Application of legal provocation mitigating circumstance to both offenses in simplified procedure without new factual findings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's appeal, quashed the appellate decision and partially the first-instance sentence, and ordered the application of the legal mitigating circumstance of provocation to both the homicide and attempted homicide charges, thereby removing the additional one-year and eight-month aggravation of the sentence while maintaining the final prison term of 13 years and 4 months. The dispute concerned whether the trial court could disregard the mitigating circumstance of provocation for the completed homicide charge when the prosecution's indictment had already established this circumstance for both offenses based on evidence that the victim had initiated physical violence before the defendant's reaction with an axe and chair. Relying on Article 3201 of the Code of Criminal Procedure and Article 73(b) of the Penal Code, the Court held that in simplified proceedings, a court cannot alter the factual state established in the indictment or remove a retained legal mitigating circumstance without conducting specific judicial investigation to modify the underlying facts, thus reversing the lower courts' refusal to apply the mitigation to the homicide charge.
Legislator headnote
AI generatedart. 3201 C. proc. pen, art. 73 lit. b) C. pen, art. 174 alin. (1) C. pen, art. 39 alin. (4) C. pen, art. 20 C. pen, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen; Application of legal provocation mitigating circumstance to both offenses in simplified procedure without new factual findings: The dispute concerned whether the trial court could disregard the mitigating circumstance of provocation for the completed homicide charge when the prosecution's indictment had already established this circumstance for both offenses based on evidence that the victim had initiated physical violence before the defendant's reaction with an axe and chair. Relying on Article 3201 of the Code of Criminal Procedure and Article 73(b) of the Penal Code, the Court held that in simplified proceedings, a court cannot alter the factual state established in the indictment or remove a retained legal mitigating circumstance without conducting specific judicial investigation to modify the underlying facts, thus reversing the lower courts' refusal to apply the mitigation to the homicide charge.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for admitting the appeal, quashing the lower court's decision, and re-judging the case in the specified limits.
Substantive legal ground applied in the dispositive to reform the sentence by explicitly retaining the mitigating circumstance of provocation for the homicide offense.
Substantive legal basis cited in the dispositive to define the offense of homicide to which the mitigating circumstance is applied.
Provisions cited in the dispositive to complete the legal framework for the sentencing of the homicide offense under the simplified procedure.
Full text
Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Reținerea circumstanței atenuante legale a provocării în actul de sesizare a instanței
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- judecata în cazul recunoașterii vinovăției
- reținerea circumstanței atenuante legale a provocării în actul de sesizare a instanței
C. proc. pen., art. 3201
În cazul în care judecata s-a desfășurat potrivit procedurii reglementate în art. 3201 C. proc. pen., dacă în actul de sesizare a instanței procurorul a reținut circumstanța atenuantă legală a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la ambele infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța nu poate înlătura aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. pentru una dintre infracțiuni, în absența cercetării judecătorești din care să rezultă o modificare a stării de fapt reținute în actul de sesizare a instanței.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2334 din 9 iunie 2011
Prin sentința nr. 48 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, Secția penală, s-a dispus:
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., condamnarea inculpatului G.V. la pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b), art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani și 4 luni închisoare, sporită la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 20 noiembrie 2010, victima P.Ș. și partea vătămată P.I. s-au deplasat la locuința inculpatului G.V., unde se afla și martorul T.C. Aceștia au consumat împreună băuturi alcoolice, iar la un moment dat, partea vătămată și victima P.Ș. au început să-i reproșeze inculpatului faptul că ar fi avut o relație cu o femeie din localitate.
Urmare a discuțiilor contradictorii dintre părți și pe fondul consumului excesiv de alcool, partea vătămată P.I. s-a ridicat de la masă și l-a prins de braț pe inculpatul G.V., încercând să îl lovească.
Atitudinea brutală manifestată de partea vătămată i-a creat inculpatului temerea că va fi lovit, astfel că s-a ridicat și a luat un topor pe care îl ținea în cameră.
Inculpatul a revenit lângă masă și le-a aplicat mai multe lovituri în zona capului cu acel topor, atât părții vătămate P.I., cât și victimei P.Ș. După ce coada toporului s-a rupt, inculpatul a continuat să lovească victima cu un scaun de lemn, aplicând mai multe lovituri de mare intensitate.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul G.V., solicitând desființarea acesteia și reținerea stării de provocare pentru ambele infracțiuni, cu consecința reducerii pedepsei.
Prin decizia nr. 34/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a fost respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Instanța de apel a reținut, în esență, că nu pot fi reținute dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la fapta săvârșită de inculpat asupra victimei P.Ș., nefiind îndeplinite condițiile legale.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul G.V., invocând incidența cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută în art. 181 C. pen. (parte vătămată P.l.), întrucât leziunile produse nu i-au pus viața în primejdie.
De asemenea, a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reținerea stării de provocare și în ceea ce privește infracțiunea de omor săvârșită asupra victimei P.Ș.
Examinând cauza în raport cu criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului este fondat, în limita considerentelor ce urmează:
În mod nejustificat, instanțele au reținut starea de provocare numai în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor săvârșită asupra părții vătămate P.l., dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. fiind pe deplin aplicabile și în raport cu infracțiunea de omor.
Sub acest aspect, este de menționat că trimiterea în judecată a inculpatului a avut loc cu reținerea stării de provocare în privința ambelor infracțiuni descrise în rechizitoriu, în dispozitivul actului de sesizare nefăcându-se nicio mențiune în ceea ce privește săvârșirea numai a uneia dintre infracțiuni în stare de provocare.
Se constată, astfel, că, după încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către inculpat, procurorul a menționat incidența în cauză a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., fără a restrânge aplicabilitatea circumstanței legale la una din cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.
Ca urmare, în condițiile în care judecata s-a desfășurat după procedura simplificată, iar din probele administrate la urmărirea penală, cu referire la declarațiile inculpatului și ale martorului ocular T.C., rezulta că și victima omorului exercitase acte de violență anterior ripostei inculpatului, instanțele anterioare nu erau în drept să înlăture din beneficiul inculpatului circumstanța atenuantă legală, în absența unei cercetări judecătorești care să modifice starea de fapt reținută prin rechizitoriu.
Ca atare, hotărârile sunt criticabile și urmează a fi reformate prin reținerea stării de provocare pentru ambele infracțiuni comise de inculpatul G.V.
În ceea ce privește critica inculpatului privind schimbarea de încadrare juridică a faptei din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală - parte vătămată P.l., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este neîntemeiată.
Inculpatul a lovit partea vătămată P.l. cu un topor - obiect apt să producă moartea unei persoane - de la o distanță mică și într-o zonă vitală.
Toate aceste elemente justifică încadrarea faptei în infracțiunea de tentativă la omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu există temeiuri care să justifice reducerea pedepselor, limitele stabilite de prima instanță având corespondent în gravitatea faptelor comise și periculozitatea socială a inculpatului.
Raportat, însă, la cuantumul pedepselor stabilite și la toate circumstanțele comiterii faptelor, precum și la buna conduită a inculpatului înainte și după formularea acuzațiilor, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că se impune înlăturarea sporului de un an și 8 luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 13 ani și 4 luni închisoare fiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei nr. 34/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a casat decizia atacată și, în parte, sentința nr. 48 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Maramureș, Secția penală, numai în ceea ce privește omisiunea reținerii prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută în art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. și adăugarea sporului de pedeapsă de un an și 8 luni închisoare și, rejudecând, în aceste limite: a făcut aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută în art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. și a menținut pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare aplicată de prima instanță; a înlăturat sporul de pedeapsă de un an și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul G.V. să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani și 4 luni închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.