Defendant’s appeal reinstated after time-bar ruling quashed, case remanded to tribunal

Sentinţă pronunţată de judecătorie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Căi de atac. Instanţa competentă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Felurile competenţei. Competenţă după materie și după calitatea persoanei

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- sentinţă pronunţată de judecătorie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010

Legea nr. 202/2010, art. XXIV

Potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - singura normă tranzitorie referitoare la căile de atac - hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul. În consecinţă, sentinţele pronunţate de judecătorii înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 pot fi atacate atât cu apel, cât și cu recurs, iar calea de atac a apelului intră în competenţa funcţională a tribunalului, conform normelor procedurale în vigoare la data pronunţării sentinţelor de către judecătorii.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1962 din 7 iunie 2012

Prin sentinţa penală nr. 50 din 6 martie 2009 a Judecătoriei Olteniţa, a fost condamnat inculpatul B.A. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea mai multor infracţiuni de înșelăciune prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. și o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, la 7 noiembrie 2011, a declarat apel inculpatul B.A.

Prin decizia nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, s-a admis excepţia invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul B.A. împotriva sentinţei penale nr. 50 din 6 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Olteniţa.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul B.A., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 10 și 21 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, analizând recursul atât prin prisma criticilor formulate, cât și prin prisma cazurilor de casare care, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în discuţie din oficiu, constată că recursul este fondat, dar prin prisma altui caz de casare decât cele indicate de recurent, și anume art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. - nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei.

Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, așa cum este și cazul apelului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de judecătorii.

Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în dispoziţiile art. XXIV.

În privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege data pronunţării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

În speţă, sentinţa primei instanţe fiind pronunţată la 6 martie 2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, ea poate fi atacată cu apel și recurs. Calea de atac a apelului intră, însă, în competenţa funcţională a tribunalului, conform normelor procedurale în vigoare la 6 martie 2009.

Văzând și dispoziţiile ce guvernează competenţa teritorială, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, a casat decizia atacată și a trimis cauza la Tribunalul Călărași, ca instanţă competentă să soluţioneze apelul inculpatului.