Tax Evasion Acquittal Upheld; Stolen-Excise Goods Reduce Civil Damages to 6,600 Lei

Evaziune fiscală. Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Evaziunea fiscală

Indice alfabetic: Drept penal

- evaziune fiscală

Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. a)

În conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiunea de evaziune fiscală ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 presupune, sub aspectul laturii obiective, o acţiune de ascundere a bunului, care se poate realiza prin întocmirea sau deţinerea de documente false privind provenienţa, proprietatea sau circulaţia bunului, iar sub aspectul laturii subiective, intenţia directă calificată prin scop - sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Fapta de a sustrage bunuri supuse accizelor, în scopul de a le însuși și de a le vinde contra unor sume de bani, întrunește numai elementele constitutive ale infracţiunii de furt, iar nu și elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, întrucât infractorul nu a realizat o acţiune de ascundere a bunului și nu a săvârșit fapta în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2885 din 19 septembrie 2012

Prin sentinţa penală nr. 145 din 12 august 2011, Tribunalul Sibiu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.P. pentru săvârșirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.P. la o pedeapsă de 225 lei amendă penală pentru săvârșirea infracţiunii continuate de sustragere de sub sechestru.

În baza art. 243 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 225 lei amendă penală pentru săvârșirea infracţiunii continuate de rupere de sigilii.

În baza art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului de 2 ani închisoare, 225 lei amendă penală și 225 lei amendă penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate pe o perioadă de 4 ani, care reprezintă termenul de încercare stabilit în temeiul art. 82 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei aplicate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize și Operaţiuni Vamale Sibiu, a fost obligat inculpatul S.P. în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea comercială R. să plătească părţii civile suma de 8.400 lei despăgubiri materiale și au fost respinse pretenţiile civile pentru suma de 8.606 lei, reprezentând contravaloarea accizei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul S.P. a fost angajat ca agent de pază la societatea comercială R., având contract de muncă pe perioadă nedeterminată, începând din 12 aprilie 2009.

Conform fișei postului, inculpatul avea ca principale atribuţii să păzească și să asigure integritatea obiectivului și a bunurilor primite în pază, preluând serviciul în bază unui proces-verbal, după verificarea situaţiei din teren. Odată cu luarea în primire a serviciului, inculpatul trebuia să verifice integritatea sigiliilor aplicate pe autoturismele indisponibilizate, consemnând cele constate în procesele-verbale. În această calitate, inculpatul a avut acces la toate autoturismele indisponibilizate în perimetrul Direcţiei Judeţene pentru Accize și Operaţiuni Vamale Sibiu.

La ieșirea din serviciu, inculpatul S.P. a încheiat procesele-verbale atașate ca probe la dosar, prin care a atestat predarea autoturismelor din incintă cu sigiliile intacte.

În cursul anului 2009, angajaţii Direcţiei Judeţene pentru Accize și Operaţiuni Vamale Sibiu au indisponibilizat o autoutilitară, în care a fost depistată o cantitate de alcool de 330 litri și care era destinată comercializării, fără documente de provenienţă și fără a fi introdusă în prealabil în sistemul de accizare de pe teritoriul României.

Pentru această faptă, Judecătoria Avrig a dispus condamnarea inculpatei S.E. într-un dosar separat (sentinţa penală nr. 25 din 25 februarie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 676 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia).

La acea dată, autoutilitara și cantitatea de alcool din interiorul acesteia au fost sigilate și depozitate în curtea Direcţiei Judeţene pentru Accize și Operaţiuni Vamale Sibiu, conform procesului-verbal de contravenţie nr. 54 din 9 iulie 2009 și adeverinţei de reţinere a bunurilor nr. 15 din 9 iulie 2009.

Este de reţinut că între Direcţia Judeţeană pentru Accize și Operaţiuni Vamale Sibiu și societatea comercială R. a fost încheiat un contract de prestări servicii, paza urmând a fi asigurată de angajaţii societăţii prestatoare, printre care angajaţi era și inculpatul S.P.

Prin procesul-verbal nr. 2043 din 3 martie 2010, încheiat între Direcţia Judeţeană pentru Accize și Operaţiuni Vamale Sibiu și șeful obiectivului de pază D.M., în calitate de reprezentant al societăţii comerciale R., s-au predat spre păstrare și pază mai multe mijloace de transport indisponibilizate, inclusiv autoutilitara pe care a fost aplicat sigiliul. Ulterior, la 17 martie 2010, s-a încheiat un nou proces-verbal de predare-primire, în care erau predate în pază și alte bunuri, fiind menţionată din nou autoutilitara, în care se afla și cantitatea de 330 litri de alcool etilic a 96%.

În data de 17 martie 2010, autoutilitara a fost verificată de angajaţii punctului vamal, fără a fi constatate nereguli la sigiliul aplicat. Ulterior însă, în data de 26 octombrie 2010, s-a constatat că sfoara de pe ușa din spate a autoutilitarei în cauză, pe care era aplicat sigiliul, fusese ruptă și apoi reînnodată, iar din interior a fost sustrasă o mare parte din cantitatea de alcool indisponibilizată, respectiv 40 de pet-uri a 5 litri (din 50 existente) și toate cele 160 pet-uri a 0,5 litri de alcool dublu rafinat de 96%.

Privitor la împrejurarea că inculpatul S.P. a fost cel care a rupt singur sigiliul, a se vedea declaraţia dată de acesta pe parcursul cercetării judecătorești.

Dispariţia alcoolului a fost constatată de martorii C.I. și M.I., angajaţi ai Direcţiei Judeţene pentru Accize și Operaţiuni Vamale Sibiu, care au declarat că, în urma controlului efectuat asupra autovehiculelor indisponibilizate în parcul auto din curtea instituţiei, au constatat că autoutilitara prezenta sfoara sigiliului rupta și reînnodată. Verificând interiorul autoutilitarei, martorii au constatat dispariţia cantităţii de alcool menţionate, fiind sesizate organele de urmărire penală.

Trecându-se la investigaţii în rândul colegilor de serviciu ai inculpatului, a fost audiat martorul P.G., și el angajat la societatea comercială R. ca agent de pază la același obiectiv. Acesta a relatat faptul că, în repetate rânduri, l-a auzit pe inculpat când a afirmat între colegii de serviciu că a sustras din incinta curţii Direcţiei Judeţene pentru Accize și Operaţiuni Vamale Sibiu diverși recipienţi cu alcool, pe care i-a transportat la domiciliul său din localitatea O. Acesta a arătat că inculpatul a scos din geantă o sticlă cu alcool, din care a dat altor trei colegi de serviciu să guste, afirmând că respectivul alcool este din cel luat de la vamă.

Aceste împrejurări sunt confirmate și de martorul M.I., care a arătat că, în timp ce se deplasa cu alţi colegi de la serviciu spre localitatea de domiciliu, inculpatul S.P. le-a oferit spre consum niște alcool și a afirmat că provenea de la vamă, unde a fost confiscat pentru că era contrafăcut.

În data de 25 octombrie 2010 inspectorii vamali din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize și Operaţiuni Vamale Sibiu l-au depistat pe numitul B.I., care avea în posesia sa un bidon din plastic cu capac și mâner de culoare albastră, în care se afla cantitatea de 5 litri alcool etilic, fără timbru fiscal și fără documente de provenienţă.

În urma audierii, martorul a precizat că a achiziţionat cantitatea de alcool de la inculpatul S.P., de la domiciliul acestuia din localitatea O. A arătat martorul că a apelat la inculpat, întrucât aflase de la alte persoane că acesta obișnuia să vândă astfel de produse, plătind pentru alcoolul astfel achiziţionat suma de 50 lei.

La rândul său, martorei P.M., în cursul lunii iulie 2010, inculpatul i-a comunicat că îi putea vinde diverse cantităţi de alcool dacă era interesată. În aceste condiţii, martora a achiziţionat de la inculpat cantitatea de 10 sticle a 0,5 litri de alcool, contra sumei de 50 lei. A precizat martora că pe recipienţii în care era ambalat alcoolul, sigilaţi cu capac de culoare albastră, era aplicată o etichetă de culoare albastră pe care era trecută menţiunea „produs și îmbuteliat de societatea comercială C.”

Eticheta descrisă de către martoră era identică cu etichetele aplicate pe sticlele de 0,5 litri indisponibilizate în autoutilitară, aspecte reţinute și în procesul-verbal de constatare a contravenţiilor prin care s-a dispus și măsura indisponibilizării bunurilor.

Martora a precizat că are cunoștinţă de faptul că inculpatul i-a vândut alcool dublu rafinat și unchiului său M.V., aspecte confirmate ulterior.

Astfel, fiind audiat martorul M.V., acesta a afirmat că în data de 14 octombrie 2010 s-a deplasat la domiciliu inculpatului din localitatea O. și a achiziţionat, contra sumei de 50 lei, o cantitate de 5 litri alcool, care era ambalat într-un bidon de plastic cu capac albastru. Martorul nu a primit de la inculpat factură fiscală pentru marfa vândută și nici chitanţă pentru suma de bani încasată. Văzând planșele foto de la dosarul de urmărire penală, instanţa reţine că descrierea martorului concordă cu modul în care a fost ambalat alcoolul indisponibilizat cu sigiliul vămii.

Activitatea de comercializare a alcoolului desfășurată de inculpatul S.P. a rezultat în mod neechivoc și din convorbirile telefonice purtate de acesta în perioada 26-28 octombrie 2010, respectiv 1-16 noiembrie 2010.

Inculpatul a fost depistat la data de 16 noiembrie 2010, la intrarea în Municipiul Sibiu, în timp ce se deplasa cu autoturismul. Acesta transporta în vederea comercializării 7 recipienţi din plastic a 5 litri cu alcool, sigilaţi cu capac de culoare albastră și mâner de aceeași culoare.

Martorii B.I. și B.P., care se aflau împreună cu inculpatul în autoturismul oprit în trafic, au confirmat faptul că întreaga cantitate de alcool a fost încărcată în mașină de către inculpat, la domiciliul acestuia, cu intenţia de a se deplasa în Sibiu pentru a livra alcoolul unei persoane necunoscute.

Cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la inculpat au fost identificaţi un număr de 5 recipienţi din plastic de 5 litri în care se afla alcool, sigilaţi, cu capac și mâner de culoare albastră, pentru care inculpatul nu a putut prezenta documente justificative. Inculpatul a declarat organelor de cercetare penală, în timpul efectuării percheziţiei, că recipienţii cu alcool identificaţi în imobilul în care locuiește provin dintr-o utilitară parcată în curtea Direcţiei Judeţene pentru Accize și Operaţiuni Vamale Sibiu.

O împrejurarea esenţială a cauzei pentru încadrarea în drept a faptei, reţine instanţa, este aceea că, pentru cantitatea de 330 litri alcool etilic de 96° depistat la data de 9 iulie 2009 de către echipa de control din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize și Operaţiuni Vamale în autoutilitara aparţinând inculpatei S.E. și indisponibilizată apoi în parcul auto al acestei societăţi, cantitate de alcool ce formează și obiectul dosarului de faţă, Judecătoria Avrig a pronunţat condamnarea inculpatei S.E., la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani și 6 luni. S-a reţinut în sarcina inculpatei S.E. comiterea infracţiunilor prevăzute în art. 2961 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 și în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Cu privire la infracţiunile de mai sus, s-a reţinut de către instanţă că inculpata S.E. a achitat contravaloarea accizei datorate pentru cantitatea de 330 litri alcool etilic din prezenta cauză, în sumă de 8.606 lei.

Instanţa a reţinut că fapta inculpatului S.P., care în perioada martie - septembrie 2010, în baza aceleiași rezoluţii infracţionale, a sustras de sub sechestrul legal aplicat, prin ruperea sigiliului, cantitatea de alcool dublu rafinat de 96% indisponibilizat în autoutilitara, a cărei acciză a fost achitată de inculpata S.E. și a cărei pază o asigura la sediul părţii civile Direcţia Judeţeană pentru Accize și Operaţiuni Vamale, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, în scopul de a-l însuși pe nedrept, realizează elementele infracţiunilor de: sustragere de sub sechestru prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., rupere de sigilii prevăzută în art. 243 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 42 C. pen. și furt calificat prevăzută în art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.

În ceea ce privește infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., infracţiune reţinută de procuror în sarcina inculpatului S.P. în actul de trimitere în judecată, instanţa a pronunţat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât această infracţiune nu a fost realizată nici sub latură obiectivă, nici subiectivă și nici privitor la calitatea pe care subiectul activ ar trebui să o aibă.

Emitentul rechizitoriului și procurorul de ședinţă de la dezbaterea în fond a cauzei au susţinut că fapta inculpatului S.P., care în perioada martie - 16 noiembrie 2010 a comercializat cantitatea de alcool sustrasă către diferite persoane fizice, fără documente de provenienţă și fără a fi supusă sistemului accizabil din România, sustrăgându-se de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat prin ascunderea sursei impozabile, ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

Această faptă a inculpatului nu întrunește, în opinia instanţei, elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, pentru faptul că, pentru exact această cantitate de alcool rafinat, s-a achitat acciza datorată către bugetul de stat de către inculpata S.E., în dosarul penal al Judecătoriei Avrig. S-a reţinut plata integrală a prejudiciului, inclusiv a sumei de 8.606 lei ce face obiectul acestui dosar și care reprezintă acciza datorată pentru cantitatea de 330 litri alcool rafinat.

Așa fiind, și cum potrivit dispoziţiilor Codului fiscal și Normelor de aplicare a Codului Fiscal aprobate prin H. G. nr. 44/2004 acciza este datorată o singură dată conform art. 20651 - art. 20656, se constată de tribunal că această acciză a fost achitată la data emiterii rechizitoriului de către inculpata S.E. Pentru alcoolul etilic alimentar provenit din export sau din ţară, se plătesc accize o singură dată de către agentul economic sau importator. În speţa dedusă judecăţii, cum acciza este deja achitată, inculpatul S.P. nu o mai datora la data la care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Mai mult, el nici nu avea calitatea de plătitor de acciză conform art. 2069 C. fiscal.

În opinia instanţei, această infracţiune nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului S.P., întrucât ea nu este realizată nici sub latura sa obiectivă (neplata accizei fiind nedatorată, întrucât s-a plătit), nici sub latura sa subiectivă (inculpatul nu a avut reprezentarea că ar trebui și ar fi obligat să declare la finanţe sursa impozabilă) și nici pentru faptul că nu poate fi subiect activ calificat, în sensul Codului fiscal.

Potrivit normelor legale, sunt plătitori de accize doar „agenţii economici persoane juridice ori asociaţii familiale” și „persoanele fizice autorizate care produc sau importă astfel de produse”; or, inculpatul S.P. nu se regăsește în niciuna dintre aceste situaţii.

Prin decizia nr. 163/A din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală, a admis apelurile declarate de procuror, inculpatul S.P. și partea responsabilă civilmente societatea comercială R. împotriva sentinţei penale nr. 145 din 12 august 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu și în consecinţă:

A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. în ce-l privește pe inculpat, al greșitei soluţionări a laturii civile a cauzei și al neaplicării dispoziţiilor art. 191 alin. (3) C. proc. pen. și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului S.P. și pedeapsa accesorie prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

A redus despăgubirile materiale pe care a fost obligat inculpatul S.P. să le plătească părţii civile Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize și Operaţiuni Vamale Sibiu în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea comercială R., de la suma de 8.400 lei, la suma de 6.600 lei.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea comercială R. suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare la fond.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize și Operaţiuni Vamale Sibiu împotriva aceleiași sentinţe penale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, între alţii, partea civilă.

Recursul declarat de partea civilă a fost motivat în scris, criticile sale referindu-se la greșita achitare a inculpatului sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală.

Susţine recurenţa parte civilă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, solicitând condamnarea inculpatului și pentru infracţiunea de evaziune fiscală, cu consecinţa obligării acestuia la plata accizelor.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate atât prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte de Casaţie și Justiţie că recursul declarat în cauză nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Criticile părţii civile referitoare la greșita achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 nu sunt întemeiate și nu pot determina adoptarea unei soluţii contrare celei adoptate de instanţa de fond.

Deși Înalta Curte de Casaţie și Justiţie consideră că soluţia de achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracţiunii de evaziune fiscală este legală și temeinică, nu poate împărtăși punctul de vedere exprimat de instanţa de fond în motivarea soluţiei de achitare.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de îndeplinirea obligaţiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În accepţiunea legii, acţiunea de ascundere se poate realiza în fapt prin întocmirea sau deţinerea de documente false privind provenienţa, apartenenţa sau circulaţia bunului.

În cazul acestei infracţiuni, fapta ilicită, ce caracterizează latura obiectivă, constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Sub aspectul formei de vinovăţie, infracţiunea se comite doar cu intenţie directă calificată de scop.

Raportând aceste argumente teoretice la cauza dedusă judecăţii, reţine Înalta Curte de Casaţie și Justiţie că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective, singura soluţie ce se impune în legătură cu infracţiunea de evaziune fiscală fiind achitarea.

Așa cum am menţionat anterior, acţiunile de ascundere sau disimulare se pot realiza, în fapt, prin întocmirea de documente false, privind, printre altele, provenienţa bunurilor, circulaţia sau proprietatea acestora.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie amintește că inculpatul S.P. nu a efectuat niciuna din aceste activităţi care să contureze latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, inculpatul intrând în posesia bunurilor în urma sustragerii lor, fapt pentru care a fost condamnat de instanţa de fond pentru săvârșirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată.

Astfel, rezultă din lucrările dosarului că inculpatul a intrat în posesia bunurilor în urma săvârșirii unei infracţiuni de furt, situaţie în care fi absurdă obligarea sa la plata obligaţiilor fiscale.

Argumentele prezentate de instanţa de fond referitoare la faptul că accizele se plătesc o singură dată, împrejurarea că acestea au fost plătite de către numita S.E., inculpată în alt dosar tot pentru evaziune fiscală, nu prezintă relevanţă, determinant în pronunţarea soluţiilor de achitare fiind modul în care inculpatul a intrat în posesia bunurilor, împrejurare în raport cu care apreciază Înalta Curte de Casaţie și Justiţie că nu sunt întrunite în cauză cerinţele referitoare la latura obiectivă a infracţiunii.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reamintește că scopul urmărit prin comiterea acestei infracţiuni este sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, fapta ilicită constând în ascunderea provenienţei bunurilor. Or, niciun moment inculpatul S.P. nu a avut intenţia să desfășoare astfel de activităţi, scopul său fiind acela de a sustrage bunurile și a le vinde ulterior, contra unor sume de bani.

Ca atare, nici sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a fi în prezenţa infracţiunii de evaziune fiscală.

Referitor la latura civilă a cauzei, faţă de argumentele prezentate anterior, în niciun caz nu poate fi obligat inculpatul la plata accizelor, așa cum solicită recurenta parte civilă.

Cum inculpatul a sustras bunurile din autoutilitara aflată în paza sa materială, prejudiciul produs în urma săvârșirii infracţiunii de furt constă în contravaloarea alcoolului sustras și nu în contravaloarea accizelor neplătite bugetului de stat.

Soluţia pronunţată de instanţa de apel care a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 6.600 lei, având în vedere că a fost recuperată cantitatea de 60 litri alcool, este legală și temeinică, toate criticile formulate de partea civilă sub acest aspect neavând nicio bază legală.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei nr. 163/A din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia penală.