Competence for handling foreign request to assume criminal prosecution: prosecution of court of appeal of defendant's domicile under Art. 128(2) Law no. 302/2004
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the appellate prosecution, quashed the decision of the Court of Appeal of Galați, and ordered the transfer of the request to the local prosecution for a ruling on admission, effectively prevailing in favor of the requesting Slovenian authorities over the domestic court’s dismissal. The dispute concerned the procedural competence and admissibility of a request for the transfer of penal proceedings (specifically, the assumption of criminal prosecution) for the offense of concealment involving stolen vehicles, where the lower court had incorrectly characterized the request as one for the transfer of judgment and dismissed it as inadmissible on the grounds that the underlying offense was committed in a third state (Italy) rather than the requested state (Romania) or the requesting state (Slovenia). The decisive legal basis relied on Article 128(2) of Law no. 302/2004, which mandates that requests for the assumption of criminal prosecution are resolved by the prosecution service of the court of appeal in whose jurisdiction the targeted person resides or is identified, distinguishing this procedure from the transfer of judgment which falls under the competence of the court itself.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (2) C. pen, art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen; Competence for handling foreign request to assume criminal prosecution: prosecution of court of appeal of defendant's domicile under Art. 128(2) Law no. 302/2004: Parchetul a susţinut că, deși autorităţile judiciare slovene nu au arătat motivele pentru care au solicitat preluarea procedurilor, cererea de asistenţă judiciară vizează preluarea judecăţii și nu a urmăririi penale, atât timp cât numiţilor C.N. și C.P. li s-a întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută în art. 217 alin. (3) coroborat cu alin. (2) și alin. (1) C. pen. sloven, coroborat cu art. 20 alin. (2) C. pen. sloven, au fost trimiși în judecată și au fost condamnaţi de instanţa de fond, hotărârea acesteia fiind desfiinţată în calea de atac promovată de C.N. și C.P. prin apărător.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Preluarea urmăririi penale. Competenţă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Preluarea procedurii penale
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- preluarea urmăririi penale
Legea nr. 302/2004, art. 128
În conformitate cu dispoziţiile art. 128 alin. (2) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, cererea de preluare a urmăririi penale adresată de un stat străin se soluţionează de parchetul de pe lângă curtea de apel în circumscripţia căreia domiciliază sau a fost identificată persoana urmărită. În consecinţă, în cazul în care curtea de apel a fost sesizată cu o cerere de preluare a urmăririi penale, aceasta dispune trimiterea cererii, spre soluţionare, parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscripţia căreia domiciliază sau a fost identificată persoana urmărită.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2404 din 11 iulie 2012
La 17 februarie 2011, numitul C.N. a fost depistat conducând un autoturism în localitatea Pince din Slovenia și, în urma verificărilor efectuate de Poliţia Slovenă, s-a constatat că autoturismul figura în baza de date Schengen ca fiind furat din Italia din anul 2010.
Audiat fiind de poliţistul sloven, numitul C.N. a declarat că a cumpărat autoturismul împreună cu C.P., în luna septembrie sau noiembrie 2010, de la Societatea A. din București, cu preţul de 11.000 euro, predând în plus și un autoturism uzat.
Autorităţile judiciare slovene le-au întocmit dosar penal numiţilor C.N. și C.P. pentru săvârșirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută în art. 217 alin. (3) coroborat cu alin. (2) și alin. (1) C. pen. sloven, coroborat cu art. 20 alin. (2) C. pen. sloven.
Prin rechizitoriul nr. Kt 472/10-1-JR-ss din 4 mai 2011 al Parchetului Districtual de Stat din Murska Sobota s-a solicitat emiterea unui ordin de pedepsire împotriva numiţilor C.N. și C.P., ordin care, potrivit legislaţiei slovene, se emite de judecător, fără ca activitatea respectivă să se desfășoare în ședinţă de judecată.
Prin sentinţa nr. II K 2280/2011 din 1 iunie 2011 a Tribunalului Regional din Lendava, aceștia au fost găsiţi vinovaţi și au fost condamnaţi la câte 3 luni de închisoare, cu suspendare condiţionată.
Numiţii C.N. și C.P. au declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Prin încheierea nr. II K 22880/2011 din 19 septembrie 2011 a Tribunalului Regional din Lendava, pronunţată de același judecător, s-a desfiinţat sentinţa de condamnare.
După pronunţarea acestei încheieri, Tribunalul Regional din Lendava a solicitat Parchetului Districtual de Stat din Murska Sobota să precizeze dacă mai insistă în acuzare, întrucât a hotărât transferul procedurilor către autorităţile judiciare române.
Parchetului Districtual de Stat din Murska Sobota a comunicat că „consimte la transferul dosarului penal în vederea urmăririi penale și judecăţii.”
La data de 25 octombrie 2011, Tribunalul Districtual din Murska Sobota - Republica Slovenia a formulat o cerere de asistenţă judiciară internaţională prin care a solicitat ca „organul de stat al urmăririi penale din România” să preia urmărirea penală începută împotriva numiţilor C.N. și C.P., pentru săvârșirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută în Codul penal sloven, în art. 217 alin. (3) coroborat cu alin. (2) și alin. (1), precum și cu art. 20 alin. (2) din același cod penal, reţinându-se că au cumpărat, în complicitate, cu 11.000 euro și o mașină uzată, în luna septembrie sau noiembrie 2010, de la Societatea A. din București, un bun mobil de o valoare mare (autoturismul în valoare de aproximativ 30.000 euro, care în cursul anului 2010 i-a fost sustras numitului E.B. în Italia), despre care trebuiau și puteau să știe că a fost dobândit prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Cererea a fost transmisă de către Ministerul Justiţiei din Republica Slovenia Ministerului Justiţiei din România - Direcţia Drept Internaţional și Cooperare Judiciară, care, la rândul său, a transmis-o Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Serviciul de cooperare judiciară internaţională, relaţii internaţionale și programe, în vederea preluării urmăririi penale.
Din corespondenţa parţial atașată la dosar, purtată între Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Serviciul de cooperare judiciară internaţională, relaţii internaţionale și programe și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, rezultă că cererea de transfer de proceduri a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, spre competentă soluţionare.
Prin adresa nr. 754/II/5/2012 înregistrată la această instanţă sub nr. 524/44/2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a înaintat Curţii de Apel Galaţi cererea de asistenţă judiciară internaţională în materie penală formulată de autorităţile judiciare din Republica Slovenia, având ca obiect preluarea urmăririi penale, împreună cu dosarul cauzei și traducerea certificată în limba română privind pe numiţii C.P. și C.N.
Parchetul a susţinut că, deși autorităţile judiciare slovene nu au arătat motivele pentru care au solicitat preluarea procedurilor, cererea de asistenţă judiciară vizează preluarea judecăţii și nu a urmăririi penale, atât timp cât numiţilor C.N. și C.P. li s-a întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută în art. 217 alin. (3) coroborat cu alin. (2) și alin. (1) C. pen. sloven, coroborat cu art. 20 alin. (2) C. pen. sloven, au fost trimiși în judecată și au fost condamnaţi de instanţa de fond, hotărârea acesteia fiind desfiinţată în calea de atac promovată de C.N. și C.P. prin apărător.
Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală și pentru cauze cu minori, prin sentinţa nr. 85/F din 23 mai 2012, în baza art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 (republicată), în referire la art. 11 lit. h) din Convenţia europeană privind transferul de proceduri în materie penală, adoptată la Strasbourg la 15 mai 1972, a respins, ca inadmisibilă, cererea de preluare a judecăţii formulată de autorităţile judiciare slovene, în cauza privind pe numiţii C.N. și C.P.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art. 128 alin. (2) teza l din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cererea de preluare a urmăririi penale se soluţionează de parchetul de pe lângă curtea de apel în circumscripţia căreia domiciliază sau a fost identificată persoana urmărită.
Apreciind, însă, că cererea vizează preluarea judecăţii, deși nu a fost sesizat de Ministerul Justiţiei conform art. 128 alin. (4) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, ci de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie și, deși prin desfiinţarea sentinţei nr. II K 2280/2011 din 1 iunie 2011 a Tribunalului Regional din Lendava, procedura a rămas doar în faza unei urmăriri penale nefinalizate, astfel explicându-se și acceptul dat de Parchetul Districtual de Stat din Murska Sobota cu privire la „transferul dosarului penal în vederea urmăririi penale și judecăţii”, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a sesizat curtea de apel cu cererea de transfer de proceduri, propunând preluarea judecăţii cauzei.
Potrivit art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, odată învestită cu o cerere de preluare a judecăţii, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilităţii cererii.
Cum legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea ca judecătorul să se pronunţe asupra propunerii procurorului general, în acest sens fiind decizia penală nr. 248 din 26 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, deși în cauza de faţă este fără dubiu că autorităţile judiciare slovene au solicitat preluarea urmăririi penale, aceasta nefiind finalizată, curtea de apel va proceda la analiza admisibilităţii cererii de preluare a judecăţii. Din actele dosarului înaintat de autorităţile judiciare slovene rezultă că autoturismul în discuţie, proprietatea unei firme de închiriere a mașinilor din Veneţia, a fost sustras în Italia (după ce în prealabil a fost închiriat), de un cetăţean italian - B.M., împotrivă căruia T.D., patroana firmei păgubite a formulat plângere la Poliţia din Veneţia, plângerea acesteia vizând și „celelalte persoane care sunt în orice fel implicate în eveniment”, situaţie în care se află și numiţii C.N. și C.P., având în vedere că sunt acuzaţi de săvârșirea infracţiunii de tăinuire cu privire la bunul sustras.
Având în vedere că infracţiunea s-a consumat în Italia, autorităţile poliţienești italiene fiind sesizate cu privire la toate persoanele care ar fi fost implicate în activitatea infracţională alături de numitului B.M.;
Văzând și dispoziţiile art. 11 lit. h) din Convenţia europeană privind transferul de proceduri în materie penală, adoptată la Strasbourg la 15 mai 1972, potrivit cărora statul solicitat poate refuza acceptarea cererii dacă fapta s-a comis în afara teritoriului statului solicitant;
Reţinând că fapta presupus comisă de învinuiţii C.N. și C.P. s-a consumat în afara teritoriului statului sloven, curtea de apel a constatat că cererea de preluare a judecăţii formulată de autorităţile judiciare slovene este inadmisibilă, reţinând ca temei dispoziţiile art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 (republicată) în referire la art. 11 lit. h) din Convenţia europeană privind transferul de proceduri în materie penală.
Împotriva acestei sentinţe Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a declarat, în termen legal, prezentul recurs, prin care a solicitat casarea sentinţei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanţă, pentru a se pronunţa prin încheiere motivată cu privire la admisibilitatea cererii autorităţilor judiciare slovene și apoi, prin hotărâre, cu privire la admiterea cererii.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Analizând actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, potrivit adresei nr. II Ks 22880/2011-24 din 25 octombrie 2011 emisă de Republica Slovenia - Tribunalul Districtual din Murska Sobota, adresă înaintată către „organul de stat al urmăririi penale din Românie”, s-a solicitat să fie preluată urmărirea penală împotriva învinuiţilor C.N. și C.P.
Totodată, potrivit adresei nr. 1676/142/AJI/2012 din 8 februarie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Serviciul de cooperare judiciară internaţională, relaţii internaţionale și programe a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, „spre competentă soluţionare”, cererea de transfer de proceduri în materie penală nr. II Ks 22880/2011-24 formulată de autorităţile judiciare slovene privind pe C.N. și C.P.
Este, de asemenea, de observat că Parchetul Districtual de Stat din Murska Sobota a comunicat că „consimte la transferul dosarului penal în vederea urmăririi penale și judecăţii.”
Potrivit art. 128 alin. (2) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cererea de preluare a urmăririi penale se soluţionează de parchetul de pe lângă curtea de apel în circumscripţia căreia domiciliază sau a fost identificată persoana urmărită.
Așa fiind, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva sentinţei nr. 85/F din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a casat sentinţa și a trimis cererea de preluare a urmăririi penale privind pe intimaţii C.N. și C.P. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, parchet în a cărui rază teritorială se află domiciliul intimaţilor.