Cumulative application of statutory and judicial mitigating circumstances in guilty plea proceedings: exhaustion of mitigation through acknowledgment of guilt

Judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei. Cauze de reducere a pedepsei. Circumstanţe atenuante

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor

Indice alfabetic: Drept penal

- judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei

- cauze de reducere a pedepsei

- circumstanţe atenuante

C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., art. 3201

Legea nr. 143/2000, art. 16

Legea nr. 682/2002, art. 19

1. În cazul în care judecata se desfășoară conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., instanţa poate reţine atât incidenţa dispoziţiilor privind cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau în art. 19 din Legea nr. 682/2002, cât și incidenţa prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. În acest caz, instanţa acordă eficienţă juridică atât dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 682/2002, cât și prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

2. Circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în „atitudinea infractorului după săvârșirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor” - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracţiunilor, pe fondul existenţei, la dispoziţia organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, recunoașterea căreia instanţa i-a acordat eficienţă juridică prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011

Prin sentinţa nr. 131 din 16 decembrie 2010, Tribunalul Călărași, Secţia penală, a dispus următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul B.I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.I. exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul N.G. la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul N.G. la 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul N.G. va executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului N.G. exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Audiaţi în faza de cercetare judecătorească, ca de altfel și pe parcursul urmăririi penale, inculpaţii B.I. și N.G. au recunoscut săvârșirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor și au solicitat judecarea cauzei în baza dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., însușindu-și probatoriile administrate la urmărirea penală.

Prin decizia nr. 40 din 8 februarie 2011, Curtea de Apel București, Secţia I penală, a respins apelurile inculpaţilor B.I. și N.G., ca nefondate.

Împotriva deciziei, în termen legal, ambii inculpaţi au declarat recurs, invocând, între altele, art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Asupra motivului de recurs invocat de inculpaţi:

Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C .pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel:

- „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale;

- „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracţiunilor, nu se regăsește în prezenta cauză;

- „atitudinea infractorului după săvârșirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracţiunii, pe fondul existenţei, la dispoziţia organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor. De altfel, așa cum s-a arătat, în cursul judecăţii în primă instanţă conduita procesuală a inculpaţilor - constând în recunoașterea faptelor - a primit deja eficienţa juridică constând în reducerea limitelor de pedeapsă.

Instanţa de fond, observând criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., a aplicat pedepse orientate către minimul special al textelor de incriminare a faptelor săvârșite, prin acordarea eficienţei juridice a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pentru ambii inculpaţi, iar pentru inculpatul B.I., și prin acordarea eficienţei juridice a art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În consecinţă, criticile inculpatului B.I. cu privire la individualizarea pedepsei sunt neîntemeiate.

Va fi, însă, admis recursul inculpatului N.G., întrucât - în cursul soluţionării recursului său - prin adresa din 7 iunie 2011, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a comunicat instanţei că în favoarea acestuia poate fi reţinută cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002, reindividualizarea pedepsei urmând a avea în vedere și criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.

În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul inculpatului N.G., procedând la o nouă individualizare a pedepsei ca urmare a reţinerii în favoarea acestuia a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002, dar și prin aplicarea criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., a casat, în parte, decizia atacată și sentinţa penală nr. 131 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Călărași și, rejudecând, a desconotpit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului N.G. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen, de la 5 ani la 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului N.G. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 6 ani și 8 luni închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul N.G. va executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului N.G. exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.

În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.I. împotriva aceleiași decizii penale.