Fraud and forgery via fictitious corporate entity: constitutive elements of attempted fraud and falsification of private documents using non-existent company and false government guarantees

Înșelăciune. Tentativă. Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Elemente constitutive

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului

Indice alfabetic: Drept penal

- înșelăciune

- tentativă

- fals în înscrisuri sub semnătură privată

C. pen., art. 20, art. 215, art. 290

1. Inducerea și menţinerea în eroare a reprezentanţilor unor societăţi comerciale, prin prezentarea ca adevărată a calităţii de reprezentant al unei societăţi comerciale care, în realitate, nu a fost niciodată constituită, precum și a calităţii de reprezentant al Comitetului Naţional pentru Coordonarea Programelor de Dezvoltare Regională ale Guvernului României, cu ocazia emiterii de cambii, în scopul de a obţine un folos material injust, fapta având ca rezultat învestirea cu formulă executorie a cambiilor și trecerea la executare silită împotriva Ministerului Finanţelor pentru o sumă mai mare de 200.000 lei, executare silită care nu a fost finalizată, constituie tentativă la infracţiunea de înșelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

2. Emiterea de instrumente de plată (cambii), contracte de împrumut credal care constituie înscrisuri sub semnătură privată, în care făptuitorul a înscris date nereale privind existenţa societăţii comerciale emitente și calitatea de membru al Agenţiei Multilaterale de Garantare a Investiţiilor și a atestat în fals că respectiva societate ar fi beneficiară de garanţii guvernamentale, instrumente de plată predate pentru a fi supuse instanţei spre învestire cu formulă executorie și trecerea la executare silită, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de fals înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 C. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1233 din 29 martie 2011

Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 170 din 12 mai 2010, a condamnat pe inculpatul R.Ș. la 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și la un an și 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) și (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 348 c. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: cambia emisă la 22 mai 2005 în favoarea societăţii comerciale A. și cambia emisă la 22 mai 2005 în favoarea societăţii comerciale M.

Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:

La 7 decembrie 2007, Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa a formulat plângere la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, împotriva numiţilor T.C., T.E., M.A. și R.Ș., sub aspectul săvârșirii tentativei la infracţiunea de înșelăciune, fals, uz de fals, abuz în serviciu, arătându-se că la 17 mai 2007 s-au primit două somaţii emise de Biroul executorului judecătoresc M.A., în dosarele de executare nr. 192/2007 și nr. 193/2007, titluri executorii cambii, iar la 21 noiembrie 2007, i s-au comunicat două adrese de înfiinţare poprire, astfel: executarea silită reclamant creditor societatea comercială A. și reclamant creditor societatea comercială M., în opinia Biroul executorului judecătoresc M.A. petenta având calitatea de tras în așa-zisul raport cambial, ceea ce ar constitui obligaţii de achitare a câte 2.500.000 euro, TVA 19%, onorariu minim de executare. Petentul a mai motivat că cele două înscrisuri constituiau fals, nu sunt cambii veritabile, obligaţia nu este valabilă, prin fraudă încercându-se păgubirea bugetului de stat.

La urmărirea penală, au fost verificate dosarele de executare silită amintite, documentele privind cele două societăţi comerciale, realitatea existenţei privind societatea comercială G. - emitenta cambiilor, rezultând că aceasta nu este înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului și nu deţine conturi deschise la vreo instituţie bancară, entitatea societatea comercială G. nu a fost niciodată autorizată și i s-a refuzat, de mai multe ori, atribuirea CUI de către Oficiul Registrului Comerţului și Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu.

În ce privește denumirea M.I.G.A. (Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor), aceasta funcţionează ca organism internaţional și interguvernamental, cu personalitate juridică, înfiinţat prin Convenţia de constituire din 11 octombrie 1985, dar calitatea de membru o pot avea numai state și nu are atribuţii de finanţare.

S-a mai constatat că societatea comercială G. nu exista în bazele de date ale Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, nu a beneficiat și nu beneficiază de garanţii guvernamentale, nu are conturi deschise/închise, nu are dreptul să emită cambii, bilete la ordin sau alt tip de instrumente de plată sau să beneficieze de garanţii guvernamentale pentru angajarea de credite externe.

La cercetarea judecătorească, amplul material probator administrat a relevat că R.Ș., în mod neadevărat, și-a atribuit calitatea de reprezentant legal al unei societăţi comerciale neînregistrată, el, nereal, atestând că ar fi membră M.I.G.A. și că, deci, legal, ar beneficia de proiecte de susţinere a unor finanţări pentru alte societăţi comerciale, a emis cambii - instrumente de plată în care a înscris date și elemente pe baza cărora a ordonat tragerea unor sume de bani totalizând 5.000.000 euro, la care se adaugă 100.000 euro cheltuieli de executare și 19% TVA din conturile Ministerului Finanţelor - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, faptele sale săvârșindu-se în lipsa vreunui raport de natură a-i da dreptul să oblige ordonat prin cambii ca Ministerul Finanţelor să plătească sumele indicate în cele două instrumente de plată, astfel urmărindu-se obţinerea unui folos material injust de către societăţile comerciale beneficiare ale cambiilor, iniţial și, ulterior, de către societatea comercială G., rezultatul fiind învestirea cu formulă executorie a cambiilor, precum și trecerea la executarea silită a acestora, ceea ce realizează conţinutul constitutiv al tentativei la infracţiunea de înșelăciune în condiţiile rezoluţiei infracţionale unice.

Totodată, punând în aplicare hotărârea de a obţine un folos material injust, inculpatul, procedând la emiterea falsă de cambii (contracte de împrumut credal), acestea fiind înscrisuri sub semnătură privată în care a trecut, nereal, date privind existenţa societăţii comerciale G., membră M.I.G.A., atestarea nereală că ar beneficia de garanţii guvernamentale, predându-le ulterior lui T.C. și T.E., care, la rândul lor, le-au supus învestirii cu formulă executorie și executării silite, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute în art. 290 C. pen. în condiţiile rezoluţiei infracţionale unice.

Curtea de Apel Constanţa, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 107/P din 21 octombrie 2010, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, a desfiinţat, în parte, sentinţa cu privire la neaplicarea prevederilor art. 37 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 39 alin. (1) și (6) C. pen. și, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente.

S-au mai descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 456 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 4437 din 11 iulie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, în pedepsele componente, precum și pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentinţa penală nr. 217 din 23 iulie 2007 a Tribunalului Suceava, definitivă la 29 aprilie 2008, în pedepsele componente.

În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) și (6) C. pen., ale art. 36 C. pen. cu referire la art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare, la aceasta adăugându-se pedeapsa de 2 ani închisoare revocată prin sentinţa penală nr. 456 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, inculpatul având de executat 11 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 217 din 23 iulie 2007 a Tribunalului Suceava, s-a dispus a fi executată după executarea pedepsei de 11 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) și (2) cu referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei de 11 ani închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris. Oral, apărătorul desemnat din oficiu a susţinut, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că instanţele au stabilit o corectă situaţie de fapt, aceasta fiind probată cu înscrisurile emanate de la autorităţile statale cu atribuţii în domeniu, respectiv s-a probat că societatea comercială G. nu a existat legal niciodată, nu a avut un act constitutiv recunoscut și nu avea personalitate juridică, întrucât nu a fost niciodată înscrisă în baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, codul CAEN sau CUI nu au existat.

Totodată, societatea comercială G. nu a figurat niciodată în evidenţele Ministerului Finanţelor cu conturi închise/deschise, nu a avut, cu această entitate, relaţii comerciale sau financiare, nu a deţinut niciodată conturi deschise la vreo unitate bancară și, ca atare, nu întrunește condiţiile pentru a fi considerată persoană juridică, implicarea infracţională a inculpatului fiind, de asemenea, probată și cu declaraţiile martorilor audiaţi atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească.

Fapta comisă, respectiv inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţii comerciale A. și societăţii comerciale M., prin prezentarea ca adevărate a aspectelor legate de calitatea de alocator de credite și de finanţator al societăţii comerciale G., menţinerea lor în eroare cu privire la calitatea sa de reprezentant al Comitetului Naţional pentru Coordonarea Programelor de Dezvoltare Regională ale Guvernului României cu ocazia emiterii cambiilor, aceasta și pentru a obţine pentru sine un folos material ilicit, toate acestea având ca rezultat învestirea cu formulă executorie a celor două instrumente de plată, trecerea la executare silită (câte 2.500.000 euro din contul Ministerului Finanţelor), constituie tentativă la infracţiunea de înșelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului de a pune în aplicare hotărârea sa de a obţine un folos material injust (tragerea din contul Ministerului Finanţelor a sumelor de câte 2.500.000 euro), prin rezoluţie infracţională unică, procedând la emiterea de instrumente de plată (cambii), acestea fiind contracte de împrumut credal, înscrisuri sub semnătură privată, în acestea el personal înscriind date nereale: existenţa societăţii comerciale G., calitatea de membru M.I.G.A., atestarea în fals că respectiva societate ar fi beneficiară de garanţii guvernamentale, el predând cele două instrumente de plată pentru a fi supuse instanţei spre învestire cu formulă executorie și pe urmă trecerea la executare silită, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., înscrisul falsificat, alterat, constituind produsul infracţiunii; el a emanat de la inculpat ca persoană particulară, a fost semnat și datat, a produs consecinţe juridice odată ce a fost încredinţat celor două reprezentante, fictivitatea rezidând în inexistenţa legală a societăţii comerciale G., așa cum s-a arătat.

S-a mai constatat că inculpatul, la datele comiterii faptelor, nu avea calitatea de asociat sau administrator la niciun agent economic din România, iar cu privire la consecinţele produse, prin folosirea înscrisurilor false s-a ajuns la executarea silită a Ministerului Finanţelor, stopată numai ca urmare a promovării, de către acesta, a contestaţiei la executare și, ulterior, a plângerii penale.

Cu referire la achitarea inculpatului în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (faptele nu există), aceasta nu poate fi primită, în cauză probându-se situaţia de fapt și vinovăţia sa, simplul fapt că el s-a adresat, în numele societăţii comerciale G., nereprezentând o confirmare a existenţei legale a societăţii menţionate, nici o recunoaștere oficială că acţiunile sale s-au desfășurat în concordanţă cu dispoziţiile legale, iar faptul că societatea, astfel cum acreditează inculpatul, a stat în faţa mai multor instanţe de judecată, nu reprezintă dovadă legală a existenţei, în cauză analizându-se și dovedindu-se că societatea comercială G. nu a fost înfiinţată, nu există, cambiile sunt înscrisuri sub semnătură privată care conţin date fictive și au fost încredinţate de către inculpat altor persoane spre a fi folosite în vederea producerii de consecinţe juridice.

Ca atare, decizia instanţei de apel fiind legală și temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 107/P din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie.