Simplified trial procedure unavailable without full admission of guilt under Article 3201 CPP

Judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei. Nerecunoașterea săvârșirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanţă

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei

- nerecunoașterea săvârșirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei

C. proc. pen., art. 3201

Instanţa respinge cererea privind judecata conform procedurii simplificate prevăzute în art. 3201 C. proc. pen. și continuă judecata potrivit procedurii de drept comun, în cazul în care, deși inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a susţinut că le cunoaște și le însușește, instanţa, procedând la audierea acestuia conform art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., constată că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2138 din 19 iunie 2012

Tribunalul București, Secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 722 din 20 octombrie 2011, a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:

1. C.M., la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., precum și la 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 alin. (1) lit. b) și a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor amintite.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

2. G.D., la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., precum și la 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 alin. (1) lit. b) și a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 6 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor menţionate.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

3. A.A., la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului menţionat prin sentinţa penală nr. 2600 din 15 iunie 2004 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la 29 iunie 2004 și contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, 829 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentinţă, inculpatul a mai fost condamnat la 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată inculpatului anterior, așa cum s-a mai menţionat, și contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, 829 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată și pentru infracţiunea prevăzută în Legea nr. 678/2001, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 alin. (1) lit. b) și a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, 6 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor menţionate.

Acţiunea civilă exercitată de partea civilă I.L. a fost admisă, inculpaţii, în solidar între ei și în solidar și cu coinculpaţii Z.M. și R.L., au fost obligaţi la plata sumei de 2.000 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial din ziua plăţii, daune morale.

Prin sentinţa penală, inculpatul Z.M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru aceleași infracţiuni, iar inculpatul R.L., la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor menţionate, pentru aceleași infracţiuni, în favoarea sa reţinându-se aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (art. 861 C. pen.), pe durata termenului de încercare de 7 ani.

Dosarul în care, la 21 februarie 2011, prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secţia a II-a penală, la 22 februarie 2011.

După constatarea, în baza art. 300 C. proc. pen., a regularităţii actului de sesizare, instanţa l-a întrebat pe inculpatul C.M. dacă cere ca judecarea sa să aibă loc prin recunoașterea vinovăţiei (art. 3201 C. proc. pen.), în redactarea de după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, s-a procedat la audierea inculpatului, dar analizându-se aspectele relevate, acestea neconcordând cu faptele reţinute prin rechizitoriu, în baza art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., cererea a fost respinsă, poziţia procesuală a sus-numitului inculpat nefiind una de recunoaștere, judecata având loc, ulterior, corespunzător procedurii de drept comun.

Curtea de Apel București, Secţia I penală, prin decizia nr. 72 din 8 martie 2012, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.M., G.D. și A.A.

Hotărârea instanţei de apel a fost recurată, între alţii, de inculpatul C.M.

Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor detalia:

În ce privește cererea inculpatului recurent C.M., de aplicare a dispoziţiilor art. XI raportat la art. V din O. U. G. nr. 121/2011, respectiv să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010, aceasta nu este fondată.

Potrivit textului amintit, la data intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011 (M. Of. nr. 931 din 29 decembrie 2011), în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

La 25 noiembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, art. 3201 C. proc. pen. - text marginal judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei - prevedea ca până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal că recunoaște săvârșirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Alin. (2) prevede că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei și nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Beneficiul judecăţii în cazul recunoașterii vinovăţiei este prevăzut în alin. (7) al textului, respectiv instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

În cauza privindu-l pe inculpatul C.M., sesizarea instanţei de fond competentă s-a făcut, prin rechizitoriu, la 21 februarie 2011, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 (25 noiembrie 2010).

Instanţa de fond, îndeplinindu-și obligaţia instituită de alin. (3) al art. 3201 C. proc. pen., la termenul de judecată 22 martie 2011, l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Inculpatul, în declaraţia dată la acel termen, a susţinut că dorește ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, susţinând și că le cunoaște și le însușește. Dezvoltând însă ascultarea sa, inculpatul menţionează numai implicarea coinculpaţilor.

Ca atare, corect și legal instanţa de fond a considerat că inculpatul C.M. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei.

Or, în recurs, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu prevăd posibilitatea revenirii inculpatului asupra manifestării de voinţă privind judecata potrivit procedurii simplificate, după momentul când el a fost întrebat asupra acestui aspect, cercetarea judecătorească desfășurându-se potrivit procedurii de drept comun.

Ca atare, revenirea lui asupra manifestării de voinţă în faţa instanţei de recurs nu mai este posibilă.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 72 din 8 martie 2012 a Curţii de Apel București, Secţia I penală.