Complicity in contractual fraud requires assistance at the moment of contract conclusion

Înșelăciune. Complicitate

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului

Indice alfabetic: Drept penal

- înșelăciune

- complicitate

C. pen., art. 26, art. 215 alin. (3)

În cazul infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen., săvârșită cu prilejul încheierii unui contract, intenţia de a induce în eroare trebuie să existe la momentul încheierii contractului atât pentru autor, cât și pentru complice, iar complicitatea presupune existenţa unui ajutor material sau moral la încheierea contractului, ca moment la care se consumă infracţiunea de înșelăciune.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3673 din 13 noiembrie 2012

Prin încheierea de ședinţă din 4 noiembrie 2010, Tribunalul București, Secţia I penală, a admis plângerea formulată de petenta societatea comercială M. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul București din 26 aprilie 2010 și, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., a desfiinţat, în parte, ordonanţa atacată și a reţinut cauza spre judecare, sub aspectul săvârșirii infracţiunii prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în privinţa inculpatei C.M., respectiv cu privire la infracţiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în privinţa inculpatului C.G. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale ordonanţei.

Cauza a fost reînregistrată la data de 10 noiembrie 2010 pe rolul Tribunalului București, Secţia I penală.

Prin sentinţa nr. 838 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul București, Secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile cu care a fost sesizată instanţa, în ceea ce o privește pe inculpata C.M. din infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în ceea ce îl privește pe inculpatul C.G. din infracţiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

1. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. ultim, art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata C.M. la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune în formă continuată și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei închisorii sub supraveghere, pe o durată de 7 ani, care a constituit termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

2. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. ultim, art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei închisorii sub supraveghere, pe o durată de 7 ani, care a constituit termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă societatea comercială M.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, către societatea comercială M. la plata sumei de 734.870,53 lei, la care s-a adăugat dobânda legală până la achitarea sumelor, cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 17 ianuarie 2007, între societatea comercială M., reprezentată de V.V., în calitate de vânzător și societatea comercială C., reprezentată de C.M., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/2007, având ca obiect cantitatea de 5.000 t var hidratat saci.

Conform art. 10 din contract, capitolul „Modalităţi și condiţii de plată”, cumpărătorul avea obligaţia de a face dovada garanţiei speciale și anticipate a sumelor necesare anticipării plăţii, pentru aceasta având obligaţia de a emite bilet la ordin avalizat, scrisoare de garanţie bancară sau filă cec însoţită de angajament de plată al administratorului firmei cumpărătoare (plată anticipată).

Potrivit art. 11 din contract, părţile au stabilit valoarea garanţiei la suma de 200.000 lei, modificată la data de 10 octombrie 2007, la 1.000.000 lei, odată cu semnarea de către C.M., în calitate de administrator al societăţii comerciale C., a unui nou angajament de plată. Pentru respectarea clauzelor contractului, C.M. a emis o filă cec și a semnat un angajament de plată, aplicând ștampila societăţii comerciale C.

Instanţa de fond reţine faptul că, la momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare și al semnării și emiterii filei cec, C.M. nu avea calitatea nici de asociat, nici de administrator al societăţii comerciale C., așa cum rezultă din certificatul constatator din 16 aprilie 2010 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul București, folosind în mod nereal această calitate tocmai pentru a crea reprezentanţilor societăţii comerciale M. convingerea că relaţia comercială se va desfășura în bune condiţii.

Instanţa de fond reţine și că derularea în condiţii optime a contractului a fost împiedicată de faptul că inculpata C.M. nu a efectuat plata mărfurilor achiziţionate de la societatea comercială M. conform clauzelor contractuale, fapt pentru care vânzătorul a informat-o în permanenţă cu privire la debitele restante, cuantumul acestora fiindu-i cunoscut. O dovadă în acest sens o constituie semnarea de luare la cunoștinţă a somaţiilor, precum și a angajamentelor luate, toate având ca rezoluţie menţinerea în eroare a societăţii vânzătoare.

La 3 octombrie 2007, fila cec a fost introdusă la plată în bancă, după ce inculpata C.M. fusese informată despre acest demers atât de societatea comercială M., cât și de funcţionarii bancari ai băncii trase.

Tribunalul reţine că, având cunoștinţă despre faptul că nu are disponibil în cont, la data de 5 octombrie 2007, inculpata C.M. a împuternicit, în calitate de asociat unic și administrator al societăţii comerciale C., calitate pe care nu o avea la momentul respectiv, pe P.X. să efectueze la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul București demersuri în vederea depunerii și ridicării de menţiuni în legătură cu cesiunea de părţi sociale și schimbare administrator.

Având deplină cunoștinţă de cesiunea societăţii, i-a determinat pe reprezentanţii societăţii comerciale M. să elibereze o adresă către banca trasă în care să se menţioneze că fila cec a fost introdusă la plată din eroare. La data de 10 octombrie 2007, inculpata C.M., fără a avea calitatea de asociat și/sau administrator al societăţii comerciale C., pe care și-o asuma în mod nereal, a emis o nouă filă cec, pe care a semnat-o și pe care a aplicat ștampila societăţii comerciale C. Prin C.G., încă din luna septembrie 2007, a iniţiat demersurile pentru găsirea unor persoane disponibile a prelua firma și a semnat un angajament de plată prin care se obliga ca în numele societăţii să achite săptămânal suma de 30.000 lei.

După semnarea angajamentului, inculpata C.M. nu a respectat termenii acestuia, în sensul de a face plăţi săptămânal și nu i-a informat pe reprezentanţii societăţii comerciale M. în legătură cu înregistrarea unui incident bancar, respectiv despre faptul că suma de 734.870,53 lei, înscrisă în fila cec, a fost refuzată la plată pe motivul lipsei totale de disponibil în cont.

Pentru a da o aparentă tentă de legalitate acţiunilor sale, realizate în numele societăţii comerciale C., la data de 19 octombrie 2007, inculpata C.M. a devenit, pentru scurt timp, asociat și administrator al societăţii comerciale C., prin preluarea părţilor sociale de la S.C. și S.A.

La data de 6 noiembrie 2007, fila cec lăsată drept garanţie la data de 10 octombrie 2007, completată cu suma de 734.870,53 lei, a fost introdusă la plată în bancă. Fila cec a fost restituită cu refuz pe motivul lipsei totale de disponibil în cont, a faptului că societatea se afla în interdicţie bancară și a faptului că fila cec făcea parte dintr-un set de documente retras din circulaţie.

Tribunalul reţine din raportul de constatare tehnico-știinţifică din 7 octombrie 2008 că semnăturile de la rubricile „Semnătura trăgătorului” ale celor două file cec au fost executate de numita C.M.

Pentru a se sustrage de la plata sumelor datorate către societatea comercială M. și de a prejudicia această societate, la data de 9 noiembrie 2007, inculpata C.M., cu ajutorul inculpatului C.G., a cesionat părţile sociale deţinute la societatea comercială C. către D.O. și M.D., plătind acestora prin intermediarii B.I. și V.I. suma de 1.000 lei fiecăruia, aspecte confirmate de martori cu prilejul audierii acestora în faza cercetării judecătorești.

Tribunalul reţine că, deși a fost contrazisă în declaraţii de toate persoanele implicate în operaţiunea de cesionare a firmei, inculpata C.M. a susţinut în faza cercetărilor că îi cunoștea pe cesionari încă din anul 2006, că a primit contravaloarea părţilor sociale, respectiv suma totală de 274.670 lei, în numerar și că a predat cesionarilor toate documentele având legătură cu activitatea societăţii comerciale C., inclusiv documentele de evidenţă contabilă, aspecte neconfirmate și care nasc presupunerea rezonabilă că aceasta, ajutată de soţul său, a cesionat în scop fraudulos părţile sociale ale societăţii unor persoane „specializate” în astfel de activităţi ilicite, în condiţiile în care, în mod normal, la cesionarea unei societăţi comerciale nu se plătesc bani celor care o preiau, ci eventual se primesc astfel de sume.

Din verificările efectuate în cauză, a rezultat că în contul societăţii comerciale C., deschis la Banca B. (din care trebuiau onorate sumele înscrise în cecurile emise de inculpata C.M., în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009), nu s-a aflat niciun moment suma de 734.870,53 lei datorată.

Cesionarii D.O. și M.D. nu au derulat după momentul cesiunii operaţiunii comerciale prin intermediul societăţii comerciale C. și nu și-au exercitat prerogativele de asociaţi și administratori ai firmei, dovadă în acest sens fiind depunerea raportărilor financiare la organul fiscal, faptul că nu au pus la dispoziţia lichidatorului judiciar actele societăţii, conform prevederilor Legii nr. 85/2006, precum și că singura operaţiune derulată ulterior datei de 9 noiembrie 2007 pe contul societăţii, deschis la Banca B., a fost o retragere de numerar, în suma de 25.300 lei, ce a avut loc la data de 12 noiembrie 2007.

Fiind audiat în faţa judecătorului, V.V., reprezentantul părţii vătămate societatea comercială M., a descris modul de derulare a contractului, precum și faptul că la un moment dat a aflat că inculpata nu a achitat o sumă mare, așa încât, în urma unor discuţii, aceștia au stabilit să se achite o parte din prejudiciu până în lunile iunie - iulie 2007, dată la care au hotărât să sisteze orice colaborare datorită faptului că debitul acumulat era aproape de șapte miliarde ROL. Partea civilă a confirmat faptul că erau făcute punctaje și datoriile recunoscute de inculpată, precum și faptul că aceasta i-a lăsat o filă cec necompletată cu scopul ca în situaţia în care nu se plătește suma restantă, după un anunţ prealabil, să introducă fila în circuitul bancar, iar după introducerea acesteia, la rugămintea inculpatei, a făcut o cerere de retragere a filei primind o altă filă cec, de această dată completată cu suma restantă, singura diferenţă fiind că termenul scadent era peste alte 30 de zile.

Reprezentantul părţii civile a arătat că inculpatul C.G. a intervenit după introducerea primei file cec, învederând însă că el se ocupa de încărcarea mărfii.

Coroborând probele administrate, tribunalul a reţinut următoarele elemente:

Activitatea societăţii comerciale C., reprezentată în fapt de inculpata C.M., ajutată în activităţile comerciale de soţul său inculpatul C.G., a vizat contractul de livrare a varului stins pe care aceasta îl cumpăra de la societatea comercială M. Societatea comercială C. a întâmpinat dificultăţi de ordin financiar care au determinat-o să aibă întârzieri la plată către partea civilă. Modul în care s-a derulat activitatea celor doi inculpaţi justifică reţinerea în sarcina acestora a infracţiunii de înșelăciune.

În accepţiunea instanţei de fond, modul de emitere a filelor cec reprezintă manopere dolosive, ce au condus la inducerea sau menţinerea în eroare a părţii civile. S-a observat că partea civilă a precizat că fila cec nu a fost emisă cu scopul unei garanţii, ci ca mijloc de plată având în vedere prejudiciul mare acumulat și înţelegerea cu inculpata ca în cazul neachitării, după un aviz prealabil, fila să fie introdusă în circuitul bancar. Partea civilă a fost de acord să facă o cerere pentru retragerea filei cec introduse la plată, la solicitarea inculpaţilor, în încercarea de a-și recupera totuși în vreo modalitate banii. Acordul părţii civile nu exclude participaţia inculpaţilor care au înţeles să emită o nouă filă cec completată de această dată cu suma datorată, deși știau că nu au disponibil în cont (verificările contului relevând această împrejurare), așa încât la introducerea la plată și a acestei noi file să se constate că nu există disponibil și, mai mult, că firma este în incidenţă bancară, iar fila făcea parte dintr-un carnet de instrumente de plată retrase.

Toate elementele de fapt, așa cum au fost descrise și reţinute, au determinat instanţa de judecată să conchidă în sensul că între părţile implicate, respectiv partea civilă și inculpaţi, nu au fost doar relaţii comerciale și eventuale cauze obiective care să justifice lipsa disponibilului din cont, ci o faptă de înșelăciune în convenţii prin folosirea unor mijloace frauduloase.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei C.M. care, prezentând o situaţie nereală privind bonitatea societăţii comerciale C., a indus în eroare societatea comercială M. cu ocazia încheierii contractului de cumpărare var stins, eroare în care a menţinut-o pe partea civilă pe parcursul derulării contractului emiţând mai multe file cec în alb ori completate parţial, fără disponibil bancar, aflându-se în incidenţă bancară, cesionând societatea ulterior, toate în scopul obţinerii unui folos material injust, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Fapta coinculpatului C.G. de a o ajuta pe inculpata C.M. în demersurile realizate, fiind evidentă implicarea sa atât în activităţile de administrare a firmei, cât și în cele privind procedurile ulterioare introducerii la plată a primei file cec, el fiind și cel care s-a ocupat de găsirea și perfectarea actelor de cesiune a societăţii comerciale C., întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală, prin decizia nr. 57/A din 24 februarie 2012, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi și partea civilă.

Împotriva deciziei penale nr. 57/A din 24 februarie 2012 au declarat recurs în termenul legal, între alţii, inculpaţii C.G. și C.M.

În recursul inculpaţilor se invocă în drept, în principal, motivul de recurs vizând art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Analizând hotărârile recurate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine:

Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni, este fondat în ceea ce îl privește pe C.G. și nefondat cu privire la C.M.

Critica urmează să fie examinată din perspectiva laturii subiective a conţinutului infracţiunii, având în vedere că ambii inculpaţi au susţinut că nu a existat intenţia de inducere în eroare a părţii vătămate, precum și din punct de vedere al laturii obiective, având în vedere că recurenţii au arătat că soluţia cu privire la infracţiunea de emitere de cecuri fără acoperire influenţează soluţia cu privire la infracţiunea de înșelăciune în convenţii.

Atât instanţa de fond, cât și cea de apel au reţinut că infracţiunea asupra căreia au fost învestite și s-au pronunţat este aceea de înșelăciune în convenţii. Instanţa de fond a reţinut cu privire la obiectul judecăţii că plângerea a vizat numai dispoziţiile din ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală ce priveau infracţiunea de înșelăciune în convenţii, nu și infracţiunea din legea cecului, pentru care s-a dispus o soluţie de disjungere. Instanţa de fond a mai reţinut că toate elementele de fapt, așa cum au fost descrise și reţinute, au determinat instanţa de judecată să conchidă în sensul că între părţile implicate, respectiv partea civilă și inculpaţi, nu au fost doar relaţii comerciale și eventuale cauze obiective care să justifice lipsa disponibilului din cont, ci o faptă de înșelăciune în convenţii prin folosirea unor mijloace frauduloase. La rândul său, instanţa de apel a confirmat situaţia de fapt ce formează obiectul judecăţii și încadrarea juridică dată acuzaţiei de către instanţa de fond.

Ambele instanţe au ajuns la concluzia că în drept:

1. Fapta inculpatei C.M. care, prezentând o situaţie nereală privind bonitatea societăţii comerciale C., a indus în eroare societatea comercială M. cu ocazia încheierii contractului de cumpărare var stins, eroare în care a menţinut-o pe partea civilă pe parcursul derulării contractului emiţând mai multe file cec în alb ori completate parţial, fără disponibil bancar, aflându-se în incidenţă bancară, cesionând societatea ulterior, toate în scopul obţinerii unui folos material injust, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

2. Fapta coinculpatului C.G. de a o ajuta pe inculpata C.M. în demersurile realizate, fiind evidentă implicarea sa atât în activităţile de administrare a firmei, cât și în cele privind procedurile ulterioare introducerii la plată a primei file cec, el fiind și cel care s-a ocupat de găsirea și perfectarea actelor de cesiune a societăţii comerciale C., întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Concluzia instanţelor de fond și de apel este corectă în ceea ce o privește pe C.M., dar incorectă în ceea ce îl privește pe C.G.

Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., infracţiunea de înșelăciune presupune, sub aspectul elementului material, o acţiune de inducere în eroare, acţiune ce poate fi săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. În cazul infracţiunii de înșelăciune în convenţii, intenţia de a induce în eroare trebuie să existe la momentul încheierii convenţiei, atât pentru autor, cât și pentru complice. Pentru infracţiunea de înșelăciune problema stabilirii inducerii în eroare la momentul încheierii convenţiei este esenţială pentru a proba vinovăţia. Intenţia, ca element al laturii subiective, se deduce din latura obiectivă, deoarece se prezumă că inculpatul a acţionat în conformitate cu elementul său subiectiv.

Elementul subiectiv se probează din întreaga conduită a persoanei acuzate, făcându-se o apreciere globală a tuturor circumstanţelor de comitere a faptei. Caracteristic intenţiei este prevederea de către făptuitor a rezultatului faptei, reprezentarea mentală a rezultatului faptei și urmărirea sau acceptarea rezultatului.

Inducerea în eroare a fost corect stabilită faţă de C.M., deoarece:

- la 17 ianuarie 2007, data încheierii contractului, nu avea calitatea de administrator la societatea comercială C., firmă pentru care a semnat convenţia. Inculpata C.M. a devenit, pentru scurt timp, asociat și administrator al societăţii comerciale C., prin preluarea părţilor sociale de la S.C. și S.A., Ia 19 ianuarie 2007, ulterior emiterii filelor cec de plată a debitului. Dobândirea calităţii s-a făcut pentru cesionarea părţilor sociale;

- în contul societăţii comerciale C., deschis la Banca B., din care trebuiau onorate sumele înscrise în cecurile emise de inculpata C.M., în perioada derulării contractului începând de la 1 ianuarie 2007, nu s-a aflat niciun moment suma de 734.870,53 lei datorată;

- în executarea contractului, la data de 10 octombrie 2007, inculpata C.M. a semnat un angajament de plată prin care se obliga ca în numele societăţii să achite săptămânal suma de 30.000 lei și a emis o nouă filă cec, pe care a semnat-o și pe care a aplicat ștampila societăţii comerciale C., fără a avea calitatea de asociat și/sau administrator al societăţii comerciale C.;

- la momentul executării contractului, în sensul efectuării plăţii, a semnat un angajament de plată după ce fila cec fusese refuzată la plată, dar în același timp a cesionat părţile sociale.

Nici instanţa de fond, nici instanţa de apel nu reţin, însă, modul în care C.G. a contribuit la inducerea în eroare a părţii vătămate. Faptul de a prezenta ca adevărată o faptă mincinoasă presupune a face să se creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau împrejurare care nu există, care a fost inventată, activitate ce are drept rezultat crearea celui indus în eroare a unei false reprezentări a realităţii, acesta ajungând să creadă că fapta mincinoasă este adevărată. Reprezentantul părţii civile a arătat că inculpatul C.G. a intervenit după introducerea primei file cec la bancă, deci ulterior încheierii convenţiei, învederând, însă, că el se ocupa de încărcarea mărfii. Instanţele reţin, de asemenea, contribuţia sa în sensul că în luna septembrie 2007, la nouă luni de la încheierea contractului, a căutat persoane cărora soţia sa să Ie cesioneze firma C. Până la acest moment nici în plângerea părţii vătămate, nici în motivările instanţelor de fond și de apel nu se precizează dacă inculpatul a avut o contribuţie la negocierea contractului a cărui încheiere formează obiectul acuzaţiei de înșelăciune.

În lipsa dovedirii unui sprijin moral sau material la încheierea contactului, moment la care se consumă infracţiunea de înșelăciune, conduita ulterioară a inculpatului nu are caracterul complicităţii la înșelăciune. Conform art. 26 C. pen., complicitatea poate fi definită ca fiind acea formă a participaţiei penale care constă în înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană. Legiuitorul, stabilind participaţia pentru sprijinul dat la săvârșirea faptei, exclude complicitate posterioară consumării infracţiunii, săvârșirii faptei.

Chiar dacă intenţia avută la încheierea contractului este probată și prin conduita ulterioară a părţilor, care poate dovedi scopul inducerii în eroare, pentru existenţa complicităţii la înșelăciune trebuie să existe un act de sprijin sau o contribuţie, morală ori materială, la încheierea contractului. În lipsa altor date, actele soţului nu există la data contractului. Probele indică faptul că, ulterior încheierii contractului, C.G. a încărcat marfa provenind de la societatea comercială M., iar în luna septembrie 2007 și-a ajutat soţia să găsească persoane cărora să le cesioneze părţile sociale la societatea comercială C. Conduita astfel descrisă nu se poate circumscrie faptei de înșelăciune, care face obiectul acuzaţiei.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de către inculpatul C.G. împotriva deciziei nr. 57/A din 24 februarie 2012 pronunţată de către Curtea de Apel București, Secţia a Il-a penală, a casat în parte decizia nr. 57/A din 24 februarie 2012 pronunţată de către Curtea de Apel București, Secţia a Il-a penală și, în parte, sentinţa nr. 838 din 26 octombrie 2011, pronunţată de către Tribunalul București, Secţia I penală, în ceea ce îl privește pe acest inculpat, și rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat inculpatul C.G. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. ultim, art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

A respins, ca nefondat, recursul declarate de către inculpata C.M.