Conversion of Incompatible Foreign Accessory Penalties Under International Judicial Assistance Law

Recunoașterea hotărârilor penale străine. Transferarea persoanelor condamnate. Pedepse accesorii. Conversiunea pedepselor accesorii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Transferarea persoanelor condamnate

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recunoașterea hotărârilor penale străine

- transferarea persoanelor condamnate

Legea nr. 302/2004, art. 159 alin. (1)

Instanţa de judecată sesizată în scopul recunoașterii unei hotărâri penale străine de condamnare și al transferării persoanei condamnate pentru executarea pedepsei privative de libertate într-un penitenciar din România se pronunţă atât cu privire la pedeapsa privativă de libertate, cât și cu privire la pedepsele accesorii aplicate prin hotărârea penală străină de condamnare. În cazul în care felul pedepselor accesorii aplicate este incompatibil cu legislaţia română, instanţa de judecată adaptează, în temeiul dispoziţiilor art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată - dispoziţii referitoare la conversiunea condamnării - aceste pedepse la pedepsele accesorii prevăzute de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Prin urmare, în acest caz, instanţa de judecată dispune recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare atât cu privire la pedeapsa privativă de libertate, cât și cu privire la pedepsele accesorii și, conform art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune conversiunea pedepselor accesorii recunoscute în pedepsele accesorii corespunzătoare prevăzute în art. 64 alin. (1) C. pen.

Omisiunea instanţei de judecată de a se pronunţa cu privire la pedepsele accesorii aplicate prin hotărârea penală străină de condamnare nu constituie o eroare materială evidentă, în sensul dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen., procedura reglementată în aceste dispoziţii nefiind incidentă, întrucât implică existenţa unui proces de deliberare cu privire la compatibilitatea pedepselor accesorii aplicate prin hotărârea penală străină de condamnare cu legislaţia română.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2767 din 11 septembrie 2012

Prin sentinţa nr. 155 din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost recunoscută sentinţa penală din data de 4 aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria orașului Nagykanisza în dosarul nr. 7 B. 506/2010/21, rămasă definitivă prin decizia penală pronunţată la data de 3 iunie 2011 în dosarul nr. Bf. 198/2011/8 emisă de Tribunalul Judeţean Zala, cu privire la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare aplicate condamnaţilor K.I., K.M. și K.L. și la pedepsele accesorii aplicate fiecăruia constând în interzicerea exercitării drepturilor de a deţine o funcţie publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară și de a nu accepta nicio funcţie în organizaţii non-guvemamentale, organisme publice și fundaţii publice, pe perioada de 4 ani.

S-a dispus transferarea condamnaţilor K.I., K.M. și K.L., în vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare într-un penitenciar din România.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispoziţiile art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinţei penale din data de 4 aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria orașului Nagykanisza în dosarul nr. 7 B. 506/2010/21, rămasă definitivă prin decizia penală pronunţată la data de 3 iunie 2011 în dosarul nr. Bf. 198/2011/8 emisă de Tribunalul Judeţean Zala, privind pe persoanele condamnate K.I., K.M. și K.L. și transferarea acestora într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

Din analiza actelor dosarului, curtea de apel a constatat îndeplinirea condiţiilor pentru recunoaștere prevăzute în art. 131 și a condiţiilor pentru transfer prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel București, invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. În acest sens, s-a arătat că instanţa de fond a făcut o greșită aplicare a dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen., în condiţiile în care, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 11 aprilie 2012, a dispus transferul și în vederea executării pedepselor accesorii dispuse prin hotărârea statului de condamnare, arătându-se că în cauză nu era incidenţă procedura îndreptării erorii materiale.

Pe de altă parte, s-a arătat că instanţa de fond a procedat în mod greșit atunci când a recunoscut doar o parte din pedepsele accesorii aplicate prin sentinţa penală din data de 4 aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria orașului Nagykanisza în dosarul nr. 7 B. 506/2010/21, în cauză impunându-se recunoașterea în integralitate a sentinţei statului de condamnare și conversiunea pedepselor accesorii.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul este întemeiat.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, prin sentinţa penală nr. 155 din 9 aprilie 2012, Curtea de Apel București a dispus transferarea persoanelor condamnate K.I., K.M. și K.L. numai în vederea executării pedepsei principale de câte 4 ani închisoare.

Ulterior, prin încheierea de ședinţă din data de 11 aprilie 2012, în temeiul art. 195 - art. 196 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinţei, în sensul că se dispune transferarea persoanelor condamnate K.I., K.M. și K.L. în vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare și a pedepselor accesorii aplicate fiecărui condamnat constând în interzicerea exercitării drepturilor de a deţine o funcţie publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară și de a nu accepta nicio funcţie în organizaţii non-guvemamentale, organisme publice și fundaţii publice, pe perioada de 4 ani. S-a arătat că, de vreme ce prin hotărâre s-a recunoscut în integralitate sentinţa penală pronunţată în străinătate cu privire la pedepsele principale și accesorii, omisiunea precizării transferului condamnaţilor și pentru executarea pedepselor accesorii constituie o vădită eroare materială.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine că în procedura reglementată de dispoziţiile art. 195 C. proc. pen. se îndreaptă erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural. Astfel cum s-a statuat în doctrina, dar și în practica judiciară, evidenţa erorii se traduce prin lipsa oricărui dubiu, neimpunându-se reaprecierea, deliberarea sau exprimarea unei convingeri.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine, de asemenea, că simpla recunoaștere a unei hotărâri nu conduce la transferul în vederea executării hotărârii, exact în condiţiile în care aceasta a fost pronunţată în străinătate, instanţa trebuind să analizeze ulterior, conform art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este compatibilă cu legislaţia română, în caz contrar putând dispune adaptarea acestei pedepse la cea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea.

Ca atare, existenţa acestui proces de deliberare cu privire la compatibilitatea pedepsei exclude posibilitatea calificării omisiunii instanţei de a dispune transferul și în vederea executării pedepselor accesorii ca pe o evidentă eroare materială, aceasta cu atât mai mult cu cât, în cauză, era aplicabilă procedura conversiunii condamnării, reglementată de dispoziţiile art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din relaţiile înaintate de către autorităţile ungare rezultă că, în conformitate cu art. 62 C. pen. al Ungariei, orice persoană condamnată la închisoare cu executare pentru o infracţiune cu premeditare este privată de următoarele drepturi civile: interzicerea exercitării drepturilor de a participa la alegerea membrilor unui organism de reprezentare populară, în niciun referendum sau iniţiativă populară, de a deţine o funcţie publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară, de a nu accepta nicio funcţie în organizaţii non-guvernamentale, organisme publice și fundaţii publice, de a nu promova la niciun rang militar, de a nu fi decorate pe plan naţional și de a nu li se acorda permisiunea pentru acceptarea de decoraţii internaţionale.

Ca atare, doar o parte din pedepsele accesorii aplicate prin hotărârea de condamnare a cetăţenilor români K.I., K.M. și K.L. se regăsesc și în legislaţia română, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, se impunea conversiunea pedepselor accesorii aplicate, în pedepsele accesorii prevăzute în dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În raport cu aceste considerente, apreciind că procedura prevăzută în art. 195 C. proc. pen. nu era incidentă în cauză, omisiunea instanţei neputând fi calificată că o eroare materială evidentă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinţei nr. 155 din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 11 aprilie 2012.

A casat, în parte, sentinţa nr. 155 din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală și, în totalitate, încheierea de îndreptare a erorii materiale și, rejudecând:

A recunoscut sentinţa penală din data de 4 aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria orașului Nagykanisza în dosarul nr. 7 B. 506/2010/21, rămasă definitivă prin decizia penală pronunţată la data de 3 iunie 2011 în dosarul nr. Bf. 198/2011/8 emisă de Tribunalul Judeţean Zala cu privire la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare aplicate condamnaţilor K.I., K.M. și K.L. și la pedepsele accesorii aplicate fiecăruia constând în interzicerea exercitării drepturilor de a participa la alegerea membrilor unui organism de reprezentare populară, în niciun referendum sau iniţiativă populară, de a deţine o funcţie publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară, de a nu accepta nicio funcţie în organizaţii non-guvernamentale, organisme publice și fundaţii publice, de a nu promova la niciun rang militar, de a nu fi decorate pe plan naţional și de a nu li se acorda permisiunea pentru acceptarea de decoraţii internaţionale pe o perioadă de 4 ani.

A dispus transferarea condamnaţilor K.I., K.M. și K.L., în vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare într-un penitenciar din România.

Conform art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus conversiunea pedepselor accesorii anterior recunoscute, în pedepsele accesorii prevăzute în dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.