Appeal in extraordinary review rejected as inadmissible; later constitutional ruling could not revive final conviction.

Revizuirea în cazul deciziilor Curţii Constituţionale. Condiţii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- revizuirea în cazul deciziilor Curţii Constituţionale

C. proc. pen., art. 4082

În conformitate cu art. 4082 alin. (1) C. proc. pen. - referitor la revizuirea în cazul deciziilor Curţii Constituţionale - hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare. În consecinţă, cererea de revizuire formulată în baza art. 4082 C. proc. pen. este inadmisibilă, dacă în cauza în care s-a pronunţat hotărârea definitivă a cărei revizuire se cere nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiei legale pe care instanţa de contencios constituţional a declarat-o neconstituţională.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3595 din 5 noiembrie 2012

Prin sentinţa nr. 372 din 3 mai 2012, pronunţată de Tribunalul București, Secţia I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei nr. 913 din 23 decembrie 2010, pronunţată de către Tribunalul București, Secţia a II-a penală, formulată de condamnatul N.M.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 7 martie 2012, condamnatul N.M. a solicitat revizuirea sentinţei nr. 913 din 23 decembrie 2010, pronunţată de către Tribunalul București, Secţia a II-a penală.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, având în vedere faptul că, până la începerea cercetării judecătorești, nu erau în vigoare dispoziţiile privind judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei, iar ulterior, la momentul pronunţării hotărârii instanţei de fond, fusese depășit momentul procesual până la care s-ar fi putut invoca dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., a fost în imposibilitatea de a putea invoca aceste dispoziţii, cu toate că reprezentau o lege penală mai favorabilă. Revizuentul a mai arătat că a recunoscut toate infracţiunile de care era acuzat și că potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr. 1470/2011 trebuia să beneficieze de reducerea pedepsei, conform art. 3201 C. proc. pen.

A mai arătat revizuentul că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011 și Decizia nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 4081 alin. (5) - (11), art. 4082 C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, potrivit art. 4082 C. proc. pen., instanţa a constatat că prin sentinţa nr. 913 din 23 decembrie 2010, pronunţată de către Tribunalul București, Secţia a II-a penală, s-au respins cererile formulate de inculpaţii N.M. și G.M., prin apărători, de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. coroborat cu art. 13 C. pen.

Prin schimbarea încadrării juridice, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracţiunea trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului N.M. prin sentinţa penală nr. 350 din 23 iulie 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia nr. 434 din 26 martie 2009 a Curţii de Apel București, Secţia I penală și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Sentinţa penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4193 din 8 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.

A mai reţinut că cererea de revizuire a fost formulată la data de 18 ianuarie 2012, în termenul legal de 3 luni calculat de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, a Deciziei nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale, cu respectarea dispoziţiilor art. 4082 alin. (4) C. proc. pen.

Potrivit art. 4082 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

Așadar, pentru a fi incident cazul de revizuire invocat de către petent, respectiv art. 4082 C. proc. pen., instanţa a reţinut că este necesară întrunirea, în mod cumulativ, a două condiţii: pe de o parte, în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere să fi fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate pe care Curtea Constituţională să o fi admis, iar pe de altă parte, soluţia pronunţată în cauza respectivă să se fi întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare. Art. 4082 C. proc. pen. a fost introdus prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală. Prin această lege a fost abrogat alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea soluţionării unei cauze în care se invocase excepţia de neconstituţionalitate pe perioada soluţionării acesteia de către Curtea Constituţională. Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen. apare, astfel, ca un remediu aplicabil, evident, doar celor care au invocat o excepţie de neconstituţionalitate, pentru nesuspendarea soluţionării cauzei prevăzută de fostul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Și anterior abrogării art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, invocarea și admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate nu producea efecte decât în cauza în care excepţia fusese invocată și, în celelalte cauze, doar pentru viitor. Admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate nu producea efecte asupra altor cauze soluţionate definitiv până în momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, în acest sens fiind și dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în a doua republicare.

În ceea ce privește prima condiţie, a reţinut că, din conţinutul atât al dosarului primei instanţe, cât și cel al instanţei de apel și cel al instanţei de recurs, a rezultat, în mod cert, faptul că la niciunul dintre termenele de judecată care au fost acordate nici revizuentul, nici reprezentantul Ministerului Public, nici alte părţi și nici instanţele din oficiu nu au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., invocată de revizuent în prezenta cauză. Prin urmare, s-a apreciat ca fiind lipsită de relevanţă împrejurarea potrivit căreia prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege pe care revizuentul își întemeiază cererea, decizie a cărei aplicare o solicită în această cauză.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că nu mai este necesar a analiza cea de-a doua condiţie prevăzută în art. 4082 C. proc. pen., respectiv dacă soluţia pronunţată în cauza respectivă s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare

Pentru toate aceste considerente, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul N.M.

Prin decizia nr. 196/A din 29 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat N.M. împotriva sentinţei nr. 372 din 3 mai 2012, pronunţată de Tribunalul București, Secţia I penală.

Împotriva deciziei a formulat recurs revizuentul N.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Revizuentul, în susţinerea orală a recursului, a arătat că cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen., în sensul că sentinţa penală atacată pe calea revizuirii a fost pronunţată la data de 23 decembrie 2010, iar Curtea Constituţională s-a pronunţat la data de 2 decembrie 2011, admiţând excepţia de neconstituţionalitate și constatând că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, a susţinut că, faţă de dispoziţiile art. 4082 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile Curţii Constituţionale erau obligatorii pentru instanţele de judecată.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat - în cadrul cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., cât și din oficiu - potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază hotărârile atacate ca fiind legale și temeinice și recursul declarat de recurentul revizuent, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine că în mod judicios și motivat instanţa de apel și-a însușit, la rândul ei, argumentele primei instanţe, constatând că revizuirea în baza unei decizii a Curţii Constituţionale prin care s-a admis o excepţie de neconstituţionalitate are rolul de a conduce la anularea unei hotărâri definitive numai dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate cerute de lege.

Se constată că, prin sentinţa nr. 913 din 23 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul București, Secţia a II-a penală, a cărei revizuire se solicită, revizuentul N.M. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Sentinţa penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4193 din 8 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, recursul inculpatului N.M. fiind respins ca nefondat.

De asemenea, se constată că cererea de revizuire îndeplinește condiţiile cerute de dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen., respectiv, vizează o hotărâre definitivă pronunţată într-o cauză în care s-a invocat dispoziţia legală declarată neconstituţională și a fost formulată de inculpat în termen de 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 4082 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 177/2010, hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

Prin adoptarea Legii nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală au fost aduse modificări procedurii de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate, în etapa cercetării judecătorești, fiind eliminată suspendarea de drept a soluţionării cauzei pe fond, pe durata derulării procedurii în faţa instanţei de control constituţional și a fost introdus, astfel, un nou motiv de revizuire, respectiv, soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe o dispoziţie legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

Abrogarea măsurii suspendării de drept a determinat legiuitorul să introducă în materia penală un nou caz de revizuire în cazul deciziilor Curţii Constituţionale, astfel încât să asigure părţilor garanţiile dreptului la un proces echitabil, de această cale extraordinară de atac putând uza toţi cei care au invocat o excepţie de neconstituţionalitate în cursul judecăţii și care, evident, nu mai pot beneficia de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Din interpretarea textului de lege enunţat, rezultă că, pentru a fi supuse revizuirii hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere să fi fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate pe care Curtea Constituţională să o fi admis și soluţia pronunţată în respectiva cauză să se fi întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

Referitor la admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen. și Curtea Constituţională a apreciat că este admisibilă o asemenea cerere dacă se întemeiază pe o decizie a Curţii Constituţionale, dispoziţia legală declarată neconstituţională a avut înrâurire decisivă asupra hotărârii pronunţate în cauză, iar părţile au dat dovadă de diligentă și au invocat excepţia de neconstituţionalitate, înţelegând să se folosească de acest mijloc de apărarea în scopul valorificării drepturilor și intereselor lor legitime (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1106 din 22 septembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 627 din 4 octombrie 2010).

Raportând aceste consideraţii de ordin teoretic la prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în urma examinării actelor și lucrărilor dosarului în care s-a pronunţat sentinţa nr. 913 din 23 decembrie 2010, definitivă la data de 8 decembrie 2011, constată că nici reprezentantul Ministerului Public, după cum nici revizuentul, alte părţi ori instanţele din oficiu (fond, apel și recurs), nu au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., pe parcursul judecăţii cauzei.

Faţă de această împrejurare, se constată că, în mod corect, au apreciat cele două instanţe că nu este îndeplinită una dintre cele două condiţiile cumulative cerute de lege pentru a fi incidente dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen., fiind, așadar, lipsită de relevanţă împrejurarea invocată de revizuent, în susţinerea cererii, potrivit căreia prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

În consecinţă, cele două instanţe, în mod întemeiat, au apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen., iar cererea de revizuire este inadmisibilă sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul N.M. împotriva deciziei nr. 196/A din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel București, Secţia I penală.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen. se abrogă.