Contestație în anulare: untimeliness of filing against preventive arrest maintenance decision

Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Decizie prin care s-a respins recursul împotriva încheierii de menţinere a arestării preventive. Termenul de introducere a contestaţiei în anulare

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestaţia în anulare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie în anulare

- termenul de introducere a contestaţiei în anulare

C. proc. pen., art. 388 alin. (1)

Contestaţia în anulare întemeiată numai pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., formulată de persoana arestată preventiv contra deciziei prin care s-a respins recursul împotriva încheierii de menţinere a arestării preventive, se introduce, potrivit art. 388 alin. (1) din același cod, în termen de 10 zile de la data la care instanţa a respins recursul cu privire la menţinerea arestării preventive.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2203 din 30 mai 2011

Prin decizia nr. 734 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, au fost respinse recursurile formulate de inculpaţii D.M., R.U. și K.I. împotriva încheierii din 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală.

Prin încheierea de ședinţă din data de 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală, s-au admis cererile de amânare formulate de inculpaţii A.G., V.M., O.C., R.U., C.I. și M.C. pentru angajare de apărători aleși și pregătirea apărării.

În baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului M.M. privind revocarea măsurii arestării preventive.

În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, cererile inculpaţilor D.D., B.A., R.U., M.M., S.V., F.I., C.I. și D.D. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

În baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor apelanţi M.E., D.M., D.D., D.C., L.L., K.I., B.A., M.C., M.M., S.V., F.I., C.I., R.U. și D.D., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 7 aprilie 2011.

Împotriva acestei încheieri de ședinţă au declarat recurs inculpaţii D.M., R.U. și K.I., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia și, cu ocazia rejudecării, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor și judecarea acestora în stare de libertate, arătând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu se mai impun.

Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu motivele de critică invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a avut în vedere că recursurile declarate de inculpaţii D.M., R.U. și K.I. se privesc ca nefondate și au fost respinse, ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, contestatorul R.U. a formulat contestaţie în anulare, invocând aspectul că recursul declarat împotriva încheierii de menţinere a arestării sale preventive a fost judecat în data de 24 februarie 2011, fără ca procedura cu părţile să fie îndeplinită conform legii, astfel încât nu a fost prezent și nu a putut să-și formuleze apărări în cauză.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, procedând la examinarea în principiu a contestaţiei în anulare promovată de contestatorul R.U. în scopul constatării îndeplinirii condiţiilor de fond și de formă cerute de lege, apreciază că cererea se referă la o hotărâre penală definitivă supusă contestaţiei în anulare, se întemeiază pe un caz din cele prevăzute în mod expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen.

În ceea ce privește, însă, termenul în care cererea a fost făcută, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie observă că acesta nu satisface cerinţele art. 388 alin. (1) C. proc. pen.

Prevederile invocate statuează că cererea de contestaţie în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen. poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părţi, în termen de 30 zile de la pronunţarea hotărârii a cărei anulare se cere.

Prin urmare, în prezenta cauză, termenul de 10 zile în care contestatorul R.U. avea posibilitatea de a formula contestaţie în anulare curge de la data de 24 februarie 2011, având în vedere că la acea dată instanţa de recurs a respins recursul său cu privire la menţinerea stării de detenţie provizorie.

Observând actele dosarului se poate constata că petentul a formulat contestaţie în anulare la 31 martie 2011.

O asemenea constatare atrage respingerea în principiu a contestaţiei în anulare, împiedicând judecarea ei pe fond.

Procedura examinării în principiu a fost considerată de către legiuitor necesară datorită caracterului definitiv al hotărârii atacate, care nu poate fi afectat de o cerere de contestaţie în anulare ce nu întrunește condiţiile de fond și de formă prevăzute de lege, astfel încât abia după ce se constată îndeplinirea acestor condiţii devine admisibilă în principiu prin procedura de judecată a contestaţiei, în sensul evaluării cu privire la existenţa unuia din cazurile în temeiul cărora poate fi admisă.

În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţia a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.U. împotriva deciziei nr. 734 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală.