Attempted aggravated murder conviction upheld; simplified procedure precluded for concurrent offenses due to unitary nature and life sentence exposure

Judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei. Infracţiune care se pedepsește cu detenţiune pe viaţă. Tentativă. Concurs de infracţiuni

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanţă

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei

- infracţiune care se pedepsește cu detenţiune pe viaţă

C. proc. pen., art. 3201

Dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. stabilesc interdicţia aplicării procedurii simplificate, reglemente în art. 3201 alin. (1)-(6) C. proc. pen., în cazul în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracţiune (în formă consumată sau în forma tentativei) care se pedepsește cu detenţiune pe viaţă. În consecinţă, în cazul în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiuni concurente, dintre care una se pedepsește cu detenţiune pe viaţă, instanţa nu poate soluţiona cauza penală prin aplicarea procedurii prevăzute în art. 3201 alin. (1) - (6) C. proc. pen. - urmând a se efectua, în mod obligatoriu, cercetarea judecătorească și judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun -, întrucât procedura simplificată poate fi aplicată numai în mod unitar, cu privire la toate infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, iar nu separat, în raport cu fiecare dintre acestea.

Într-un astfel de caz, instanţa nu poate aplica inculpatului dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru infracţiunile din compunerea concursului de infracţiuni care nu se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă, deoarece aceste dispoziţii de drept substanţial devin incidente numai dacă, din punct de vedere procedural, cererea privind judecata potrivit procedurii simplificate a fost admisă de către instanţa de judecată. Dacă cererea a fost respinsă, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracţiune (în formă consumată sau în forma tentativei) care se pedepsește cu detenţiune pe viaţă, nu există cadrul procesual care să permită aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2551 din 16 august 2012

Prin sentinţa penală nr. 283 din 31 mai 2011, Tribunalul Dolj, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.B. la pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumelor de: 5.500 lei despăgubiri materiale și 8.000 lei daune morale către partea civilă A.V.; 3.000 lei despăgubiri materiale și 8.000 lei daune morale către partea civilă T.N.; 9.000 lei despăgubiri materiale și 3.000 lei daune morale către partea civilă C.C. și respectiv 3.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă S.S.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 16.430,61 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 6 mai 2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care inculpatul O.B. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (privind pe victimele A.V., C.C., T.N. și S.S.), ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută în art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pentru cele două infracţiuni a dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.

În urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat următoarea situaţie de fapt:

În seara de 21 aprilie 2007, inculpaţii O.B., O.V., D.V. și P.A., precum și numitele P.M. și M.A. s-au deplasat la barul G., situat în municipiul Craiova, strada C.

În acest local inculpaţii au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 2,00, când au părăsit localul respectiv.

Pe parcursul deplasării lor pe strada C., inculpaţii s-au manifestat zgomotos, prin gesturi care au tulburat ordinea și liniștea publică. Astfel, conform declaraţiilor martorilor I.Ș. și B.A., inculpaţii au lovit cu picioarele într-un coș de gunoi montat pe un stâlp de electricitate, iar unii dintre inculpaţi au urcat cu picioarele pe un autoturism parcat pe strada C.

Ulterior, inculpaţii și-au continuat deplasarea pe strada C., în direcţia Centru, pe acest traseu de deplasare aflându-se situat și barul V., în care la acea dată era organizată o petrecere.

O parte din participanţii de la petrecerea organizată în barul V. (O.F., C.C., A.R., G.F. și S.S.) se aflau în zona din faţa acestui bar, când inculpaţii au ajuns în dreptul lor.

În aceste împrejurări, unul dintre inculpaţi i-a solicitat martorului S.S. să îi dea să bea bere din paharul pe care martorul îl ţinea în mână, fapt ce a determinat intervenţia celorlalţi participanţi la petrecerea din barul V., care le-au solicitat inculpaţilor să plece.

Astfel, partea vătămată A.V., care se afla în interiorul barului V., a observat printr-o fereastră incidentul sus-menţionat și s-a îndreptat spre grupul celor patru inculpaţi, împingându-l pe cel care intenţionase să bea bere din paharul lui S.S.

Această persoană a scos un cuţit pe care îl avea asupra sa, cu care a lovit-o pe partea vătămată A.V., producându-i o plagă penetrantă înjunghiată toraco-abdominală stânga transdiafragmatică, cu dublă leziune gastrică și diafragmatică (conform descrierii menţionată în raportul de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova). În declaraţiile lor, partea vătămată A.V. și martorul G.F. au precizat date în sensul că persoana din grupul inculpaţilor care a iniţiat incidentul cu S.S. este aceeași persoană care a lovit-o cu cuţitul pe partea vătămată A.V. Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din grup de fotografii, atât partea vătămată A.V., cât și martorul G.F. l-au indicat pe inculpatul O.B. ca fiind cel care a aplicat lovitura cu cuţitul.

Ulterior agresării părţii vătămate A.V., inculpatul O.B. s-a îndreptat spre zona din faţa barului V. în care se afla partea vătămată C.C. Partea vătămată C.C. a încercat să se îndepărteze de acea zonă, însă a fost ajunsă din urmă de inculpatul O.B. și, în timp ce se afla întoarsă cu spatele spre acesta, i-au fost aplicate două lovituri cu cuţitul. Conform raportului de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, părţii vătămate C.C. i-au fost produse două plăgi tăiate, torace posterior.

Din interiorul barului V. a ieșit la un moment dat și partea vătămată T.N. care, văzându-l pe inculpatul O.B. cu cuţitul în mână, a aruncat spre acesta cu o sticlă, după care a fugit pe strada C., în direcţia Centru. Inculpatul O.B. a urmărit-o pe partea vătămată T.N., căreia i-a fost pusă piedică și astfel a căzut pe stradă. În aceste împrejurări, inculpatul O.B. i-a aplicat și părţii vătămate T.N. o lovitură cu cuţitul pe care îl avea asupra sa. Conform raportului de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, partea vătămată T.N. a prezentat diagnosticul: hemotorax drept masiv prin plagă tăiată hemitorace drept penetrantă, leziune arteră intercostală, plagă diafragmatică, șoc hemoragic.

După agresarea părţii vătămate T.N., atât inculpatul O.B., cât și inculpaţii O.V., D.V. și P.A. au fugit pe strada C., în direcţia Centru, iar ulterior s-au deplasat pe strada N. și strada M. În urmărirea inculpaţilor au plecat mai multe persoane dintre cele care se aflau în barul V. și care ieșiseră din acel bar, urmare a scandalului provocat prin actele de agresiune comise de inculpatul O.B. Astfel, pe traseul urmat de inculpaţi, au plecat partea vătămată S.S., precum și martorii R.C., G.M. și G.C.

La un moment dat, partea vătămată S.S. i-a ajuns din urmă pe inculpaţi, însă, a fost la rândul său lovită de mai multe ori cu cuţitul în diferite zone, de către inculpatul O.B. Conform raportului de constatare medico-legală din 5 iunie 2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, partea vătămată S.S. a prezentat multiple leziuni.

Părţile vătămate A.V., C.C., T.N. și S.S. au fost transportate la spital, în vederea acordării de îngrijiri medicale.

În urma actelor de agresiune exercitate de inculpatul O.B. asupra părţilor vătămate A.V., C.C., T.N. și S.S., printre participanţii la petrecerea din barul V. (circa 30 de persoane) s-a creat o stare de agitaţie generală și de insecuritate, majoritatea acestora părăsind zona respectivă.

Analizând actele și probele administrate în cauză instanţa a constatat că starea de fapt reţinută prin rechizitoriu este corectă și corespunde unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.

În drept, fapta inculpatului O.B., constând în aceea că în noaptea de 21/22 aprilie 2007 în aceleași împrejurări de loc și timp (cu ocazia incidentului produs în zona barului V.) a aplicat părţilor vătămate A.V., C.C., T.N. și S.S. mai multe lovituri cu cuţitul (instrument apt să ucidă), în zone vitale, producând leziuni ce au pus în primejdie viaţa părţilor vătămate, întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului O.B., constând în aceea că în noaptea de 21/22 aprilie 2007, deplasându-se pe strada C. din Municipiul Craiova, s-a manifestat prin acte, cuvinte și gesturi care au adus atingere bunelor moravuri și au tulburat ordinea și liniștea publică (incidentul petrecut în zona barului V., când inculpatul O.B. a lovit cu cuţitul mai multe persoane, a doborât pe stradă o motocicletă parcată în acea zonă, precum și gesturile acestuia anterioare ajungerii în zona barului V., când împreună cu martorii O.V., D.V. și P.A. se manifestau zgomotos, în sensul că au lovit cu picioarele un coș de gunoi montat pe un stâlp de electricitate, iar unii dintre aceștia au urcat cu picioarele pe un autoturism parcat pe strada C.), întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută în art. 321 alin. (1) C. pen.

Curtea de Apel Craiova, Secţia penală și pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 186 din 29 mai 2012, a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat sentinţa sub aspectul laturii penale și rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în art. 321 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.B. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului O.B.

Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut următoarele:

Valorificând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanţa de fond a stabilit că la incidentul produs în seara zilei de 21 aprilie 2007 au participat mai multe persoane împreună cu inculpatul, respectiv O.V., D.V. și P.A., care s-au manifestat prin gesturi și expresii ce au adus atingere gravă bunelor moravuri, tulburând liniștea și ordinea publică pe o arteră centrală din Municipiul Craiova.

Inculpatul împreună cu celelalte persoane s-au deplasat în zona barului V., tulburând în continuare în mod grav liniștea publică, astfel că instanţa în mod nelegal nu a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a arătat că această circumstanţă agravantă operează în situaţia dedusă judecăţii, chiar dacă pentru ceilalţi participanţi la incidentul menţionat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ.

Având în vedere că printre participanţii la activitatea infracţională menţionată s-a aflat și P.A., minor la data respectivă, prima instanţă avea obligaţia reţinerii prevederilor art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.

Totodată, curtea de apel a apreciat că liniștea și ordinea publică au fost tulburate în mod grav prin activitatea infracţională a inculpatului, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în art. 321 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. Aceasta, în contextul în care în incidentul produs au fost exercitate acte de agresiune fizică gravă de către inculpat asupra părţilor vătămate C.C., A.V., S.S. și T.N., iar la barul V. unde se aflau mai mulţi consumatori climatul de insecuritate a fost grav și s-a concretizat prin părăsirea localului public de către celelalte persoane aflate în local.

Prin urmare, instanţa de apel a constatat că cele două critici ale procurorului vizând nelegalitatea sentinţei sunt întemeiate, astfel că a reţinut în sarcina inculpatului circumstanţele agravante prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a schimbat încadrarea juridică în art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

Referitor la apelul inculpatului, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 1411 C. pen., prin pedeapsa prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Critica vizând neaplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de către instanţa de fond a fost apreciată ca neîntemeiată. Deși cu ocazia audierii inculpatului, la 9 iunie 2010, la instanţa de fond, acesta a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată și a menţinut toate declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și, având în vedere limitele de pedeapsă pentru această infracţiune, chiar rămasă în stadiul de tentativă, nu sunt incidente prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., întrucât dispoziţiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepsește cu detenţiunea pe viaţă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul O.B.

Recursul a fost motivat cu ocazia dezbaterilor, invocându-se, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., respectiv greșita încadrarea juridică dată faptelor, arătându-se că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 C. pen.

Ministerul Public a invocat, în recursul inculpatului, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. privind greșita aplicare a legii, arătând că instanţa de apel trebuia să reţină dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și să reducă limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută în art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

Analizând decizia recurată atât din perspectiva criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul este nefondat.

Asupra cazului de casare prevăzut în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.:

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine că, în baza probatoriului administrat, probatoriu necontestat de altfel de inculpat, care a recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând în apel aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., ca situaţie de fapt instanţele au stabilit că acesta, în cadrul unui incident ce a avut loc la barul V., cu un cuţit pe care îl avea asupra sa, a lovit-o pe partea vătămată A.V. producându-i o plagă penetrantă înjunghiată toraco-abdominală stânga transdiafragmatică; ulterior, i-a aplicat două lovituri cu cuţitul părţii vătămate C.C., producându-i două plăgi tăiate, torace posterior; apoi a fost agresată partea vătămată T.N., care, văzându-l pe inculpat cu cuţitul în mână, a aruncat cu o sticlă către acesta după care a fugit, însă a fost ajunsă din urmă și lovită cu cuţitul, cauzându-i-se o plagă tăiată hemitorace drept penetrantă, leziune arteră intercostală, plagă diafragmatică, șoc hemoragic; partea vătămată S.S. a fost la rândul său lovită de mai multe ori cu cuţitul în diferite zone de inculpat, provocându-i leziuni după cum urmează: plagă orizontală de 8 cm umăr drept posterior, plagă orizontală hemitorace drept posterior paravertebral.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că încadrarea juridică este în concordanţă cu situaţia de fapt reţinută, în drept fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Așa cum în mod constant s-a statuat în practica Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, esenţială pentru stabilirea încadrării juridice în aceste situaţii este stabilirea formei și modalităţii vinovăţiei cu care s-a săvârșit fapta. Dacă în cazul infracţiunilor de vătămare corporală, vătămare corporală gravă, făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acţionează cu intenţia de ucidere, intenţie ce poate fi directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat. Aceasta rezultă chiar din modul de săvârșire a faptei, din materialitatea acţiunii („dolus ex re”), care evidenţiază poziţia psihică a făptuitorului. Astfel, folosirea unor instrumente apte să conducă la deces, aplicarea de lovituri cu intensitate, în zone vitale ale corpului demonstrează neîndoielnic intenţia de a ucide.

În prezenta cauză, se constată că modalitatea de săvârșire a faptelor, constând în lovirea victimelor cu un cuţit, în zone vitale (torace, hemitorace, abdomen), exclude apărarea inculpatului, în sensul că nu ar fi acţionat cu intenţia de omor, ci cu intenţia generală de vătămare. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit moartea victimelor, folosirea unui instrument apt să ucidă și aplicarea de lovituri în zone vitale impun concluzia că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui, împrejurări ce caracterizează intenţia indirectă, a formă ca vinovăţiei.

Având în vedere că actele de violenţă au fost comise în aceeași împrejurare asupra a 4 persoane, în public, cu intenţia indirectă de a ucide, decesul acestora neintervenind, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Ca atare, instanţa de recurs apreciază că dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, încadrarea juridică stabilită de către prima instanţă, menţinută în apel, fiind corectă.

Asupra cazului de casare prevăzut în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.:

Problema ridicată de către procuror este aceea a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. în situaţiile în care inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor și solicită ca judecarea sa să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însă una din infracţiunile pentru care este trimis în judecată este sancţionată că detenţiunea pe viaţă. Se arată că, în astfel de cazuri, limitele de pedeapsă pentru celelalte infracţiuni trebuie reduse conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., astfel că instanţa de apel trebuia să procedeze în acest fel în cazul infracţiunii prevăzute în art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază neîntemeiate criticile formulate, procedura reglementată de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. neputând fi aplicată decât unitar, cu privire la întreaga cauză și nu fragmentat, în raport cu fiecare din infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Acceptarea opiniei conform căreia procedura ar fi incidentă numai în ceea ce privește infracţiunile pentru care legea nu prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru care nu s-ar mai administra nicio probă, ar însemna ca, în aceeași cauză, să se aplice concomitent atât procedura simplificată, cu privire la o parte din infracţiuni, cât și procedura obișnuită referitor la celelalte infracţiuni.

Or, legiuitorul a exclus o atare posibilitate, de vreme ce, în art. 3201 alin. (2) C. proc. pen., a impus condiţia de admisibilitate a cererii, ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare. Ca atare, dacă procedura nu este aplicabilă în situaţiile în care inculpatul recunoaște doar o parte din faptele pentru care a fost trimis în judecată, aceasta nu poate fi incidentă nici în situaţia în care una din fapte este sancţionată cu detenţiunea pe viaţă.

Nici împrejurarea că prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. cuprind dispoziţii de drept substanţial nu constituie un argument care să conducă la admiterea punctului de vedere contrar. Aceste dispoziţii de drept substanţial devin incidente numai în anumite condiţii procedurale, respectiv în cazul admiterii cererii de către instanţă. Or, cererea fiind respinsă, nu se mai ajunge la cadrul procesual care să permită aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Ca atare, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a legii, cazul de casare invocat de procuror nefiind incident, poziţia procesuală a inculpatului neputând fi valorificată în condiţiile art. XI din O. U. G. nr. 121/2011 raportat la art. 3201 C. proc. pen. în raport cu faptul că acţiunea penală vizează și o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, chiar dacă faptele au rămas în forma imperfectă a tentativei. În acest sens, se au în vedere dispoziţiile art. 1411 C. pen., potrivit cărora prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 186 din 29 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală și pentru cauze cu minori.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. se abrogă.