Inapplicability of guilty plea procedure to offenses punishable by life imprisonment in aggravated murder case

Judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei. Infracţiune care se pedepsește cu detenţiune pe viaţă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanţă

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei

- infracţiune care se pedepsește cu detenţiune pe viaţă

C. proc. pen., art. 3201

Potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dispoziţiile alin. (1) - (6) ale aceluiași articol nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepsește cu detenţiune pe viaţă. În consecinţă, procedura judecăţii în cazul recunoașterii vinovăţiei nu este aplicabilă, dacă acţiunea penală privește infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 C. pen., infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3735 din 24 octombrie 2011

Prin sentinţa penală nr. 150 din 11 februarie 2011 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul B.G., la o pedeapsă principală de 21 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 474 zile închisoare, din sentinţa penală nr. 894/2006 a Judecătoriei Târgu Bujor, s-a contopit acest rest cu pedeapsa de mai sus și s-a dispus ca inculpatul B.G. să execute pedeapsa mai grea de 21 ani închisoare sporită la 22 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru a hotărî astfel, s-au reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din 4 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost trimis în judecată inculpatul B.G., pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:

În ziua de 26 iulie 2010, inculpatul B.G. și fratele său, victima G.B. au consumat băuturi alcoolice la un bar, după care au mers la domiciliu, unde au continuat să consume băuturi alcoolice.

Cei doi au consumat băuturi alcoolice până după orele 24, după care între ei a izbucnit o ceartă care a continuat cu loviri reciproce între inculpatul B.G. și victima G.B.

La un moment dat, inculpatul B.G. a luat un cuţit cu care a lovit victima în zona gâtului, aceasta căzând la pământ.

Văzând că fratele său sângerează abundent și a căzut la pământ în stare de inconștienţă, inculpatul B.G. a mers urgent la vecini, spunând să anunţe salvarea și poliţia, întrucât și-a ucis fratele cu cuţitul.

Raportul de constatare medico-legală a relevat că moartea victimei G.B. a fost violentă și s-a datorat plăgii înţepat-tăiată produsă cu cuţitul în zona gâtului.

Inculpatul B.G. a recunoscut fapta comisă încă din faza de urmărire penală, arătând că tot conflictul a fost generat de consumul de alcool.

Audiat în faţa instanţei de judecată, inculpatul B.G. a recunoscut fapta comisă, arătând că la data de 26/27 iulie 2010, în timp ce stătea ocazional la fratele său în comuna F., pe fondul consumului de alcool a avut loc o ceartă, după care a luat un cuţit și și-a lovit propriul frate în zona gâtului, cauzându-i decesul în scurt timp.

Inculpatul B.G. este cunoscut cu antecedente penale, este recidivist, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 132/2001 a Tribunalului Vaslui pentru comiterea tentativei la omor prevăzută în art. 20 C. pen. cu referire la art. 174 C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, liberat condiţionat din această pedeapsă la data de 3 octombrie 2005, devenind incidente dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

De asemenea, inculpatul a mai fost condamnat ultima oară prin sentinţa penală nr. 894/2006 a Judecătoriei Târgu Bujor la o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani închisoare, a fost liberat la data de 2 septembrie 2009 cu un rest neexecutat de pedeapsă de 474 de zile închisoare, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 61 C. pen.

În drept, fapta inculpatului B.G., care în noaptea de 26 iulie 2010, pe fondul unei altercaţii, și-a lovit fratele cu cuţitul în zona gâtului, provocându-i decesul, după ce în prealabil, în anul 2001, a mai fost condamnat pentru o infracţiune de tentativă la omor, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

La dozarea și individualizarea pedepsei au fost luate în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., privind gravitatea faptei, modul de comitere, valoarea socială ocrotită de legea penală, dar și persoana inculpatului B.G.

Instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă principală în cuantum ridicat, având în vedere că infracţiunea comisă este extrem de gravă, inculpatul și-a ucis propriul frate, iar pe de altă parte, se reţine în încadrarea juridică a faptei și agravanta prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a apreciat că nu se impune aplicarea pedepsei maxime a detenţiunii pe viaţă, așa cum a solicitat reprezentantul parchetului, întrucât inculpatul a fost sincer, a recunoscut și regretat cele întâmplate, practic s-a autodenunţat după ce și-a ucis fratele, este tatăl unui copil minor, iar soţia sa este decedată de aproximativ 3 ani.

Pe de altă, parte nu s-a primit nici punctul de vedere al apărătorului, în sensul de reţinere a circumstanţelor legale și judiciare prevăzute în art. 73 lit. b) și art. 74 C. pen., deoarece nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că inculpatul a fost provocat de fratele său, tot conflictul fiind spontan și a fost generat, în principal, de consumul de alcool exagerat atât al inculpatului, dar și al victimei.

Inculpatul B.G. este recidivist, fiind condamnat de mai multe ori pentru fapte penale grave, iar prezenta infracţiune este extrem de gravă, motive pentru care s-a apreciat că nu este justificată reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare din cele prevăzute în art. 74 C. pen.

Prin decizia nr. 124/A din 4 mai 2011, Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 150 din 11 februarie 2011 a Tribunalului Galaţi

Împotriva deciziei nr. 124/A din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul B.G.

Inculpatul a invocat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei. A mai criticat hotărârea atacată, între altele, pentru neaplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt și a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că recursul formulat de recurentul inculpat B.G. nu este fondat, pentru următoarele motive:

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine că principiul individualizării sancţiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea și aplicarea acestor sancţiuni, precum și adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere pe care o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcţia de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcţia de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracţiune. Funcţia de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei instanţa de fond și instanţa de apel au luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute în dispoziţiile art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de 21 de ani închisoare sporită la 22 de ani închisoare, nefiind aplicată pedeapsa maximă a detenţiunii pe viaţă. Având în vedere starea de recidivă a inculpatului în care se afla la momentul săvârșirii faptei, inculpatul fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracţiuni de omor, nu se impune coborârea pedepsei la un cuantum mai redus.

S-a ţinut cont și de pericolul social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptei, respectiv uciderea fratelui său, și de starea de recidivă în care se afla inculpatul, care agravează răspunderea penală, astfel că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare acestor dispoziţii.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu poate primi nici critica inculpatului în ceea ce privește împrejurarea că nu i-au fost aplicate dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

Instanţa constată că, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepsește cu detenţiunea pe viaţă. Or, în cauza de faţă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor deosebit de grav reglementată prin dispoziţiile art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a constatat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală și temeinică și, în raport cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 124/A din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală și pentru cauze cu minori.