Organized crime group definition encompasses family ties; reclassification of pimps offenses to trafficking of minors where victims lack valid consent due to manipulation

Grup infracţional organizat. Trafic de minori

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind criminalitatea organizată

Indice alfabetic: Drept penal

- grup infracţional organizat

- trafic de minori

Legea nr. 39/2003, art. 2 lit. b) pct. 12, art. 7 alin. (1)

Legea nr. 678/2001, art. 13

1. În conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, noţiunea de grup infracţional organizat reprezintă grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, cum sunt infracţiunile de trafic de minori cuprinse în art. 2 lit. b) pct. 12 din aceeași lege, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale evocate, există un grup infracţional organizat, în cazul în care un număr de patru inculpaţi - indiferent dacă între aceștia există legături de familie - au acţionat pentru o perioadă de timp de mai multe luni și în mod coordonat, în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de minori prevăzute în art. 13 din Legea nr. 678/2001, fiecare dintre inculpaţi îndeplinind roluri determinate în săvârșirea infracţiunilor menţionate, pentru a obţine un beneficiu financiar din exploatarea victimelor minore prin obligarea la practicarea prostituţiei.

2. Recrutarea și găzduirea unui minor, prin înșelăciune și violenţă, în scopul exploatării victimei prin obligarea la practicarea prostituţiei, dacă fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, se încadrează în dispoziţiile art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3091 din 2 octombrie 2012

Prin sentinţa nr. 32 din 15 martie 2012 a Tribunalului Teleorman, Secţia penală, s-a dispus, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului P.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare; în baza art.13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 (2 fapte), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului și la pedeapsa de 12 ani închisoare, iar în baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (2 fapte), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen., condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

Au fost interzise inculpatului aceleași drepturi timp de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 65 C. pen.

II. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 (2 fapte), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (2 fapte), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

Au fost interzise inculpatului, în baza art. 65 C. pen., aceleași drepturi timp de 4 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

III. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata P.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 (2 fapte), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (2 fapte), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 261 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen., a fost condamnată inculpata și la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpata P.A. executând pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei aceleași drepturi timp de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

IV. În baza art. 7 din Legea nr.39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul P.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 (2 fapte), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (2 fapte), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul din 28 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Teleorman a trimis în judecată în stare de arest preventiv pe inculpaţii: P.C., P.M., P.A. și P.S.

În fapt s-a reţinut că în perioada aprilie - octombrie 2010, grupul format din P.C., P.M., P.A. și P.S. a obligat pe minora M.A., în vârstă de 14 ani, la practicarea prostituţiei în locuinţa familiei inculpaţilor din comuna C., iar în perioada august - octombrie 2010 și pe minora C.I., în vârstă de 13 ani.

Instanţa de fond a reţinut că ambele minore provin din familii dezorganizate, fără posibilităţi materiale și cu pregătire școlară redusă, ca urmare a abandonării cursurilor gimnaziale, fiind recrutate iniţial de inculpatul P.C., în scopul practicării prostituţiei, prin promisiuni de căsătorie mincinoase ori de câștiguri materiale imediate, în condiţiile în care minorele erau frustrate de lipsurile unei îngrijiri, întreţineri și afecţiuni familiale normale.

Victima traficului de minori M.A. nu s-a constituit parte civilă și nu și-a exprimat voinţa de a participa în proces ca parte vătămată. În luna decembrie 2009, aceasta s-a mutat în locuinţa inculpaţilor, intrând în relaţii de concubinaj cu inculpatul P.C. Ulterior, în primăvara anului 2010, la insistenţele concubinului său, inculpatul P.C., care a indus-o în eroare prin promisiuni de căsătorie și de câștiguri materiale însemnate, minora a acceptat să practice prostituţia, întreţinând relaţii sexuale în locuinţa celor patru inculpaţi, cu tineri din comunele S. și C., care achitau sume de 25 - 50 lei pentru o prestaţie sexuală.

În luna august 2010, după ce a contactat-o telefonic pe prietena sa, M.A., minora C.I. a fost convinsă de aceasta și de inculpatul P.C. să se cazeze în locuinţa familiei P. și să practice prostituţia la rândul său, atrasă de promisiunile de câștiguri materiale importante.

După mutarea sa în locuinţa inculpaţilor, C.I., similar cu cealaltă victimă, a întreţinut relaţii sexuale, zilnic, cu 7 - 8 bărbaţi, tarifele situate între 25 - 50 lei pentru fiecare fiind negociate de inculpatul P.C. și percepute efectiv, fie de acesta sau unul din membrii familiei sale, fie de cele două minore.

Practicarea prostituţiei de către minora M.A. a continuat și după cazarea în locuinţă a celeilalte victime a traficului de minori, C.I., aceste activităţi încetând la sfârșitul lunii octombrie 2010, când a fost sesizată Direcţia Generală de Asistenţă și Protecţie a Copilului Teleorman și Poliţia orașului Videle.

Autoritatea exercitată de inculpatul P.C. asupra victimei minore și modul de manipulare al acesteia au condus la aservirea sa totală și la inocularea convingerii practicării prostituţiei ca un mod de viaţă, astfel încât minora, în contextul relaţiilor sociale, apare ca incapabilă de a face distincţia între valorile decenţei și semnificaţia imorală a faptelor sale.

Instanţa de fond reţine și că, din declaraţiile părţii vătămate C.I., rezultă că, pe durata celor trei luni din vara anului 2010, a întreţinut relaţii sexuale cu circa 400 de bărbaţi, obţinând din aceste activităţi suma totală de circa 20.000 lei, care a fost însușită integral de inculpaţi.

În această perioadă de timp, pentru a o determina să practice prostituţia, inculpatul P.C. a agresat-o de mai multe ori, prin aplicarea de lovituri cu pumnii și picioarele, toţi inculpaţii supraveghind-o atent pe durata întregii zile.

La data de 28 octombrie 2010, după sesizarea organelor de poliţie, minora a fost introdusă în regim de urgenţă la un centru de urgenţă, de către reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă și Protecţie a Copilului Teleorman, iar după reintegrarea sa în familia mamei, C.D., inculpaţii au determinat-o să revină în locuinţa lor, din comuna C.

Instanţa de fond reţine și că, deși începând din luna noiembrie 2010, când a revenit în locuinţa inculpaţilor, minora nu a mai fost supusă exploatării sexuale, întrucât inculpaţii se temeau de monitorizarea lor de către autorităţi, aceasta s-a aflat în imposibilitate de a părăsi locuinţa, din cauza supravegherii permanente exercitate asupra sa de inculpaţi și a temerii insuflate de aceștia.

Victima C.I. a participat în calitate de parte vătămată în procesul penal, dar nu s-a constituit parte civilă. Pe parcursului urmăririi penale, inclusiv în faţa instanţei, acesta și-a schimbat de mai multe ori declaraţiile.

Instanţa de fond menţionează declaraţia martorei C.D., mama părţii vătămate C.I. Aceasta a relatat că, după ce fiica sa i-a fost adusă de autorităţi din casa familiei P., la scurt timp a avut loc vizita inculpatei P.A. însoţită de minora M.A., care au convins-o pe partea vătămată să se întoarcă în locuinţa inculpaţilor, inculpata P.A. spunându-i martorei să declare, dacă va fi întrebată, că minora nu se află în casa inculpaţilor, ci ar fi plecat în București. Ulterior, după arestarea inculpaţilor, martora a aflat de la fiica sa că inculpaţii au obligat-o să se prostitueze, că era permanent supravegheată, că nu putea să-i spună mamei sale la telefon decât că este bine, sub ameninţarea că, în caz contrar, inculpaţii îi vor face rău fratelui mai mic al minorei.

La data de 28 octombrie 2010, în urma sesizării Direcţiei Generale de Asistenţă Socială și Protecţie a Copilului Teleorman, cu privire la necesitatea luării unor măsuri de protecţie specială în regim de urgenţă a celor două minore exploatate sexual, lucrătorii de poliţie s-au deplasat la domiciliul inculpaţilor, unde au identificat pe victimele traficului de persoane, conducându-le la sediul Postului de Poliţie Siliștea, în vederea audierii acestora.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, după data de 28 octombrie 2010, inculpaţii le-au luat din nou la domiciliul lor pe cele două minore și, deși nu le-au mai supus exploatării sexuale, de teama autorităţilor judiciare, care fuseseră sesizate, le-au reţinut în locuinţa lor, cu scopul de a le împiedica să declare adevărul, până la data de 16 iunie 2011, când a fost efectuată percheziţia domiciliară, autorizată de instanţă, a imobilului inculpaţilor, împrejurare în care ambele minore au fost găsite în această locaţie.

Pe parcursul cazării în locuinţa inculpaţilor, minorele au fost supuse exploatării sexuale repetate, inculpatul P.C. manifestându-se prin acte abuzive de autoritate, pe fondul imposibilităţii de a se apăra a minorelor, care erau supravegheate permanent, pentru a nu părăsi locuinţa ori pentru a nu dezvălui altor persoane activitatea infracţională a grupului.

În ce privește modalităţile de comitere a infracţiunii de iniţiere și constituire a grupului infracţional organizat, inculpatul P.C. a avut rolul de lider, fiind acela care a pus bazele grupării, antrenându-i și pe ceilalţi trei membri ai familiei sale în activitatea infracţională, având ca obiect exploatarea sexuală a minorelor.

Instanţa de fond reţine că, în calitatea sa de coordonator, inculpatul P.C. a desfășurat activităţi de racolare a beneficiarilor de servicii sexuale, prin abordarea directă a mai multor tineri din comunele C. și S., cărora le-a spus despre disponibilitatea fetelor de a oferi servicii sexuale în locuinţa sa și cărora le-a dat numărul de telefon mobil, în vederea contactării iniţiale și negocierii tarifelor pentru aceste servicii, încasând personal ori prin intermediul victimelor infracţiunii sumele de bani obţinute din practicarea de către acestea a prostituţiei, respectiv 25 - 50 lei, pentru fiecare prestaţie. Ceilalţi membri ai grupului, rude apropiate ale inculpatului P.C., s-au implicat în activitatea infracţională, prin îndeplinirea atributelor de găzduire a victimelor și beneficiind, la rândul lor, de sumele de bani obţinute prin practicarea prostituţiei.

Totodată, pe durata de circa o lună de zile, din vara anului 2010, când inculpatul P.C. s-a aflat pe teritoriul Franţei, inculpaţii P.M. și P.S. au fost aceia care au încasat sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei, ceea ce denotă coeziunea și unitatea grupării, precum și coordonarea acţiunilor acesteia, conform unor reguli acceptate și respectate de membri.

În ce privește pe inculpata P.A., în perioada în care cele două minore au fost cazate în locuinţa sa, a procedat la vopsirea părului acestora, pentru a deveni mai atractive, dându-le sfaturi privind comportamentul sexual.

Aceeași inculpată, după declanșarea cercetărilor în cauză, pe parcursul lunilor ianuarie - aprilie 2011, a încercat să determine pe martorii C.A., C.C. și S.D., beneficiari ai serviciilor sexuale ale celor două minore, prin oferirea de sume de bani sau alte foloase, să dea declaraţii mincinoase în cauză, respectiv să retracteze cele declarate anterior ori să relateze în sensul că plăţile pentru prestaţiile sexuale s-au făcut numai celor două minore, iar inculpaţii nu au avut nicio implicare în faptele de proxenetism sau trafic de minori. Aceeași încercare de denaturare a adevărului a privit și martora C.D., după cum s-a reţinut mai sus.

Instanţa de fond reţine că declaraţiile prin care victimele traficului de persoane au încercat să-i absolve de responsabilitate pe inculpaţi, dar și ale inculpaţilor care nu au recunoscut faptele, susţinând că nu aveau cunoștinţă de activitatea minorelor, sunt contrazise de numeroșii martori audiaţi chiar în faţa instanţei, C.C., D.G., V.P., T.I., P.S., I.M., N.M., D.G., S.D., C.A., C.I., D.S., T.I., B.M., V.P., D.G., G.V., Ț.I. Aceștia domiciliază atât în comuna C., ca și inculpaţii, dar și în comuna S. și au confirmat că era de notorietate în zonă faptul că familia P. găzduia două fete care practicau prostituţia, așa încât, individual sau în grup, mergeau la locuinţa inculpaţilor și, după ce achitau tarifele cerute de P.M., P.C. sau P.S. chiar acestora, li se permitea să meargă în cameră pentru serviciile sexuale ale minorelor. Unii dintre martori au confirmat că în repetate rânduri au procedat în acest mod.

Faptele inculpaţilor P.M., P.C., P.S. și P.A. care, în primăvara anului 2010, s-au constituit într-un grup infracţional organizat, având ca scop săvârșirea infracţiunilor de trafic de minori și proxenetism, pentru a obţine beneficii financiare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și pct. 12 din aceeași lege.

Instanţa de fond arată că în sarcina celor patru inculpaţi a fost reţinută și infracţiunea de trafic de minori (2 fapte), prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, în modalitatea recrutării prin inducere în eroare și exercitare de violenţe asupra victimelor, cunoscând că acestea sunt minore și a găzduirii lor în scopul exploatării sexuale, în ce privește pe inculpatul P.C., respectiv în modalitatea găzduirii în scop de exploatare sexuală, în ce privește pe inculpaţii P.M., P.A. și P.S.

Totodată, faptele inculpatului P.C., de a determina pe cele două minore la prostituţie și de a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea, precum și faptele inculpaţilor P.M., P.A. și P.S., de a înlesni practicarea prostituţiei de către minore, comise în perioada primăvara 2010 - sfârșitul lunii octombrie 2010, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism (2 fapte), în formă continuată, prevăzută în art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. în sarcina inculpaţilor majori, respectiv a dispoziţiilor art. 99 C. pen. în sarcina inculpatului P.F., minor la data săvârșirii faptelor.

Instanţa de fond reţine și că fapta inculpatei P.A., care în perioada lunilor ianuarie - aprilie 2011 a încercat să determine pe martorii C.A., C.C. și S.D., beneficiari ai serviciilor sexuale ale celor două minore, prin oferirea de sume de bani sau alte foloase, să dea declaraţii mincinoase în cauză, respectiv să retracteze cele declarate anterior ori să relateze în sensul că plăţile pentru prestaţiile sexuale s-au făcut numai celor două minore, iar inculpaţii nu au avut nicio implicare în faptele de proxenetism sau trafic de minori, constituie infracţiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, în formă continuată, prevăzută în art. 261 alin. (1) C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală, prin decizia nr. 187/A din 14 iunie 2012, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei nr. 32 din 15 martie 2012 pronunţate de Tribunalul Teleorman, Secţia penală.

Inculpaţii P.M., P.C., P.S. și P.A. au declarat recurs, în termenul legal, împotriva deciziei nr. 187/A din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, cu privire la recursurile declarate de inculpaţii P.M., P.C., P.S. și P.A. împotriva deciziei nr. 187/A din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală, constată următoarele:

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., invocat de către P.M. și P.A., s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greșite de condamnare, cazul de casare este nefondat.

Prin eroare de fapt se înţelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există. Cazul de casare mai poate presupune că anumite acte ar demonstra existenţa unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reţinute de instanţa de fond, și nu din faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii (caz de casare care se examinează în cadrul art. 3859 alin. 1 pct. 12 C. proc. pen.).

Instanţa de recurs apreciază că nu există o stabilire greșită a situaţiei de fapt, nu au fost ignorate probe și nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe. De altfel, din modul de formulare a criticilor rezultă că inculpaţii au invocat lipsa elementului subiectiv pentru infracţiunile de care sunt acuzaţi și nu existenţa unei erori grave de fapt. Examinând criticile formulate de către inculpaţi, instanţa constată că nemulţumirea acestora are în vedere în primul rând semnificaţia juridică dată actelor de conduită, astfel încât va recalifica cazul de casare încadrându-l în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în raport cu care urmează să examineze hotărârea.

Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337 C. proc. pen.:

Cazul de casare este fondat în ceea ce privește infracţiunea de proxenetism și nefondat în ceea ce privește reţinerea grupului infracţional organizat.

Referitor la infracţiunea de grup infracţional organizat prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a susţinut că inculpaţii sunt toţi membrii unei familii și nicidecum membrii ai unui grup infracţional, astfel că se impune achitarea în temeiul art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, s-a solicitat achitarea inculpatei P.A. și pentru infracţiunea prevăzută în art. 329 C. pen., apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Referitor la acuzaţia de grup infracţional organizat, instanţa de recurs are în vedere că, în accepţiunea art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, cum sunt infracţiunile privind traficul de persoane la care se referă art. 2 lit. b) pct. 12 din aceeași lege, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În raport cu dispoziţiile legale menţionate, există un grup infracţional organizat, dacă inculpaţii au acţionat pentru o perioadă de timp și în mod coordonat, fiecare dintre aceștia îndeplinind roluri determinate în executarea planului infracţional, în scopul comiterii infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, pentru a obţine un beneficiu financiar ori alt beneficiu material, iar iniţierea și constituirea unui astfel de grup se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Grupul infracţional organizat reprezintă o formă a pluralităţii constituite caracterizată prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni prin care se urmărește obţinerea direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material prin săvârșirea unei infracţiuni grave.

Grupul

Apărarea a afirmat că grupul nu poate fi format din persoane ce aparţin aceleiași familii. Contrar susţinerilor apărării, se constată că legea are în vedere doar condiţia referitoare la numărul membrilor grupării, trei sau mai multe persoane, precum și condiţia referitoare la existenţa unei structuri, împărţirea sarcinilor cu privire la fapta comisă sau care urmează a fi comisă.

Legea nu face nicio distincţie referitoare la legăturile de familie. Infracţiunea există atunci când sunt îndeplinite condiţiile referitoare la conţinutul constitutiv, latura subiectivă și cea obiectivă, fără ca subiecţii activi să fie circumstanţiaţi. În ceea ce privește faptul că legăturile de familie exclud grupul infracţional organizat, instanţa reţine că existenţa legăturilor de familie este un element de fapt care nu afectează condiţiile prevăzute de lege. Împărţirea rolurilor între inculpaţii din prezenta cauză excede modului în care se manifestă legăturile de familie. În speţă, s-a reţinut că patru persoane, P.C., P.M., P.A. și P.S. au obligat să practice prostituţia două minore, M.A., în vârstă de 14 ani și C.I., în vârstă de 13 ani. Cei patru au acţionat prin recrutarea victimelor (P.C.), găzduirea victimelor (P.A. și P.M.), solicitarea de sume de bani clienţilor (P.M., P.S. și P.C.), contactarea clienţilor (P.C.), sprijinirea grupului prin încercarea de a determina schimbarea declaraţiilor martorilor care incriminau membrii grupului (P.A.).

Perioada de timp

Ambele instanţe au reţinut corect ca fiind îndeplinită condiţia cu privire la existenţa grupului pentru o perioadă de timp, și anume aprilie - octombrie 2010 în ceea ce o privește pe minora M.A., august - octombrie 2010 referitor la minora C.I.

Structura și modul în care au acţionat membrii grupului

P.C. a racolat cele două minore în vederea practicări prostituţiei. Ulterior, acesta a anunţat mai mulţi tineri din comunele C. și S. și a dat numărul telefonului mobil, în vederea negocierii tarifelor, încasând personal ori prin intermediul victimelor infracţiunii sumele de bani obţinute din practicarea de către acestea a prostituţiei, respectiv 25 - 50 lei. Ceilalţi membri ai grupului, P.M., tatăl și P.A., mama inculpatului P.C., au găzduit victimele, P.M., P.S. și P.C. au solicitat sume de bani, obţinute prin practicarea prostituţiei de care au beneficiat toţi membrii grupării. După declanșarea cercetărilor, P.A. a sprijinit membrii grupării prin solicitarea adresată martorilor de a reveni asupra declaraţiilor anterioare, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 261 C. pen.

Apărarea inculpaţilor P.A. și P.M., susţinută și de inculpaţii P.S. și P.C., referitoare la faptul că cei doi nu au cunoscut faptul că în casa lor minorele erau obligate să practice prostituţia, urmează să fie înlăturată având în vedere declaraţiile martorilor. Probatoriul administrat susţine modul în care instanţele de fond și de apel au interpretat faptele.

Scopul grupului

Declaraţiile martorilor B.M., D.G. și V.P. sunt concordante în sensul că „era cunoscut în sat că familia P. găzduiește două fete ce practicau prostituţia.” Martorul C.C. a precizat la rândul său, în declaraţia sa din faza de urmărire penală, că „ajunși acolo (n.n. locuinţa familiei P.) a ieșit la noi P.M. și ne-a spus că are două fete și ne lasă să întreţinem raporturi sexuale cu acestea, în schimbul unei sume de bani. I-am dat acestuia suma de 100 lei.” Din declaraţia martorei C.D., mama părţii vătămate C.I., rezultă că, după arestarea inculpaţilor, martora a aflat de la fiica sa că inculpaţii au obligat-o să se prostitueze, că era permanent supravegheată, că nu putea să-i spună mamei sale la telefon decât că este bine, sub ameninţarea că în caz contrar inculpaţii îi vor face rău fratelui mai mic al minorei.

Beneficiile obţinute

În urma exploatării sexuale a victimelor infracţiunii de trafic de minori, cei patru inculpaţi și-au însușit integral sumele de bani rezultate.

Având în vedere că probele administrate susţin concluzia la care au ajuns atât instanţa de fond, cât și cea de apel cu privire la grupul infracţional organizat și traficarea minorelor în scopul obţinerii de beneficii materiale, critica recurenţilor va fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește infracţiunea de proxenetism, se reţine că victimele nu și-au putut exprima consimţământul la practicarea prostituţiei. În acord cu situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond și cea de apel, în recurs se reţine că autoritatea exercitată de inculpatul P.C. asupra victimelor minore și modul de manipulare al acestora au condus la înlăturarea voinţei proprii și la inocularea convingerii practicării prostituţiei, ca un mod de viaţă. În contextul relaţiilor dintre inculpaţi și victime, minorele de 13 și 14 ani, provenind din familii dezorganizate, cu o situaţie materială precară, nu erau capabile să facă distincţia între valorile decenţei și semnificaţia imorală a faptelor. Instanţa de fond a reţinut că ambele minore provin din familii dezorganizate, fără posibilităţi materiale și cu pregătire școlară redusă, ca urmare a abandonării cursurilor gimnaziale, fiind recrutate iniţial de inculpatul P.C., în scopul practicării prostituţiei, prin promisiuni de căsătorie mincinoase ori de câștiguri materiale imediate, în condiţiile în care minorele erau frustrate de lipsurile unei îngrijiri, întreţineri și afecţiuni familiale normale. Având în vedere datele expuse anterior, urmează a fi înlăturată teza probatorie a practicării de bunăvoie a prostituţiei, cu consecinţa înlăturării din încadrarea juridică a infracţiunii de proxenetism. În concluzie, în speţă, în baza art. 334 C. proc. pen., va fi schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși inculpaţii în judecată din art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. în două infracţiuni prevăzute în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, pentru toţi inculpaţii.

Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., invocat de P.S., P.A., P.M. și P.C., este fondat.

Conform art. 13 din Legea nr. 678/2001, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Dacă fapta anterioară este săvârșită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi. Dacă faptele anterioare sunt săvârșite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2), de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1) și închisoare de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2). Încadrarea juridică dată faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii P.M., P.C., P.S. și P.A. determină ca limite de pedeapsă închisoarea de la 10 la 20 de ani.

Conform art. 7 din Legea nr. 39/2003, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Pedeapsa pentru faptele prevăzute anterior nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat. Dacă faptele au fost urmate de săvârșirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni. În ceea ce privește grupul infracţional organizat, limitele de pedeapsă pentru inculpaţii P.M., P.C., P.S. și P.A. sunt de la 5 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Infracţiunea prevăzută în art. 261 C. pen., încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să dea declaraţii mincinoase într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, reţinută doar în ceea ce o privește pe P.A., se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Instanţa de recurs urmează să reţină în cauză două elemente de fapt drept circumstanţe atenuante judiciare: 1. faptul că atât P.M., cât și P.A. au avut un loc de muncă stabil anterior comiterii faptelor; 2. faptul că inculpaţii P.M., P.A., P.C. și P.S. nu au antecedente penale. Efectul circumstanţelor atenuante, în privinţa inculpaţilor P.M., P.A. și P.C., coborârea sancţiunilor sub minimul special, nu este însă obligatoriu, având în vedere reţinerea circumsatnţei agravante a săvârșirii faptei împreună cu un minor. Având în vedere, astfel cum rezultă din probele administrate, rolurile lui P.C. și P.M. în cadrul grupului infracţional organizat, instanţa va face aplicarea art. 80 alin. (2) și nu va coborî pedeapsa sub minimul special, de 5 ani. Va stabili pentru cei doi inculpaţi pedepse orientate spre acest minimum, având în vedere forma tipică a infracţiunii și durata de timp.

În ceea ce privește infracţiunea de trafic de minori, instanţa va stabili pedepse sub minimul prevăzut de lege, de 10 ani, faţă de toţi inculpaţii, în raport cu rolul avut în traficarea victimelor și durata de timp în care acestea au fost traficate.

Cu privire la modaliatea de executare a pedepsei, instanţa de recurs, în considerarea strictă a faptului că P.A. are doi copii cu un grad de handicap în întreţinere, va dispune faţă de aceasta suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În condiţiile pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor P.C. de 6 ani și respectiv 5 ani închisoare pentru P.M., condamnaţii se pot libera condiţionat după executarea efectivă a minimum jumătate din pedeapsă, 3 ani respectiv 2 ani și jumătate. În ceea ce îl privește pe P.S., liberarea condiţionată poate interveni după executarea unei treimi din pedeapsa de 4 ani închisoare.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursurile declarate de inculpaţii P.M., P.C., P.S. și P.A. împotriva deciziei nr. 187/A din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală, a casat decizia penală recurată și în parte sentinţa nr. 32 din 15 martie 2012 a Tribunalului Teleorman, Secţia penală și rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși inculpaţii în judecată din art. 13 alin (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. în două infracţiuni prevăzute în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, pentru toţi inculpaţii.

I. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c), art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la două pedepse de câte 6 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. A interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

II. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c), art. 76 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare, iar în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c), art. 76 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la două pedepse de câte 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare. A interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

III. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c), art. 76 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata P.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c), art. 76 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la două pedepse de câte 3 ani închisoare, iar în baza art. 261 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 76, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată și la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. A interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 8 ani de zile.

A făcut aplicarea art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

IV. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la două pedepse de câte 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare. A interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. se abrogă, iar dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. se modifică după cum urmează: „14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.