Co-authorship in aggravated murder and mandatory collection of genetic data for judicial database inclusion

Omor. Omor deosebit de grav săvârșit prin cruzimi. Coautorat. Prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea

Indice alfabetic: Drept penal

- omor

- omor deosebit de grav săvârșit prin cruzimi

- coautorat

- prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare

C. pen., art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a)

Legea nr. 76/2008, art. 7

1. În cazul infracţiunii de omor, participaţia sub forma coautoratului subzistă și în ipoteza în care nu toţi participanţii contribuie în aceeași măsură la producerea rezultatului morţii, esenţial fiind ca acţiunile simultane sau succesive săvârșite de fiecare participant să se completeze reciproc și toate împreună să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă, considerată în ansamblu activitatea de săvârșire a faptei, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acţiuni în parte.

În consecinţă, există participaţie sub forma coautoratului la săvârșirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., în cazul în care toţi făptuitorii au acţionat împreună, lovind concomitent sau succesiv victima, cu bâte, furci, lopeţi și cu o rangă de fier, precum și cu pumnii și picioarele, în mod repetat și cu deosebită intensitate, neavând relevanţă care sau dacă vreuna dintre loviturile aplicate victimei a fost sau nu mortală.

2. Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în anexa legii, cum este infracţiunea de omor deosebit de grav, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare și se realizează la eliberarea din penitenciar, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată, nefiind necesar ca instanţa de judecată care a dispus prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare să menţioneze în dispozitivul hotărârii de condamnare și data la care se realizează prelevarea probelor biologice.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 30 din 10 ianuarie 2011

Prin sentinţa nr. 41 din 11 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu, Secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpaţilor D.M., K.l., P.l., G.C. și G.N., după cum urmează:

I. În baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., iar în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa de 20 ani închisoare, sporită la 22 ani închisoare, și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

II. În baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul K.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., iar în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul K.l. să execute pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

III. În baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., iar în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul P.l. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

IV. În baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul minor G.C. la pedeapsa de 9 ani închisoare, iar în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul G.C. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

V. În baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul minor G.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul G.N. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:

Între inculpatul D.M. și victima B.l. exista o stare conflictuală determinată de conduita anterioară a victimei care, împreună cu alte persoane, exercitase acte de agresiune asupra inculpatului, în cursul lunii octombrie 2007.

Pe fondul acestui conflict și a consumului de alcool, la data de 17 aprilie 2008, inculpatul D.M. s-a hotărât să se răzbune pe victimă.

În acest scop, inculpatul i-a invitat la domiciliul său pe inculpaţii K.I., P.I., G.C. și G.N., aceștia din urmă minori, cărora le-a împărtășit intenţia de a se deplasa la stâna de oi a victimei pentru a-i aplica o corecţie fizică.

Toţi inculpaţii au fost de acord cu propunerea gazdei și, după ce au consumat împreună băuturi alcoolice, s-au înarmat fiecare în parte cu bâte, furci și lopeţi luate din gospodăria inculpatului D.M., deplasându-se cu căruţa aceluiași inculpat spre stâna de oi a victimei, situată în extravilanul localităţii R.

Ajunși la stână, în jurul orelor 1,00, inculpatul D.M. le-a cerut celorlalţi coinculpaţi să caute victima și să o imobilizeze pentru a putea el însuși să o agreseze.

Ca urmare, cei 5 inculpaţi s-au îndreptat spre coliba în care dormea victima; aceasta, trezită de zgomot, a ieșit afară înarmată cu o bâtă și, văzându-i pe inculpaţi, a încercat să fugă. În acel moment, inculpatul D.M. a aplicat victimei o lovitură, după care victima a fost lovită și de inculpaţii P.I. cu o furcă și de G.N. cu o lopată, ambele lovituri fiind aplicate în zona spatelui, în timp ce victima continua să fugă. În momentele următoarele, victima a fost prinsă de inculpaţii K.I. și G.C. care au aplicat mai multe lovituri victimei până a căzut la pământ. După ce victima a căzut la pământ, toţi inculpaţii s-au adunat în jurul ei și i-au aplicat lovituri cu obiectele cu care erau înarmaţi.

Această agresiune săvârșită în comun a durat aproximativ 10 minute, după care inculpatul D.M. i-a cerut inculpatul P.I. să meargă să aducă căruţa pentru a urca în ea victima.

Cei patru inculpaţi rămași în jurul victimei au fost văzuţi de martorii S.M. și Ș.V.

Martorii în cauză aveau asupra lor o lanternă, ceea ce le-a permis să vadă cum victima era lovită de cei patru inculpaţi.

La vederea luminii lanternei, inculpatul D.M. i-a strigat martorului Ș.V. să stingă lanterna, ameninţând martorul cu bătaia. Ca urmare, martorul Ș.V. s-a conformat și împreună cu S.M. s-au retras la o distanţă de circa 15-20 metri de locul infracţional.

Martorii au continuat să urmărească ceea ce se întâmpla la locul faptei, auzind cum inculpaţii loveau cu ferocitate victima, precum și strigătele de durere și plânsetele victimei care erau din ce în ce mai rare, pe măsură ce loviturile se înmulţeau.

Această nouă agresiune a fost săvârșită numai de inculpaţii D.M., K.I. și G.C. și a durat circa 30-60 minute.

În continuare, cei trei inculpaţi au urcat cu forţa victima în căruţă, după care s-au așezat și ei în jurul acesteia, inculpaţii P.I. și G.N. ocupând locurile din faţă și conducând căruţa spre locuinţa inculpatului D.M.

Pe parcursul deplasării cu căruţa, victima a fost din nou agresată de inculpaţii D.M., G.C. și K.I., primii doi inculpaţi lovind victima cu pumnii și picioarele, iar inculpatul K.I. cu o rangă de fier, pe care o folosise și în episoadele anterioare ale agresiunii. La un moment dat, victima a încercat să sară din căruţă, în efortul de a scăpa de violenţele la care era supusă, fără a reuși însă; în continuare, aceiași trei inculpaţi care se aflau lângă victimă, în căruţă, i-au scos hainele și le-au aruncat pe drum.

Ajunși la domiciliul inculpatului D.M., acesta i-a cerut victimei să coboare din căruţă; din cauza leziunilor provocate, victima nu a putut să o facă, motiv pentru care a fost trasă din căruţă de acest inculpat, trântită la pământ și lovită în continuare de inculpat. În acel moment, conform declaraţiilor celorlalţi inculpaţi, victima era complet dezbrăcată și plină de sânge, inculpatul D.M. cerându-le să plece.

Între timp, în curtea imobilului a venit soţia inculpatului D.M., martora M.D., care a insistat ca ceilalţi inculpaţi să nu plece și să intervină pentru încetarea violenţelor.

Ca urmare, victima a fost dusă în casă de inculpaţii P.I. și G.C., după care în locuinţă au intrat și inculpaţii K.I., D.M. și G.N.

Actele de agresiune au continuat și în locuinţă, inculpatul D.M. lovind victima cu o scândură. După ce scândura s-a rupt, inculpatul a luat o găleată cu apă pe care a aruncat-o peste victimă.

La insistenţele soţiei sale, inculpatul D.M. a fost scos din cameră de inculpatul P.I., care a rămas să îl supravegheze într-o altă încăpere a imobilului.

Între timp, inculpaţii G.N., G.C. și K.I. au îmbrăcat victima cu hainele primite în acest scop de la martora M.D. și, întrucât aceasta nu se mai putea deplasa singură, a fost așezată într-o roabă, cu ajutorul căreia a fost transportată în stradă și abandonată la groapa de gunoi.

Ulterior, inculpaţii D.M. și G.C. s-au reîntors la stâna de oi, ameninţându-i pe cei doi martori să nu dezvăluie nimic din cele întâmplate, iar inculpaţii K.I. și P.I. s-au deplasat la groapa de gunoi unde fusese abandonată victima pentru a verifica starea acesteia. Constatând că victima decedase, cei doi inculpaţi l-au anunţat telefonic pe coinculpatul D.M., după care, conform instrucţiunilor primite, au acoperit cadavrul cu crengi și cu o plapumă.

Constatarea medico-legală efectuată în cauză a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu plăgi hemoragice ale scalpului și multiple hematoame cauzate prin lovire repetată cu corpuri dure, unele de formă alungită, între leziunile traumatice în ansamblul lor și deces existând legătură directă de cauzalitate.

Hotărârea pronunţată în cauză a fost atacată cu apel, între alţii, de către inculpaţi și procuror.

Prin decizia nr. 9/A din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate și desfiinţată, în parte, sentinţa primei instanţe, în principal, în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului D.M. pentru infracţiunea prevăzută în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., greșita stabilire în conţinut a pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpaţilor prin interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. și omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu referire la toţi inculpaţii din cauză, iar în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.M. și repuse pedepsele componente în individualitatea lor; în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele menţionate cu pedepsele aplicate pentru infracţiunea prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., urmând ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare sporită la 22 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

A fost înlăturată din conţinutul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaţilor interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Și împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs, între alţii, procurorul inculpaţii D.M. și P.I.

Prin recursul procurorului, invocându-se cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a fost criticată omisiunea instanţei de apel de a dispune ca prelevarea probelor biologice de la inculpaţi să se facă la eliberarea lor din penitenciar, conform prevederilor art. 3 și ale art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Prin recursul inculpatului D.M. a fost criticată soluţia de condamnare pronunţată de instanţele anterioare, susţinându-se, în esenţă, că evenimentele din noaptea incidentului s-au derulat într-o altă modalitate decât cea prezentată în rechizitoriu, în realitate ceilalţi inculpaţi din cauză având principala contribuţie în agresarea victimei.

Criticile formulate au fost invocate în cadrul cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

În subsidiar, invocându-se incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C. pen.

Și în recursul inculpatului P.I. au fost invocate aceleași cazuri de casare și cu aceeași argumentare prezentată în recursul inculpatului D.M.

Examinând cauza în raport cu criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Susţinând că nu se face vinovat de comiterea faptei de omor, inculpatul D.M. menţionează în recurs o altă modalitate de desfășurare a evenimentelor cauzei, în care atât iniţiativa activităţii infracţionale, cât și agresiunea în sine, ar fi aparţinut celorlalţi participanţi, în principal inculpaţilor K.I. și G.C.

Examinând susţinerile formulate în apărare, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că acestea sunt infirmate de celelalte probele administrate în cauză și chiar de propriile declaraţii făcute succesiv de inculpat în cursul procesului penal, elementele de fapt cu relevanţă în ceea ce privește existenţa faptei și vinovăţiei inculpatului fiind corespunzător reţinute de instanţele anterioare, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor de la dosar.

O primă observaţie este aceea că inculpatul D.M. nu contestă implicarea sa în agresiunea săvârșită asupra victimei B.I., ci doar împrejurările și modalitatea în care s-ar fi derulat evenimentele din noaptea incidentului, cu implicaţii în ceea ce privește gradul de vinovăţie, contribuţia concretă și valoarea ei cauzală în producerea rezultatului morţii victimei.

De asemenea, se contestă concluzia instanţelor anterioare în sensul că iniţiativa comiterii faptelor ar fi aparţinut acestui inculpat.

Cu privire la aspectele invocate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că din nicio probă administrată în cauză nu rezultă ca alt coinculpat să fi avut iniţiativa comiterii faptei, inculpatul D.M. fiind singurul care a urmărit să se răzbune pe victimă și i-a cooptat în această activitate și pe ceilalţi inculpaţi din cauză.

În încercarea de a justifica violenţele exercitate asupra victimei, inculpatul a invocat relaţiile tensionate existente între el și victimă, menţionând conflictul iniţiat anterior de victimă asupra sa și tentativa la omor comisă în acele împrejurări.

Rezultă astfel că inculpatul a avut motivaţia comiterii faptei, cel puţin în ceea ce privește aplicarea unei corecţii fizice victimei.

Concluzia exprimată are în vedere declaraţiile concordante și constant formulate sub aspectul analizat de toţi ceilalţi inculpaţi din cauză, precum și ale martorelor M.D. și G.S. care, prin declaraţiile date, au confirmat împrejurările de fapt reţinute de instanţele anterioare, ca circumstanţe ale producerii faptei.

Pe de altă parte, niciunul dintre inculpaţii din cauză nu a declarat să fi avut el iniţiativa comiterii faptei și nici din probele administrate în proces nu au rezultat elemente care să susţină în mod obiectiv presupusul interes al inculpaţilor de a acţiona în acest fel.

Din declaraţiile inculpaţilor K.I., P.I., G.N. și G.C. rezultă neechivoc că propunerea de a merge la stâna de oi a victimei a venit din partea coinculpatului D.M., acesta făcându-le cunoscut și scopul deplasării, acela de a surprinde victima și de a exercita violenţe asupra acesteia.

Între inculpaţii din cauză exista o relaţie de amiciţie și în acest context aveau cunoștinţă de incidentul anterior al victimei cu coinculpatul D.M.

Prin declaraţiile formulate în cursul procesului penal, inculpaţii K.I., P.I., G.N. și G.C. au prezentat, în esenţă, aceeași modalitate de derulare a evenimentelor din noaptea incidentului, declaraţiile date fiind concordante în ceea ce privește etapele pe care le-a parcurs agresiunea, începând de la momentul surprinderii victimei la stâna de oi și până când aceasta a fost transportată și abandonată la locul unde se depozitau resturile menajere.

Declaraţiile formulate evidenţiază deopotrivă și modalitatea concretă în care a avut loc consumarea agresiunii, cu detalierea aspectelor vizând obiectele folosite la comiterea agresiunii, participaţia și contribuţia avută de fiecare inculpat în parte la exercitarea actelor de violenţă, elemente pe baza cărora se poate concluziona că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă a fost bine stabilită în cauză și reflectă corespunzător evenimentele petrecute în noaptea incidentului.

În contextul probatoriului cauzei, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că agresiunea comisă asupra victimei B.I. a avut drept cauză intenţia de răzbunare a inculpatului D.M. care a considerat că, în lipsa reacţiei imediate a autorităţilor statului împotriva victimei infracţiunii, trebuie să-și facă singur dreptate și să obţină astfel satisfacţia dorită.

Că inculpatul a acţionat din dorinţa de a se răzbuna pe victimă rezultă și din declaraţiile martorei C.M. care a arătat că, după incidentul dintre părţi petrecut în toamna anului 2007, inculpatul a ameninţat victima cu moartea, în repetate rânduri.

În raport cu starea de fapt reţinută, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că vinovăţia inculpaţilor din cauză, inclusiv a inculpatului D.M., este stabilită indubitabil cu probele deja enunţate, rezultând nu numai din materialul probator al urmăririi penale, ci și din probatoriul administrat în faţa instanţei, fiecare dintre inculpaţii participanţi la comiterea faptelor indicând împrejurările în care le-au comis cu participarea inculpatului D.M., care apare astfel ca iniţiator și conducător al grupului de agresori, astfel încât încercările acestuia din urmă de a se deroba de răspundere prin contestarea faptelor nu pot fi considerate decât ca fiind făcute de circumstanţă și în scopul diminuării răspunderii sale.

Așa cum deja s-a arătat, nu există motive pentru a se considera că declaraţiile celorlalţi în redarea faptelor și a desfășurării lor în timp nu sunt corespunzătoare adevărului, pe de o parte, pentru că prin declaraţiile făcute respectivii inculpaţi își atrag și chiar își agravează propria răspundere, iar pe de altă parte, pentru că nu se identifică motive verosimile de natură a le explica conduita.

De altfel, veridicitatea declaraţiilor celorlalţi inculpaţi în legătură cu rolul si contribuţia avută la comiterea agresiunii și exercitarea în concret a violentelor este confirmată și chiar dovedită în mod direct cu declaraţiile martorilor oculari S.M. și Ș.V. și parţial cu declaraţiile martorei M.D. în ceea ce privește ultima etapă a agresiunii, dar și de conţinutul și concluziile raportului medico-legal de necropsie.

Raportul medico-legal efectuat în cauză a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu plăgi hemoragice ale scalpului și cu multiple hematoame.

La examinarea cadavrului au fost identificate multiple leziuni traumatice situate pe întreaga suprafaţă a corpului victimei, leziuni cu privire la care s-a stabilit că au putut fi produse prin lovire repetată, din poziţii variabile în timp, cu corpuri contondente, între care unele de formă alungită.

Concluziile constatării medico-legale se coroborează perfect cu declaraţiile inculpaţilor în ceea ce privește dinamica și instrumentele folosite la săvârșirea agresiunii asupra victimei.

De asemenea, prin raportul medico-legală efectuat în cauză, astfel cum a fost completat la judecata în primă instanţă, s-a stabilit că leziunile traumatice constatate la autopsie, în ansamblul lor, au constituit cauza sigură și directă a morţii, șocul traumatic și hemoragie care a determinat decesul victimei fiind urmarea tuturor respectivelor leziuni.

Concluziile actului medico-legal prezintă o importanţă deosebită în cauză raportat la împrejurarea că apărarea inculpaţilor D.M. și P.I. a contestat încadrarea juridică a faptei ca omor, între altele, și pe temeiul contribuţiei reduse și a valorii ei cauzale în producerea rezultatului morţii victimei.

Cu privire la participaţia - sub forma coautoratului - în cazul infracţiunii de omor, reamintind jurisprudenţa mai veche a fostului Tribunal Suprem, dar și decizii de speţă din practica recentă a instanţei supreme, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie arată că aceasta subzistă și în cazul în care nu toţi participanţii la faptă contribuie în aceeași măsură la producerea rezultatului morţii, esenţial fiind ca activităţile materiale desfășurate de fiecare participant în parte să se completeze reciproc, prin acţiuni simultane sau succesive, și toate împreună să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă, considerată în ansamblu activitatea de săvârșire a faptei, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acţiuni în parte.

Ca atare, coautoratul nu este condiţionat de săvârșirea, de către fiecare autor în parte, a tuturor actelor de executare proprii producerii rezultatului morţii, fiind suficient ca autorii să realizeze fiecare în parte cel puţin unul din aceste acte care se integrează în ansamblul celor comise de ceilalţi și care au, ca finalitate, uciderea victimei.

De asemenea, există coautorat și pentru cazul în care participantul săvârșește o acţiune care nu aparţine neapărat actelor de executare specifice infracţiunii de omor, dacă respectiva acţiune, aparent exterioară acţiunii incriminate, se dovedește a fi avut o contribuţie determinantă la consumarea infracţiunii.

În considerarea celor arătate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că prima instanţă, în mod corect și fără a da o greșită apreciere a probelor administrate, a reţinut vinovăţia inculpaţilor din cauză - în calitate de coautori - la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., neavând relevanţă care sau dacă vreuna dintre loviturile aplicate victimei a fost sau nu mortală, în condiţiile în care s-a stabilit că toţi inculpaţii au acţionat împreună, lovind concomitent sau succesiv victima, cu bâte, furci, lopeţi și cu o rangă de fier, precum și cu pumnii și picioarele, în mod repetat și cu deosebită intensitate, fiind astfel evident că o asemenea comportare punea în pericol grav viaţa victimei.

Din raportul medico-legal efectuat în cauză a rezultat că victima prezenta un număr mare de leziuni traumatice situate pe aproape întreaga suprafaţă corporală, inculpaţii dând dovadă de perseverenţă și cruzime aplicând victimei un număr atât de mare de lovituri și pe o perioadă lungă de timp, agresiunea înregistrând mai multe momente în desfășurare.

Așa cum s-a reţinut în cadrul stării de fapt stabilită de prima instanţă, victima a fost și dezbrăcată, după ce a încercat să sară din căruţă, și udată cu apă pentru a fi trezită din leșin, victima pierzându-și cunoștinţa de mai multe ori pe durata exercitării violenţelor.

Întreaga activitate desfășurată de inculpaţi - surprinderea și lovirea victimei cu bâte, lopeţi și o rangă de fier, urmată de alte lovituri aplicate la întâmplare pe tot corpul, urcarea ei în căruţă și lovirea din nou a victimei, inclusiv după ce a fost dezbrăcată, violenţe care au continuat și după ce victima a fost adusă la locuinţa inculpatului D.M. - relevă, prin ea însăși, rezultatul său inevitabil, moartea victimei, consecinţă pe care chiar dacă inculpaţii nu au urmărit-o, în orice caz au acceptat-o, având în vedere și atitudinea ulterioară a acestora, de totală indiferenţă faţă de victimă după săvârșirea faptei.

Modalitatea în care inculpaţii au acţionat nu a lăsat nicio șansă de supravieţuire victimei, așa cum s-a concluzionat și prin suplimentul la raportul de constatare medico-legală efectuat la judecata în primă instanţă, având în vedere răspunsul medicului legist privind imposibilitatea estimării numărului de îngrijiri medicale care ar fi fost necesare vindecării leziunilor cauzate victimei, menţionându-se că o asemenea estimare ar avea la bază o simplă presupunere - aceea a neproducerii decesului, și nu o realitate obiectivă.

Rezultă, așadar, că în mod corect a fost reţinută în cauză încadrarea prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., omorul deosebit de grav fiind dat de modalitatea în care inculpaţii au înţeles să suprime viaţa victimei, prin cauzarea unor suferinţe puternice prelungite în timp, altele decât cele care însoţesc moartea violentă.

Ca urmare, va fi înlăturată critica comună a inculpaţilor D.M. și P.I. privind greșita încadrare juridică a faptei, neexistând temeiuri care să atragă incidenţa în cauză a prevederilor art. 183 C. pen. privind infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.

De asemenea, pornind de la starea de fapt reţinută și concluziile actului medico-legal privind cauzele producerii decesului victimei, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie va înlătura și celelalte critici ale recurenţilor inculpaţi invocate în susţinerea cererii de completare a cercetării judecătorești în faţa primei instanţe, neavând relevanţă sub aspectul existenţei faptei și a încadrării ei juridice cine a avut iniţiativa abandonării victimei ori dacă toţi inculpaţii au cunoscut și acceptat acest lucru.

Abandonarea victimei s-a situat în timp ulterior consumării agresiunii, deci după ce victima fusese supusă tuturor actelor de violenţă periculoase pentru viată. Ca atare, nefiind vorba de o împrejurare legată structural de faptă, nu influenţează în niciun fel vinovăţia inculpaţilor și existenţa infracţiunii de omor.

În consecinţă, criticile inculpaţilor D.M. și P.I. invocate în cadrul cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc. pen. sunt nefondate.

Neîntemeiată se privește și critica procurorului referitoare la omisiunea instanţei de apel de a menţiona expres în dispozitivul deciziei pronunţate data la care se efectuează prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, conform art. 3 și art. 7 din Legea nr. 76/2008, arătându-se că respectiva măsură decurge din lege și tot în temeiul legii se și execută numai la eliberarea inculpaţilor din penitenciar, nefiind astfel necesară o menţiune suplimentară din partea instanţei sub acest aspect.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate împotriva deciziei nr. 9/A din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia pentru cauze cu minori și de familie.