, opţiunea unei predări temporare nu ar satisface interesele judiciare ale ambelor autorităţi, române și spaniole, în definitivarea cercetărilor penale.

Prin adresa din 25 octombrie 2011, autoritatea judiciară spaniolă a solicitat asigurarea înfăţișării lui V.C. în faţa instanţei în perioada 7 noiembrie - 1 decembrie 2011 pentru instrumentarea a două dosare nr. 31/04 și 75/05 în care este cercetat pentru mai multe infracţiuni, cu termene de judecată la 7, 8, 9 și 10 noiembrie 2011 și respectiv 28, 29 noiembrie și 1 decembrie 2011.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a constatat că solicitarea s-a formulat cu respectarea condiţiilor prevăzute în art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Au fost îndeplinite pe parcursul procedurilor efectuate de organele judiciare române cerinţele identificării persoanei solicitate, aducerea la cunoștinţă a mandatului european de arestare și a conţinutului acestuia (art. 84, 86, 89, 99 din Legea nr. 302/2004).

S-a luat act de precizarea persoanei solicitate, în sensul că nu înţelege să renunţe la regula specialităţii, iar în cazul unei eventuale condamnări la pedeapsa închisorii, executarea acesteia să aibă loc într-un penitenciar din România, în condiţiile art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din mandatul european de arestare a rezultat că V.C. este cercetat de autorităţile spaniole pentru mai multe fapte incriminate și în legislaţia penală română, care fac, de altfel, și obiectul unor procese penale în curs de derulare în instanţele române: constituirea unui grup infracţional, practicarea proxenetismului, trafic de minori etc.

Nu s-a constatat incidenţa vreuneia din situaţiile prevăzute în art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În condiţiile incidenţei dispoziţiilor art. 103 și art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa s-a edificat din probele administrate asupra necesităţii unei corelări a actelor procesuale ce se desfășoară în ambele ţări, urmând să se aibă în vedere situaţia juridică a persoanei solicitate.

Împotriva acestei sentinţe a formulat în termen recurs persoana solicitată V.C., solicitând casarea acesteia, în condiţiile în care refuză predarea temporară, nefiind întrunite în cauză cerinţele art. 105, art. 91 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor aduse, dar și din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că, dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate sau procedează la audierea persoanei solicitate.

Dispoziţiile alin. (2) ale textului de lege invocat reglementează că, în cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condiţiile și pe durata stabilite de comun acord între autoritatea judiciară emitentă și cea de executare. În toate cazurile persoana urmărită va trebui să se întoarcă în România pentru a participa la desfășurarea procedurii de predare în baza mandatului european de arestare.

În speţa de faţă, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 16 septembrie 2011 de către autorităţile spaniole privind pe persoana solicitată V.C., cercetată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute în art. 515, art. 517, art. 518 și art. 298 C. pen. spaniol și luarea măsurii arestării acesteia, reţinându-se, totodată, că persoana solicitată se află sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 2317/116/2011, cauză în care este cercetat pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de minori.

Învestită cu procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Provincial - Secţiunea a doua Alicante, Spania, la 16 septembrie 2011, a persoanei solicitate V.C., Curtea de Apel București, constatând incidente prevederile art. 91 alin. (2), art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, precum și inexistenţa vreuneia din situaţiile prevăzute în art. 98 din aceeași lege, a dispus predarea temporară a persoanei solicitate către autorităţile judiciare spaniole, pe o durată de 25 zile de la data predării, în scopul asigurării prezenţei acesteia în faţa instanţelor spaniole și cu respectarea regulii specialităţii, potrivit voinţei liber exprimate.

S-a reţinut, în acest sens, că situaţia juridică a persoanei solicitate relevă existenţa, pe rolul instanţelor române, a unor cauze penale în desfășurare cu privire la inculpatul V.C., arestat preventiv, iar, pe de altă parte, autorităţile spaniole și-au manifestat opţiunea unei predări temporare în satisfacerea intereselor judiciare ale ambelor autorităţi.

Constatând că în cauză au fost respectate, de asemenea, cerinţele art. 84, 86, 89 și 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, urmare a propriului examen efectuat asupra legalităţii predării temporare a persoanei solicitate V.C., concluzionează cu privire la caracterul nefondat al criticilor aduse sentinţei recurate.

În consecinţă, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată împotriva sentinţei nr. 498 din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală.