Appellate decision quashed and remanded for retrial due to absolute nullity from incompatible judge’s participation in tax evasion and money laundering convictions

Incompatibilitate. Apel. Judecător care a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Incompatibilitatea și strămutarea. Incompatibilitatea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- incompatibilitate

- judecător care a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale

C. proc. pen., art. 48 alin. (1) lit. a), art. 3859 alin. (1) pct. 3

În raport cu dispoziţiile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor în cursul urmăririi penale este incompatibil să participe la judecarea cauzei în apel. În consecinţă, dacă judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor în cursul urmăririi penale, anterior formulării și admiterii cererii de abţinere, a participat la mai multe termene de judecată în apel, în cadrul cărora au fost administrate probe, sunt incidente dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., decizia instanţei de apel fiind supusă casării, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2974 din 24 septembrie 2012

Prin sentinţa penală nr. 1 din 6 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Vâlcea s-a dispus, în baza art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005, condamnarea inculpatului l.D. pentru săvârșirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracţiunii de spălare a banilor.

S-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 25 raportat la art. 290 C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 25 raportat la art. 292 C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 291 C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 25 raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 și pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

Prin aceeași sentinţă s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

- J.I. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 291 C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

- L.C. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

- D.D. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

- F.C. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 292 C. pen.; pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 290 C. pen. și pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

- M.C. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. și pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

- S.V. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. și pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

Prin decizia nr. 99/A-MF din 14 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Pitești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus admiterea apelurilor declarate, între alţii, de procuror și de inculpaţii l.D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V. și M.C. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 6 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Vâlcea și a fost desfiinţată în parte sentinţa, în principal, cu privire la individualizarea pedepselor.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs, între alţii, procurorul și inculpaţii l.D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V. și M.C.

Recurentul inculpat l.D. a solicitat casarea ambelor hotărâri cu trimitere spre rejudecare la apel, invocând, în principal, incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. Casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel este obligatorie, dată fiind existenţa cazului de incompatibilitate prevăzut în art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., judecătorul cauzei din apel soluţionând propunerea de arestare preventivă a doi inculpaţi din prezenta cauză.

De asemenea, recurenţii inculpaţi J.I., F.C., D.D., L.C., S.V. și M.C. au invocat, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., apreciind că decizia pronunţată în cauză este lovită de nulitate absolută, la judecarea cauzei participând un judecător incompatibil.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând recursurile atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu cauza conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

În materia incompatibilităţii, Codul de procedură penală a suferit modificări succesive prin Legea nr. 281/2003 și prin Legea nr. 356/2006.

Potrivit art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. l pct. 22 din Legea nr. 356/2006, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă „a pus în mișcare acţiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în calitate de procuror la instanţa de judecată, a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale.”

Incompatibilitatea constă în interdicţia impusă de lege unui judecător de a participa la judecarea unei anumite cauze penale, ce intră în competenţa instanţei din care face parte, în vederea asigurării imparţialităţii în judecarea acelei cauze.

Reglementând incompatibilitatea, legiuitorul a instituit o prezumţie de lipsă de imparţialitate a judecătorului care a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori a dispus prelungirea unei astfel de măsuri, în faza de urmărire penală, înlăturând de la judecarea cauzei acel judecător care, datorită calităţilor procesuale pe care Ie-a avut în acea cauză, ar putea manifesta o lipsă de obiectivitate.

Asigurarea imparţialităţii judecătorului instanţei în procesul penal se realizează, printre altele, și prin reglementarea expresă a cazurilor de incompatibilitate, dispoziţiile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. interzicând cumulul de funcţii judiciare (urmărire penală/instrucţie/judecată; luarea/prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale/judecarea cauzei, în persoana aceluiași judecător).

Se impune a se observa, cu privire la cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., că legiuitorul folosește sintagma „incompatibil de a judeca”, fără a face distincţie dacă ne aflăm în prezenţa judecării unei cauze în fond, apel sau recurs.

Prin urmare, situaţia reglementată de text, în lipsa unor dispoziţii contrare, nu poate fi limitată doar la judecarea cauzei în fond, ci și în căile de atac.

Astfel, judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluţionat propunerea de arestare preventivă, indiferent că a dispus arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului și indiferent de soluţia dată (admiterea sau respingerea propunerii) nu mai poate participa la judecarea cauzei în fond, apel sau recurs.

O astfel de interpretare se impune și prin prisma dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar și prin prisma jurisprudenţei Curţii.

Potrivit textului, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă și imparţială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Art. 6 paragraful 1 nu definește noţiunea de „acuzaţie în materie penală”, însă Curtea, prin jurisprudenţa sa, a statuat că se impune luarea în considerare a unei concepţii „materiale”, nu „formale” a noţiunii de acuzaţie în materie penală. Se impune analiza realităţii procedurii în litigiu, aceasta deoarece deciziile judiciare se aplică întotdeauna unei persoane și cel acuzat se găsește în faţa instanţei nu numai atunci când se judecă fondul cauzei, ci și atunci când exercită o cale de atac împotriva hotărârii date de instanţa de fond, astfel încât întreaga procedură trebuie să fie echitabilă.

Concluzionând, ori de câte ori judecătorul soluţionează propunerea de arestarea preventivă în cursul urmăririi penale, acesta nu mai poate participa la judecarea cauzei în fond, apel, recurs; în caz contrar hotărârea pronunţată este lovită de nulitate absolută.

În speţă, din actele cauzei rezultă că unul dintre membrii completului, învestit cu judecarea cauzei în apel, a dispus în faza de urmărire penală luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor D.D. și L.C.

Acesta se afla în stare de incompatibilitate, având obligaţia să formuleze cerere de abţinere de la primul termen de judecată, asigurând inculpaţilor dreptul la un proces echitabil și împiedicând administrarea de probe de către o instanţă asupra căreia plana lipsa de imparţialitate.

În cauză, instanţa de apel a acordat succesiv mai multe termene de judecată procedându-se la audierea inculpaţilor, pronunţându-se asupra probatoriului și mai apoi judecătorul cauzei a formulat cerere de abţinere întemeiată pe dispoziţiile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care a fost admisă.

În atare condiţii, hotărârea instanţei de apel este lovită de nulitate absolută, prevăzută în art. 197 alin. (2) teza 4 C. proc. pen., fiind supusă casării cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel.

Întrucât casarea deciziei a fost determinată de încălcarea dispoziţiilor ce reglementează compunerea instanţelor de judecată, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu va menţine niciun act de procedură efectuat de instanţa de apel, (astfel cum prevăd dispoziţiile art. 38517 alin. 4 raportat la art. 383 alin. 3 C. proc. pen.), judecata în apel urmând a fi reluată de la început, cu respectarea tuturor regulilor de procedură aplicabile judecării cauzei în apel.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursurile declarate împotriva deciziei nr. 99/A-MF din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Pitești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

Notă: În urma republicării Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancţionarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanţării actelor de terorism în M. Of. nr. 702 din 12 octombrie 2012, prevederile art. 23 se regăsesc în art. 29.