Heroin parcel pickup upheld as drug trafficking "other operation"; 4-year sentence confirmed

Trafic de droguri. Operaţiuni privind circulaţia drogurilor

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri

Indice alfabetic: Drept penal

- trafic de droguri

- operaţiuni privind circulaţia drogurilor

Legea nr. 143/2000, art. 2

Fapta de a ridica un colet conţinând droguri de la o societate de curierat rapid, în scopul de a fi predat unei alte persoane, cunoscând atât conţinutul coletului, cât și activitatea infracţională a persoanei căreia urma a-i fi predat coletul, constituie o operaţiune privind circulaţia drogurilor, în sensul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000 și se încadrează în aceste dispoziţii.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1231 din 19 aprilie 2012

Prin sentinţa nr. 748 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului București, Secţia I penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul P.S. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.J. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 70 din O. U. G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 293 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de două luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul P.J. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reţinut că, la data de 1 februarie 2011, prin referatul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog, a fost sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cu privire la faptul că autorităţile competente din Aeroportul Internaţional Schiphol, Olanda, au depistat, în urma controlului efectuat asupra unui colet suspect, cantitatea de 1 kg heroină.

Coletul a fost trimis prin firma A., parteneră cu firma de curierat rapid P., din Iran via Dubai și Amsterdam, iar destinaţia finală era București, România, cartier C., complexul D., stand nr. 101, indicându-se un telefon de contact, expeditor fiind numitul A.A., iar ca destinatar figurând numitul K.P.

Astfel, prin adresa autorităţilor olandeze competente din data de 31 ianuarie 2011 s-a comunicat Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate faptul că s-a permis trecerea liberă a coletului suspect conţinând cantitatea de heroină depistată (aproximativ 800-900 g) pe calea aerului, prin intermediul cursei T. din data de 1 februarie 2011.

La data de 1 februarie 2011 lucrătorii de poliţie judiciară delegaţi în cauză, împreună cu lucrători de poliţie din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră și un angajat al Autorităţii Naţionale a Vămilor - Biroul Vamal Otopeni au preluat coletul sosit din Amsterdam, Olanda, în prezenţa martorilor asistenţi N.I. și S.M., iar cu ocazia deschiderii au constatat că în interior se afla o carte și două hard-discuri înfășurate într-o folie de protecţie din material plastic.

În momentul în care s-a procedat la desfacerea carcaselor celor două hard-discuri s-a constatat că în interiorul ambelor obiecte se află o substanţă pulverulentă de culoare brună. Cele două hard-discuri, împreună cu substanţa pulverulentă găsită în interior, au fost predate la Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române în vederea efectuării unui raport de constatare tehnico-știinţifică pentru depistarea drogurilor.

Prin adresa din 1 februarie 2011 a Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române s-a comunicat că probele înaintate în cauză conţin heroină, substanţă care face parte din Tabelul nr. 1 anexă la Legea nr. 143/2000, constituind drog de mare risc.

Ulterior, din raportul de constatare din 7 februarie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române a rezultat că probele înaintate în cauza privind pe numitul K.P., constând în 67,38 g (47,18 g după uscare) substanţă pulverulentă umedă de culoare bej, 4,19 g (2,45 g după uscare) substanţă pulverulentă umedă de culoare bej introdusă într-o punguţă din material plastic transparentă, două carcase de hard-disk cu urme de materie de culoare bej, patru folii tip indigo cu urme de materie de culoare bej și o folie din material plastic cu urme de materie de culoare bej, conţin toate heroină, substanţă care face parte din Tabelul nr. I anexă la Legea nr. 143/2000 și constituie drog de mare risc.

Investigatorii sub acoperire cu numele de cod D.S. și nume de cod A.S. au fost autorizaţi în vederea strângerii datelor și informaţiilor privind existenţa infracţiunilor și identificarea persoanelor faţă de care există presupunerea că le-au săvârșit, inclusiv efectuarea unei operaţiuni de livrare supravegheată cu substituirea totală sau parţială a cantităţii de aproximativ 1 kg de heroină, pe o perioadă de 30 zile, de la data de 2 februarie 2011 până la data de 4 martie 2011.

Astfel, s-a procedat la interceptarea și înregistrarea convorbirilor audio-video în mediul ambiental efectuate de numitul K.P. și alţi membri ai reţelei de narcotraficanţi din care acesta face parte, având în vedere că la data de 7 februarie 2011 o persoană care s-a recomandat cu numele K.P. a apelat telefonic de 3 ori la sediul firmei de curierat P., întrebând de ce nu i s-a livrat coletul din Iran, împrejurare în care a fost de acord să i se livreze acest colet în cursul datei de 8 februarie 2011.

În cursul datei de 8 februarie 2011, numitul K.P. a utilizat postul telefonic pentru a lua legătura cu numita P.A. și, totodată, în cursul aceleiași zile a luat legătura cu firma de curierat rapid P., insistând să i se livreze coletul din Iran la standul nr. 101 din complexul D., după care a luat legătura cu o persoană, identificată ulterior ca fiind inculpatul P.S. și, imediat după aceasta, a sunat din nou la firma de curierat rapid P., insistând din nou să i se livreze coletul, deoarece are ceva important de primit din străinătate.

Astfel, din investigaţiile efectuate în cauză a rezultat că inculpatul P.J. utiliza două posturi telefonice, unul dintre acestea fiind înregistrat pe numele K.P.

Așadar, persoana care s-a recomandat ca fiind K.P. era de fapt inculpatul P.J.

La data de 8 februarie 2011, inculpatul P.J. a luat legătura cu investigatorul sub acoperire A.S., telefonic, recomandându-se K.P., cerându-i să-i livreze coletul cu heroina sosită din Iran în data de 9 februarie 2011, la standul nr. 101 din complexul D., unde îl va aștepta personal, crezând că vorbește cu angajatul firmei de curierat P.

După câteva minute, inculpatul P.J. l-a contactat pe fratele său, inculpatul P.S., pentru a-l anunţa că a doua zi trebuie să ridice coletul din complexul D.

Tot la data de 8 februarie 2011, inculpatul P.S. a purtat o discuţie cu o altă persoană, care cunoștea despre transportul de heroină din Iran, interesându-se unul de la altul dacă mai știu ceva de coletul cu droguri, individul neidentificat comunicându-i faptul că acest colet va fi livrat a doua zi la ora 12:00.

Inculpatul P.S. i-a spus că a sunat să întrebe ce s-a întâmplat și i s-a spus că nu s-a livrat coletul din cauza aglomeraţiei.

Totodată, interlocutorul inculpatului P.S. a discutat despre faptul că s-au plătit 2 kg, referindu-se la faptul că aștepta să primească 2 kg heroină, adică atâta a comandat, inculpatul P.S. confirmând că știe despre tranzacţie.

La data de 9 februarie 2011, inculpatul P.J. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.S. și l-a îndrumat cum să ajungă în faţa standului nr. 101, iar în timpul uneia din discuţiile telefonice acesta din urmă i-a confirmat că a luat pachetul.

La sfârșitul discuţiei, inculpatul P.S. i-a spus inculpatului P.J. că pleacă din locul acela ca să nu vină cineva, fiind evidentă temerea celor doi de a nu fi prinși de autorităţi cu pachetul de droguri.

Aceste discuţii au fost purtate în contextul în care după ce inculpatul P.S. a fost coordonat telefonic de către inculpatul P.J. să preia coletul cu droguri de la investigatorul sub acoperire A.S., crezând că este angajatul firmei de curierat, primul dintre inculpaţi a fost prins de lucrătorii de poliţie judiciară în timp ce se îndrepta spre ieșirea din complexul D., după ce în prealabil a sesizat că este urmărit și a început să fugă, iar când s-a încercat imobilizarea sa, a opus rezistenţă, totodată apelându-l pe inculpatul P.J. pentru ca acesta să audă că a fost prins de poliţie.

În drept, faptele săvârșite de către inculpatul P.S., constând în aceea că, la data de 9 februarie 2011, a ridicat de la investigatorul sub acoperire A.S., despre care a avut reprezentarea că este un angajat al serviciului de curierat rapid, respectiv al poștei, coletul cu substanţa care a substituit cantitatea de circa 80 g heroină sosită din Iran via Dubai și Amsterdam, folosindu-se cu bună știinţă de un pașaport fals pe numele K.P. la solicitarea fratelui său, inculpatul P.J., fiind prins în flagrant la ieșirea din complexul D. de lucrătorii de poliţie judiciară delegaţi în cauză, s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și uz de fals, în concurs, prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 291 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta săvârșită de către inculpatul P.J., constând în aceea că, în cursul anului 2009, a pătruns fraudulos pe teritoriul României din Irlanda, folosindu-se de un pașaport fals pe numele K.P., s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 70 din O. U. G. nr. 105/2001.

Faptele săvârșite de către inculpatul P.J., constând în aceea că a comandat din Iran și a dispus transportul din acea ţară via Dubai și Amsterdam până în România a cantităţii de circa 80 g heroină, iar la data de 9 februarie 2011 l-a trimis pe fratele său, inculpatul P.S., să ridice coletul ce conţinea cantitatea de heroină menţionată, punându-i la dispoziţie un pașaport fals pe numele K.P., împrejurare în care, la data de 9 februarie 2011, în jurul orelor 12:00, inculpatul P.S. a ridicat coletul, conţinând circa 80 g heroină de la investigatorul sub acoperire A.S., despre care a avut reprezentarea că este un angajat al serviciului de curierat rapid, respectiv al poștei, folosindu-se cu bună știinţă de un pașaport fals pe numele K.P., fiind prins în flagrant la ieșirea din complexul D. de lucrătorii de poliţie judiciară delegaţi în cauză, s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc și fals privind identitatea, în concurs, prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 293 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin decizia nr. 16 din 19 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de către procuror împotriva sentinţei nr. 748 din 26 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul București, Secţia I penală, a desfiinţat în parte sentinţa atacată și rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului P.S. din art. 291 C. pen. în art. 291 teza I C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului P.J. din art. 70 din O. U. G. nr. 105/2001 în art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 291 teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul P.S. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.J. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 293 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de două luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul P.J. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaţilor P.S. și P.J.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs, între alţii, inculpatul P.S.

Inculpatul P.S. a arătat că fapta sa nu se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, activitatea sa neîncadrându-se în niciuna din modalităţile descrise în respectivul text de lege, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivului invocat și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondate pentru următoarele considerente:

Motivul de critică, formulat de inculpatul P.S., se referă la greșita încadrare juridică dată faptei (caz de casare prevăzut în art. 3859 alin. 1 pct. 17 C. proc. pen.), reţinută în sarcina sa, respectiv infracţiunea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Inculpatul a arătat că așa zisa „activitate infracţională” nu este prevăzută de textul de lege menţionat.

Este adevărată această susţinere a inculpatului P.S., în sensul că operaţiunea de ridicare a coletului, realizată de către acesta, nu este cuprinsă în enumerarea activităţilor expres menţionate în art. 2 din Legea nr. 143/2000, însă această activitate se circumscrie ipotezei prevăzute de legiuitor sub denumirea „alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor.”

Prin această expresie legiuitorul a dorit să incrimineze orice alte activităţi, în afara celor enunţate expres în textul de lege, care încalcă regimul legal al drogurilor.

Astfel, nu se poate susţine că activitatea desfășurată de inculpat nu se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, atâta timp cât textul de lege, prin sintagma „alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor”, poate include și activitatea infracţională desfășurată de către inculpat, activitate care încalcă evident regimul legal al drogurilor, motiv pentru care cererea recurentului de a se dispune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru această infracţiune este nefondată.

De altfel, din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și de cercetare judecătorească (procese-verbale întocmite de lucrătorii de poliţie judiciară, procese-verbale de depistare a drogurilor, procese-verbale de ridicare a coletului cu droguri, procesul-verbal de substituire totală a drogurilor, întocmit de lucrătorii de poliţie judiciară, de investigatorul sub acoperire, procesul-verbal de prindere în flagrant, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor asistenţi, declaraţiile martorilor cu identitate protejată, adresa și raportul de constatare tehnico-știinţifică al Inspectoratului General al Poliţiei Române, acte procedurale efectuate de autorităţile competente olandeze, procese-verbale cu notele de redare ale convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în mod autorizat, procesul-verbal cu nota de redare a convorbirii audio-video în mediul ambiental purtată de inculpat cu ocazia flagrantului din 9 februarie 2011) a rezultat faptul că inculpatul P.S. cunoștea atât conţinutul coletului, cât și activitatea infracţională desfășurată de fratele său.

Deși inculpatul P.S. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, susţinând că nu a cunoscut nicio clipă conţinutul coletului, declaraţiile sale nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, fiind lipsite de suport probator.

Pentru a satisface exigenţele dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen., faptele și împrejurările învederate de inculpat în declaraţiile sale trebuie să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.

Așadar, declaraţiile de nerecunoaștere ale inculpatului sunt simple afirmaţii, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecinţele penale ale faptelor sale, fiind făcute pro cauza, necoroborându-se cu celelalte probe administrate.

Dând sens și dispoziţiilor art. 3 C. proc. pen., privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a reţinut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul.

Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe certe.

Faptul că, în cauză, se impune înlăturarea declaraţiei inculpatului ca nesinceră nu poate reprezenta o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie și nici a principiului egalităţii armelor în faţa instanţei, desprins din conţinutul tratatelor internaţionale privind drepturile omului.

Inculpatul P.S. cunoștea că în colet se aflau droguri, nereușind să ofere explicaţii plauzibile cu privire la conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în mod legal în data de 8 februarie 2011, în care se făceau referiri exprese la coletul ce urma a fi livrat și la suma de plătită în Iran pentru cele 2 kg. De altfel, în ziua flagrantului, așa cum rezultă din discuţia telefonică dintre cei doi inculpaţi, a rezultat că inculpatul P.S. cunoștea că ceea ce făcea era o operaţiune ilegală, dovadă fiind starea sa de agitaţie și prudenţă din acele momente. Deși a susţinut că această stare s-ar fi datorat faptului că pașaportul pe care-l avea era fals, în acest caz nu se justifică o asemenea reacţie, întrucât urma să se întâlnească cu un reprezentant al unei firme de curierat care nu avea mijloacele necesare să constate caracterul fals al pașaportului său.

Or, dacă inculpatul P.S. nu ar fi cunoscut că pachetul ridicat conţine droguri, nu se explică starea de agitaţie și cea de vigilenţă, respectiv de a verifica dacă este urmărit de autorităţi după preluarea coletului.

Deși inculpatul, în ultimul cuvânt, la întrebarea adresată de președintele completului de judecată, dacă s-a considerat provocat de investigatorul sub acoperire, a învederat că nu a fost provocat, în motivele de apel și recurs apărătorul acestuia a vorbit de o activitate de provocare din partea investigatorului, motiv pentru care reprezentantul parchetului a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., arătând că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe această apărare a inculpatului. În contextul declaraţiilor făcute de către inculpat, în sensul că nu a fost provocat, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că acest motiv este nefondat, însă, în contextul probator administrat, va analiza și această critică a inculpatului.

Din declaraţia dată în faţa instanţei, când inculpaţilor li s-a dat posibilitatea să adreseze personal întrebări investigatorului acoperit, precum și din modul în care s-a desfășurat activitatea infracţională nu a rezultat provocarea inculpaţilor, investigatorul sub acoperire desfășurând o activitate legală.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Ludi c Elveţiei), la baza desemnării investigatorului acoperit au existat unele raţiuni pentru care inculpatul era bănuit că ar fi un traficant de droguri, respectiv informaţii din partea autorităţii competente din Aeroportul Internaţional Schiphol, Olanda, care au descoperit un colet suspect, ce conţinea cantitatea de 1 kg heroină, ce urma să aibă ca destinaţie finală complexul D., stand nr. 101, București, România, destinatar fiind K.P.

În contextul concret al cauzei de faţă, probele au fost corect obţinute, fără încălcarea prevederilor art. 64 alin. (2) și art. 68 C. proc. pen. (ca urmare a provocării din partea agenţilor infiltraţi). Inculpatul era bănuit de săvârșirea operaţiunilor, iar infracţiunea de trafic de droguri nu a fost comisă ca urmare a intervenţiei și acţiunii investigatorului (cauza Teixeira de Castro c Portugaliei).

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că, în special în lupta împotriva traficului de stupefiante, este esenţial să nu se creeze o „intenţie criminală” din partea poliţiștilor, ci aceștia să folosească „intenţia criminală deja existentă”, iar în cursul procedurii inculpatul să fi avut posibilitatea să îi interogheze pe poliţiști. Utilizarea metodelor specifice de investigaţie este admisă în cea mai mare parte a ţărilor membre ale Consiliului Europei, mai ales în cazul infracţiunilor de criminalitate organizată, însă investigatorii sub acoperire, ca și colaboratorii lor nu au voie să facă pași concreţi pentru luarea hotărârii infracţionale de către cel vizat.

În literatura de specialitate, română și străină, s-a pus problema de a ști ce înseamnă „provocare poliţienească.” Curtea de casaţie belgiană a definit provocarea poliţienească de o manieră precisă, văzând în ea un mijloc consistent fie de a da naștere rezoluţiei infracţionale celui care urmează să execute infracţiunea, fie de a o întări. Se poate vorbi de provocare, în sensul menţionat mai sus, doar dacă sunt îndeplinite unele condiţii, și anume: să fie anterioară comiterii infracţiunii; să existe o legătură directă sau o legătură cauzală imediată între incitarea funcţionarului de poliţie (investigatorului) sau a colaboratorului, a cărui activitate este supervizată de investigatorul sub acoperire și infracţiunea comisă. În privinţa sarcinii probei, s-a subliniat că, în conformitate cu regulile generale referitoare la probe în materie penală, sarcina probei incumbă părţii urmăritoare. Ca atare, din momentul în care apărarea invocă, în mod plauzibil, existenţa unei provocări poliţienești, Ministerului Public îi revine sarcina de a dovedi că procedura a fost regulată. S-a remarcat că apărarea s-ar putea găsi în dificultatea de a stabili această verosimilitate a provocării, dacă se ţine seama de existenţa unui dosar confidenţial în mâinile procurorului, care conţine informaţiile asupra diferitelor faze de punere în aplicare a acestor metode de investigaţie (sub acoperire), la care apărarea nu are acces.

Or, în speţă, nu rezultă că ar fi existat o astfel de provocare din partea investigatorilor sub acoperire, D.S. și A.S.; de altfel și inculpatul a recunoscut că nu a fost provocat de către aceștia.

Faţă de aceste considerente, este pe deplin dovedită implicarea inculpatului P.S. în activitatea infracţională, fiind exclusă posibilitatea achitării inculpatului.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul inculpatului.