Judge’s prior opinion on legal qualification in earlier competence ruling bars appellate participation

Incompatibilitate. Judecător care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Incompatibilitatea și strămutarea. Incompatibilitatea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- incompatibilitate

- judecător care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză

C. proc. pen., art. 47 alin. (2)

Judecătorul este incompatibil să participe la judecarea cauzei în apel, cale de atac prin care hotărârea primei instanţe a fost criticată de către inculpat cu privire la încadrarea juridică, dacă anterior a făcut parte din completul care a judecat recursul împotriva hotărârii de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale și, prin decizia pronunţată în recurs, rezolvând problema referitoare la competenţa organului de urmărire penală, și-a exprimat părerea cu privire la încadrarea juridică a faptelor, întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3948 din 7 noiembrie 2011

Prin sentinţa penală nr. 254/PI din 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Timiș au fost respinse cererile inculpaţilor S.D. și F.A. privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în infracţiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen.

I. În baza art. 13 alin. (1) și (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.D. la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare, sporită la 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

II. În baza art. 13 alin. (1) și (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei F.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de prostituţie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei, dispunându-se ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii S.D. și F.A.

Prin apelul inculpatului S.D. a fost criticată greșita încadrare juridică dată faptelor reţinute în sarcina sa, susţinându-se că probatoriul administrat în cauză nu confirmă acuzaţia privind traficul de persoane, activitatea infracţională desfășurată realizând exclusiv infracţiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen.

Prin decizia nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză.

În considerentele deciziei din apel au fost prezentate motivele pentru care nu a fost primită cererea inculpatului S.D. privind schimbarea de încadrare juridică, făcându-se referire la probele din care rezultă că martorele C.F., K.E. și R.A. au fost victimele traficului de persoane.

Și împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii S.D. și F.A., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Din oficiu, cu ocazia dezbaterilor în recurs, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a pus în discuţia părţilor incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. atras de incompatibilitatea unui membru al completului de judecată care a participat la soluţionarea cauzei în apel, în care a fost pronunţată decizia ce formează obiectul examinării de faţă.

Examinând decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursurile sunt fondate pentru existenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. și care face inutilă analizarea celorlalte motive invocate, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit actelor și lucrărilor cauzei, trimiterea în judecată a inculpaţilor S.D. și F.A. a avut loc iniţial în baza rechizitoriului din 3 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, sub acuzaţia de săvârșire în comun a infracţiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen. și prostituţie prevăzută în art. 328 C. pen. suplimentar pentru inculpata F.A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara, iar prin sentinţa penală nr. 1066 din 29 aprilie 2009 pronunţată de această instanţă s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, subsecvent schimbării încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută în art. 329 C. pen. în infracţiunile prevăzute în art. 13 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 347/PI din 1 iunie 2009 a Tribunalului Timiș a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a organului de urmărire penală în efectuarea cercetărilor în cauză și s-a dispus trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în vederea refacerii urmăririi penale în raport cu noua încadrare juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin rechizitoriu.

Hotărârea de restituire a fost atacată cu recurs, iar prin decizia penală nr. 714/R din 8 iulie 2009 a Curţii de Apel Timișoara, pronunţată în complet format din judecătorii C.C., D.I. și V.l., menţinându-se soluţia de restituire a cauzei la procuror, s-a dispus ca refacerea urmăririi penale să fie efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, parchet specializat în instrumentarea cauzelor având ca obiect infracţiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001, conform art. 12 din Legea nr. 508/2004.

Prin aceeași decizie, au fost respinse recursurile inculpaţilor S.D. și F.A. prin care se solicita casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Judecătoria Timișoara, contestându-se reţinerea în încadrarea juridică a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 678/2001.

În cuprinsul deciziei, instanţa de recurs a constatat că schimbarea de încadrare juridică fusese corespunzător dispusă raportat la starea de fapt expusă în rechizitoriu și din care rezulta că martorele C.F., K.E. și R.A. au întreţinut raporturi sexuale pentru profitul celor doi inculpaţi, victimele minore fiind găzduite într-un imobil în scopul exploatării sexuale de către inculpaţi, activitate circumscrisă infracţiunii de trafic de minori prevăzută în art. 13 din Legea nr. 678/2001.

După refacerea urmăririi penale și sesizarea instanţei, prin sentinţa penală nr. 254/PI din 17 mai 2010 a Tribunalului Timiș a fost soluţionată acţiunea penală privind pe inculpaţii în cauză, dispunându-se condamnarea acestora pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 C. pen. și, respectiv, art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 C. pen. și art. 328 C. pen.

La judecata în primă instanţă, inculpaţii au solicitat schimbarea de încadrare juridică dată faptelor reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu, invocând insuficienţa probatoriului în ceea ce privește acuzaţia de trafic de minori.

Hotărârea de condamnare a fost atacată cu apel, principala critică a inculpatului S.D. vizând greșita încadrare juridică prin reţinerea infracţiunii prevăzute în art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Prin decizia penală nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timișoara, respingându-se apelurile inculpaţilor, a fost menţinută în întregime hotărârea primei instanţe, inclusiv în ceea ce priește caracterizarea juridică a activităţii infracţionale desfășurate în cauză.

Decizia din apel a fost pronunţată în complet format din judecătorii D.I. și L.A., rezultând că președintele completului făcuse parte și din compunerea instanţei care soluţionase recursurile formulate de inculpaţi împotriva hotărârii de restituire a cauzei în vederea refacerii urmăririi penale.

Potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauză este incompatibil să se pronunţe în aceeași cauză.

În raport cu situaţia prezentată și dispoziţia de lege enunţată, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că judecătorul D.I. era incompatibil să participe la judecata cauzei în apel, după ce anterior făcuse parte și din completul care soluţionase recursurile declarate împotriva hotărârii de restituire a cauzei la procuror.

Este adevărat că prin decizia instanţei de casare nu se soluţionase fondul acuzaţiilor, dar prin rezolvarea problemei vizând competenţa organului de urmărire penală, judecătorii instanţei de casare și-au exprimat părerea cu privire la încadrarea juridică dată faptelor ce formează obiectul acuzaţiilor formulate împotriva inculpaţilor.

Prin apelul introdus de inculpatul S.D., formulat împotriva sentinţei de condamnare, a fost criticată încadrarea juridică dată faptei săvârșite asupra minorelor C.F., K.E. și R.A., încadrare cu privire la care instanţa de recurs, din a cărei alcătuire a făcut parte și judecătorul D.I., se pronunţase anterior în sensul existenţei faptei și a caracterizării ei juridice.

În aceste condiţii, prezenţa magistratului D.I. la soluţionarea cauzei în apel, după ce într-un prim ciclu procesual își exprimase părerea cu privire la aspecte esenţiale pronunţării soluţiei în cauză, se circumscrie cazului de incompatibilitate prevăzut în art. 47 alin. (2) C. proc. pen., fiind evidentă opinia sa în legătură cu încadrarea juridică a faptelor atribuite inculpatului S.D. și cu privire la care se invocase nelegalitatea sentinţei primei instanţe.

Ca urmare, neregularitatea constatată atrage incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., impunând desfiinţarea deciziei din apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursurile declarate de inculpaţi împotriva deciziei nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanţă a Curţii de Apel Timișoara.