Whether an apartment building staircase equipped with an interphone constitutes a public place for qualifying aggravated homicide under the Romanian Penal Code

Omor calificat. Omor săvârșit în public

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea

Indice alfabetic: Drept penal

- omor calificat

- omor săvârșit în public

C. pen., art. 152 lit. a), art. 175 alin. (1) lit. i)

Omorul comis în scara unui bloc, prevăzută cu interfon, constituie omor calificat săvârșit în public, fiind incidente dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., întrucât existenţa interfonului nu schimbă caracterul scării blocului, de loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, în sensul art. 152 lit. a) C. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1441 din 7 mai 2012

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ din 9 august 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.R., pentru săvârșirea infracţiunilor de omor calificat, prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și nerespectarea regimului armelor și muniţiilor, prevăzută în art. 279 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 136 din Legea nr. 295/2004.

S-a reţinut prin rechizitoriu, în esenţă, că inculpatul a tras cu o armă de vânătoare, letală, cu glonţ, pe care nu o deţinea în mod legal, asupra victimei M.E. și i-a cauzat leziuni care au condus la deces.

În cauză, s-au constituit părţi civile moștenitorii victimei, respectiv M.V., soţul acesteia, C.A. și V.M., fiicele victimei.

În faza cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Tribunalul Neamţ, constatând că inculpatul a făcut declaraţia până la începerea cercetării judecătorești, că a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare, că are cunoștinţă și își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și că nu a solicitat administrarea de probe noi, în baza art. 3201 C. proc. pen., a admis cererea de judecare după procedura arătată în acest text.

Prin sentinţa penală nr. 96/P din 21 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile de omor calificat prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și nerespectarea regimului armelor și muniţiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 136 din Legea nr. 295/2004, în infracţiunile de omor prevăzută în art. 174 C. pen., nerespectarea regimului armelor și muniţiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen. și uzul de armă letală, fără drept, prevăzută în art. 136 din Legea nr. 295/2004.

Tribunalul neamţ l-a condamnat pe inculpatul C.R. pentru săvârșirea infracţiunii de omor prevăzută în art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor și muniţiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

Tribunalul Neamţ l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracţiunii de uz de armă letală, fără drept, prevăzută în art. 136 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata și în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 161 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească:

- părţilor civile M.V., C.A. și V.M., suma de 12.000 lei despăgubiri civile;

- câte 100.000 lei daune morale fiecăreia dintre părţile civile M.V., C.A. și V.M.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul C.R. este soţul părţii civile C.A., fiica victimei M.E., iar în prezent cei doi soţi sunt în divorţ.

Între soţi, mai ales după nașterea minorei C.S., au apărut neînţelegeri cauzate de locuinţa soţilor și de gelozia inculpatului, iar pe fondul acestor neînţelegeri, partea civilă C.A. s-a mutat, împreună cu minora, la părinţii săi, M.V. și victima M.E., într-un apartament situat în municipiul Piatra Neamţ.

După separarea în fapt a soţilor, neînţelegerile dintre ei s-au intensificat. Inculpatul, uneori sub influenţa alcoolului, dorea să-și viziteze fiica fără a anunţa în prealabil și la ore nepotrivite.

A mai reţinut Tribunalul Neamţ că, în după-amiaza zilei de 17 iunie 2011, victima M.E., împreună cu soţul ei M.V., fiica lor C.A. și copilul acesteia au mers la restaurantul P. din municipiul Piatra Neamţ. Inculpatul i-a telefonat soţiei sale, cerându-i să-și viziteze fiica. Au convenit să se întâlnească în faţa locuinţei victimei.

În jurul orei 2030, când victima și părţile civile au ajuns în faţa blocului unde locuiesc, au sesizat prezenţa inculpatului într-un autoturism, după care inculpatul a luat minora în autoturismul său și a încercat să plece. Parţile civile, observând că inculpatul se află sub influenţa băuturilor alcoolice, au luat copilul, după care, între inculpat, soţia și socrii săi a avut loc o discuţie contradictorie. Din buletinul de analiză toxicologică din 19 iunie 2011 rezultă că, la ora 0000, inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,00 gr. 0/00.

A arătat judecătorul fondului că partea civilă M.V. a telefonat la poliţie și a mers la colţul blocului pentru a-i aștepta pe poliţiști. Partea civilă C.A. a urcat, împreună cu copilul, în apartamentul în care locuiesc, iar victima M.E. a rămas în scara blocului, pentru a-l determina pe M.V. să vină în casă.

Inculpatul a luat de pe bancheta din spate a autoturismului său o armă de vânătoare, letală, care fusese achiziţionată de inculpat în mod legal, însă nu a obţinut dreptul de a o deţine.

După ce a descărcat-o în interiorul autoturismului, apăsând din greșeală pe trăgaci, inculpatul a mers în scara blocului și a tras cu arma în victima M.E., de două ori.

Văzând că victima a căzut, inculpatul s-a întors în autoturismul său și a încercat să se sinucidă prin împușcare, iar între timp, partea civilă C.A., auzind focurile de armă, a coborât din apartament și a găsit-o pe mama sa căzută. Victima a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piatra Neamţ, iar la scurt timp a decedat.

A arătat judecătorul fondului că faptele inculpatului, așa cum au fost reţinute și dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor, prevăzută în art. 174 C. pen., nerespectare a regimului armelor și muniţiilor, prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen. și uzul de armă letală, fără drept, prevăzută în art. 136 din Legea nr. 295/2004 și, întrucât prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată sub o altă încadrare, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice sub aspectul infracţiunii de omor, Tribunalul Neamţ a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., calificarea omorului fiind determinată de săvârșirea lui în public și s-a considerat în rechizitoriu că omorul săvârșit în scara unui bloc este un omor săvârșit în public.

Înţelesul expresiei „faptă săvârșită în public” este explicat prin dispoziţia cuprinsă în art. 152 C. pen., prin enumerarea descriptivă a cazurilor în care fapta este considerată ca fiind săvârșită în public. Astfel, potrivit acestei dispoziţii, fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă: a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană; b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane; c) într-un loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită și dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane; d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante și e) prin orice mijloc cu privire la care făptuitorul și-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoștinţa publicului.

În cauză, inculpatul a săvârșit omorul în scara unui bloc, de faţă nefiind prezentă nicio persoană. Din adresa din 1 septembrie 2011 a Asociaţiei de proprietari, rezultă că toate apartamentele situate pe scara blocului în care s-a săvârșit fapta sunt proprietate privată, iar ușa de la intrarea în scara blocului este prevăzută cu interfon.

Săvârșită în asemenea împrejurări, fapta inculpatului nu se încadrează în niciunul din cazurile descrise în art. 152 C. pen., pentru a fi considerată săvârșită în public.

A reţinut prima instanţă că primul caz prevăzut în art. 152 C. pen. se referă la un loc care este totdeauna accesibil publicului, datorită naturii sau destinaţiei lui. Este vorba despre gări, porturi, parcuri, pieţe, străzi etc. Or, scara unui bloc de locuinţe, a cărei ușă de acces este prevăzută cu interfon, nu face parte din această categorie datorită sistemului de siguranţă cu care este prevăzută. Numai în situaţia în care scara blocului nu ar fi fost prevăzută cu un sistem de siguranţă, cum este interfonul, ar fi fost vorba de un loc accesibil totdeauna publicului.

Fiind săvârșită într-un loc care nu este accesibil totdeauna publicului, pentru a se încadra în cazul prevăzut la lit. b) a art. 152 C. pen., este necesar ca la săvârșirea faptei să fi fost de faţă două sau mai multe persoane. Or, în scara blocului, în momentul în care inculpatul a săvârșit fapta, nu era de faţă nicio persoană.

Nici cazul descris la lit. c) a art. 152 C. pen. nu poate fi reţinut, iar potrivit acestui text, fapta se consideră săvârșită în public când a fost comisă într-un loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită și dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane. Nicio probă din cele administrate nu conduce la concluzia că inculpatul a avut intenţia ca fapta sa să fie auzită, adică a urmărit producerea acestui rezultat.

Evidentă este și inexistenţa cazului prevăzut la lit. d) a art. 152 C. pen., deoarece inculpatul nu a săvârșit fapta într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane.

Cât privește cazul descris la lit. e) a art. 152 C. pen., Tribunalul Neamţ a constatat, de asemenea, că nu există. În acest caz, nu interesează locul în care fapta a fost săvârșită, ci este necesar ca făptuitorul să-și fi dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoștinţa publicului, datorită mijlocului folosit. În acest sens, legiuitorul a avut în vedere mijloacele de comunicare care pot informa publicul (comunicarea orală sau scrisă), focul de armă neintrând în această categorie.

Din aceste motive, prima instanţă a reţinut că încadrarea juridică dată în rechizitoriu faptei inculpatului de ucidere a victimei, respectiv infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., este greșită. Inculpatul nu a săvârșit fapta în public, în înţelesul art. 152 C. pen. și nu există nicio altă cauză de agravare a omorului, astfel că fapta sa constituie infracţiunea de omor prevăzută în art. 174 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpatul C.R. și partea civilă M.V.

Prin decizia nr. 152 din 13 decembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori și familie a dispus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.R. împotriva sentinţei penale nr. 96/P din 21 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Neamţ.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă M.V. împotriva sentinţei penale nr. 96/P din 21 septembrie 2011, cu privire la cuantumul pedepsei principale și a pedepsei complementare aplicate inculpatului C.R.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată sub aceste aspecte, reţinându-se cauza spre rejudecare și, în fond:

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C.R. pentru săvârșirea infracţiunii de omor, la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor și muniţiilor, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 136 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracţiunii de uz de armă letală, fără drept, la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) în referire la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa principală de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea civilă.

Recursul părţii civile este fondat, pentru următoarele considerente:

Analizând hotărârile atacate, se constată că urmare a probatoriului administrat, declaraţiile inculpatului date la urmărirea penală și în faţa instanţei, în care a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost descrisă, coroborat cu declaraţiile părţilor civile, declaraţiile martorilor, planșele fotografice, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, raportul de necropsie, se probează că inculpatul a ucis cu arma de vânătoare letală pe care o deţinea.

Reţinându-se, însă, că inculpatul nu a săvârșit fapta într-un public și condamnându-l pe acesta pentru infracţiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) C. pen., instanţele au dat o greșită încadrare juridică faptei.

Potrivit art. 152 C. pen., fapta se consideră săvârșită în public, printre altele, atunci când aceasta a fost comisă într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană.

Definiţia sintagmei „în public” prin textul legal menţionat prezintă relevanţă juridică, în raport cu împrejurarea că săvârșirea în aceste condiţii a unei fapte intrând sub incidenţa legii penale duce la încadrarea sa în cazurile determinate de partea specială a Codului penal, în forma agravată a infracţiunii de bază.

Or, „locul public” se definește prin cele două trăsături - natura și destinaţia lui, textul menţionat având în vedere, pe de o parte, caracterul specific, însușirea caracteristică, calitatea unui loc, iar pe de altă parte, menirea locului aceea de a fi accesibil publicului.

Totodată, pentru limitarea oricărui dubiu prin apelarea la cele două trăsături, același text are în vedere caracterul public al locului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană la momentul comiterii infracţiunii în acel loc.

Prin urmare, orice restricţionare, de orice natură, care nu are drept consecinţă modificarea trăsăturilor de bază, astfel cum stabilește legiuitorul, nu poate conduce la schimbarea caracterului public al locului.

Sub acest aspect, ambele instanţe au reţinut că fapta a fost săvârșită în scara blocului, prevăzută cu interfon, deci într-un loc neaccesibil publicului.

Or, existenţa interfonului la ușa de intrare în scara blocului nu poate conduce la modificarea „naturii și destinaţiei” scării de bloc, aceea de a fi accesibilă totdeauna publicului, ci de a întări sentimentul de siguranţă pentru locatarii blocului, o siguranţă în plus faţă de ușa de intrare.

În unele împrejurări, însă, chiar și cu acest interfon, prin utilizarea defectuoasă a acestuia sau folosirea unor tehnici de deblocare, acest sentiment de siguranţă este mult diminuat ajungând la cel asigurat de o ușă.

Sub acest aspect trebuie subliniat că existenţa interfonului nu l-a împiedicat pe inculpat să pătrundă în scara blocului unde a tras cu arma două focuri în victimă, și în acest caz cerinţa accesului public fiind îndeplinită.

Cu privire la recursul inculpatului, care se circumscrie cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și care vizează reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine următoarele:

În raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, cu împrejurările în care a fost comisă împușcarea victimei în zona pieptului cu o pușcă de vânătoare deţinută ilegal, pe fondul consumului de alcool, cu starea tensionată creată tocmai de gelozia inculpatului, consecinţele grave - moartea victimei, chiar în condiţiile în care a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de acuzare însușindu-și probele administrate în instanţă, prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., se apreciază că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante.

Or, așa cum s-a arătat, raportat la gravitatea faptei și circumstanţele reale și personale, în urma aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., pedeapsa de 12 ani închisoare corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de partea civilă M.V. împotriva deciziei nr. 152 din 13 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori și familie, a casat decizia penală menţionată și sentinţa penală nr. 96/P din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Neamţ, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de omor.

A descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de omor, din infracţiunea de omor prevăzută în art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C.R. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de omor calificat.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul C.R. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate și a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 152 din 13 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori și familie.

Notă: În urma republicării Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al muniţiilor în M. Of. nr. 814 din 17 noiembrie 2011, dispoziţiile art. 136 se regăsesc în art. 133.