European Arrest Warrant execution: Court's power to request supplementary information versus remand for pre-trial verification

Mandat european de arestare. Informațiile conținute în mandatul european de arestare

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

- informațiile conținute în mandatul european de arestare

Legea nr. 302/2004, art. 79 alin. (1) lit. c), art. 881 alin. (2), art. 90 alin. (12)

Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, art. 8 paragraf 1 lit. c)

După sesizarea instanței de către procuror, în cazul în care mandatul european de arestare nu conține informațiile prevăzute în art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și în art. 8 paragraf 1 lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, referitoare la caracterul executoriu al hotărârii judecătorești indicate în mandatul european de arestare, instanța solicită aceste informații autorității judiciare emitente, în temeiul dispozițiilor art. 90 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, dacă apreciază că în cauză se impune solicitarea de informații sau garanții suplimentare autorității judiciare emitente, instanța amână cauza stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate, termen care nu poate fi mai mare de 10 zile. Într-un astfel de caz, soluția instanței - de a trimite cauza la procuror pentru efectuarea verificărilor prevăzute în art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 - este nelegală, întrucât excede soluțiilor pe care instanța le poate adopta, conform art. 90 din aceeași lege, în procedura de executare a mandatului european de arestare.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1344 din 4 aprilie 2011

Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus prin încheierea din 7 martie 2011 scoaterea de pe rol a mandatului european privind persoana solicitată B.R. și trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru efectuarea verificărilor prevăzute în art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată. Prin aceeași încheiere, s-a stabilit că se vor solicita de la autoritatea judiciară emitentă informații privind îndeplinirea cerinței prevăzute în art. 79 alin. (1) lit. c) din aceeași lege și în art. 8 paragraf 1 lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut:

Cu adresa nr. 888/II/5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a înaintat acestei instanțe mandatul european emis de autoritățile judiciare spaniole, respectiv, Instanța Penală 20 din Barcelona - Spania, pentru predarea temporară a persoanei solicitate B.R., deținut în Penitenciarul Brăila, cu scopul de a fi judecat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pe teritoriul statului solicitant.

Examinând condițiile de formă ale mandatului european, curtea de apel a constatat că acestea nu sunt îndeplinite, deoarece mandatul nu cuprinde informațiile prevăzute în art. 8 paragraf 1 lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și în art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - respectiv informațiile referitoare la existența unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect.

Procedura prealabilă privind mandatul european este dată prin lege în competența procurorului care, potrivit art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, trebuie să verifice dacă mandatul european cuprinde informațiile prevăzute în art. 79 alin. (1), iar în cazul în care aceste informații sunt incomplete, trebuie să solicite autorității judiciare emitente completarea lor.

În speță, s-a apreciat că dispozițiile legale mai sus menționate nu au fost respectate, procurorul sesizând instanța pentru a pune în executare mandatul european, fără a verifica dacă acesta cuprinde informațiile prevăzute în art. 79 alin. (1) lit. c) din lege și fără a solicita autorității judiciare emitente completarea acestor informații.

S-a arătat că textul art. 90 alin. (12) din lege, care stabilește că și instanța are posibilitatea de a solicita autorității judiciare emitente comunicarea unor date privind mandatul european, se referă la „informații sau garanții suplimentare”, adică în plus față de cele strict prevăzute în art. 79 alin. (1) din lege și care trebuie solicitate de procuror mai înainte de a sesiza instanța.

Dacă s-ar interpreta altfel, s-ar ajunge la concluzia că procurorul poate sesiza instanța fără a efectua procedura prealabilă, ceea ce contravine dispozițiilor legale.

Fată de aceste considerente, reținând că mandatul european cu care a fost sesizată nu cuprinde informațiile esențiale pentru punerea lui în executare, menționate mai sus, curtea de apel a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru a se conforma prevederilor art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, invocând nelegalitatea acesteia.

O primă critică formulată a constat în aceea că soluția de dezînvestire a fost pronunțată prin încheiere, și nu prin sentință.

O a doua critică adusă încheierii atacate referitoare la legalitate vizează soluția dispusă în cauză, având în vedere că potrivit art. 94 din lege, odată sesizată, instanța de judecată putea să dispună doar în sensul admiterii sau respingerii propunerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și, în mod implicit, a cererii autorităților judiciare spaniole de punere în executare a mandatului european de arestare, iar în împrejurarea în care aprecia necesare soluționării cauzei informații suplimentare, le putea solicita în cadrul procesual conferit de prevederile art. 90 alin. (12) din lege.

Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a criticilor de nelegalitate aduse, dar și sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., pe baza materialului probator aflat în dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 7 martie 2011, instanța a dispus scoaterea de pe rol a mandatului european privind persoana solicitată B.R. și trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru efectuarea verificărilor prevăzute în art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, și solicitarea de la autoritatea judiciară emitentă a informațiilor privind îndeplinirea cerințelor prevăzute în art. 79 alin. (1) lit. c) din aceeași lege și în art. 8 paragraf 1 lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Curtea de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de formă ale mandatului european și că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 90 alin. (12) din lege, prevederi ce stabilesc posibilitatea instanței de a solicita autorității judiciare emitente comunicarea de date privind mandatul european, întrucât se referă la „informații sau garanții suplimentare”, în plus față de cele reglementate în art. 79 alin. (1) din lege, context în care, prin încheiere de ședință, a concluzionat cu privire la necesitatea trimiterii cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, procurorul sesizând instanța fără a efectua procedura prealabilă.

Criticile aduse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați încheierii pronunțate de Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, din 7 martie 2011, sunt fondate pentru următoarele argumente:

În cauză, instanța de judecată a fost în mod legal sesizată de parchet, în conformitate cu art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu respectarea dispozițiilor privind efectuarea procedurii prealabile, respectiv art. 881 din lege.

Astfel, procurorul desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a procedat la verificările ce se impuneau în legătură cu mandatul european, din perspectiva traducerii în limba română, a informațiilor prevăzute în art. 79 alin. (1) din lege, sesizând în termen legal instanța de judecată, respectiv curtea de apel competentă cu procedura de executare a mandatului european, persoana solicitată fiind audiată și declarându-și acordul de a fi predată temporar autorității judiciare spaniole în vederea participării la judecata ce urma a avea loc la Barcelona la data de 9 mai 2011, Palatul Justiției.

Învestită cu punerea în executare a mandatului european de arestare, curtea de apel, examinând condițiile de formă ale mandatului european, a constatat că acestea nu sunt îndeplinite, mandatul nefiind conform, în sensul că nu cuprinde informațiile referitoare la existența unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, împrejurare în care a apreciat că procurorul a sesizat instanța fără a efectua în mod corespunzător procedura prealabilă.

Soluția dispusă de judecător - dincolo de actul procedural ce a fundamentat-o, și anume încheiere, aspect criticabil din perspectiva necesității ca dezînvestirea instanței să se facă prin hotărâre, supusă căii de atac a recursului - este nelegală, întrucât excede soluțiilor pe care judecătorul le are la îndemână potrivit art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, în procedura de executare a mandatului european de arestare.

Dispozițiile invocate reglementează, in extenso, posibilitățile pe care legiuitorul le-a conferit judecătorului în cadrul acestei proceduri, iar analiza sistematică a dispozițiilor nu permite identificarea unei soluții de scoatere de pe rol a cauzei, în împrejurarea în care s-ar constata neîndeplinirea anumitor condiții cu privire la forma mandatului european de arestare și de trimitere a cauzei la parchet pentru întregirea procedurii prealabile.

De altfel, ansamblul reglementării este menit a asigura un caracter de celeritate a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, în ipoteza în care judecătorul ar aprecia că se impune solicitarea de informații sau garanții suplimentare autorității judiciare emitente, având alternativa amânării cauzei prin stabilirea unui termen în vederea primirii datelor solicitate, termen ce nu poate depăși 10 zile, conform art. 90 alin. (12) din lege.

Este de observat că textul invocat nu distinge cu privire la aceste informații, astfel încât susținerea judecătorului potrivit căreia mandatul european nu ar cuprinde informații esențiale pentru punerea lui în executare, iar obținerea lor nu ar putea fi efectuată de instanță, ci în mod obligatoriu de către procuror, apare ca lipsită de fundament.

În adevăr, la lit. a) pct. 2 din mandatul european de arestare nu s-a făcut precizarea dacă hotărârea indicată la pct. 1 este executorie, însă această omisiune putea fi acoperită prin demersul judecătorului, în conformitate cu art. 90 alin. (12) din lege.

Pe de altă parte, prin soluția dispusă, judecătorul a prelungit într-un mod strict formal procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, procedură ce se impune a se desfășura cu celeritate.

În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în majoritate, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, a casat, în totalitate, încheierea din 7 martie 2011 a Curții de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, și a trimis cauza spre rejudecare acestei instanțe, ce urmează a soluționa în fond cererea de executare a mandatului european de arestare privind intimata persoană solicitată B.R., conform prevederilor art. 90 din Legea nr. 302/2004.