Concurrence of domestic and international drug trafficking offenses under Law 143/2000: crossing the border and subsequent transport constitute distinct crimes

Trafic de droguri de mare risc. Trafic internaţional de droguri de mare risc. Concurs de infracţiuni

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri

Indice alfabetic: Drept penal

- trafic de droguri de mare risc

- trafic internaţional de droguri de mare risc

Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) și (2)

În cazul în care inculpatul a trecut peste frontiera de stat a României o cantitate de 0,5 kg de droguri de mare risc, într-un tren internaţional, care a circulat ulterior acestui moment pe teritoriul României până în gara unde inculpatul a fost depistat, sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta transportului, cât și elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc prevăzută în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta introducerii în ţară, în concurs.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1137 din 12 aprilie 2012

Prin decizia nr. 342/A din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală, au fost admise apelurile inculpaţilor F.G. și Ț.G.

S-a desfiinţat, în parte, decizia apelată și rejudecând, între altele, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul F.G. a fost condamnat prin sentinţa apelată din infracţiunile prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul F.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, prin sentinţa nr. 391/F din 4 mai 2011 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condiţiile dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condiţiile dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condiţiile dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Instanţa de fond a reţinut că inculpaţii au fost trimiși în judecată, astfel: F.G. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și Ț.G. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că în dimineaţa zilei de 17 martie 2011, în jurul orelor 4:45, trenul rapid care circula pe ruta Sofia - Ruse - București a oprit în staţia Giurgiu - Nord. Cu ocazia controlului efectuat de lucrătorii de poliţie, cei doi inculpaţi au încercat să forţeze dispozitivul instalat și să coboare din tren, motivând că doresc să ia un taxi până la București. Fiind imobilizaţi și percheziţionaţi corporal în prezenţa martorilor-asistenţi P.S. și B.N., asupra inculpatului Ț.G. s-a găsit în partea dorsală, prins de cureaua pantalonilor, un pachet de formă dreptunghiulară, de forma unei cărămizi, ce conţinea o substanţă pulverulentă.

Inculpatul a precizat că nu știe ce conţine pachetul care i-a fost dat spre păstrare de inculpatul F.G.

Potrivit raportului de constatare tehnico-știinţifică din 17 martie 2011, pachetul conţinea cantitatea de 500,82 g heroină în amestec cu cofeină și paracetamol.

Inculpaţii au solicitat și instanţa de fond a încuviinţat ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care și le-au însușit și recunoscut și, totodată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., aceștia recunoscând săvârșirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei.

Tribunalul, din analiza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, așa cum au fost reţinute în rechizitoriu și că aceste infracţiuni au fost săvârșite de inculpaţi.

Împotriva acestei decizii au declarat apel inculpaţii F.G. și Ț.G.

Apreciind că probele administrate confirmă săvârșirea de către inculpaţi a faptelor descrise, curtea de apel a reţinut că, în drept, acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic și trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, săvârșite în concurs real.

În ceea ce-l privește pe inculpatul F.G., curtea de apel a constatat că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracţiuni, respectiv pentru infracţiunile prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) și (2) și art. 10 din Legea nr. 143/2000, iar instanţa de fond l-a condamnat doar pentru două infracţiuni, și anume pentru infracţiunile prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 și art. 3 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000.

În conformitate cu decizia nr. 38/2008 pronunţată în recurs în interesul legii de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, fapta de organizare, conducere sau finanţare a acţiunilor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracţiune distinctă, prevăzută în art. 10 din Legea nr. 143/2000 și nu o formă agravată a infracţiunilor prevăzute la art. 2-9 din aceeași lege.

Cum însă singurele apeluri declarate sunt cele ale inculpaţilor, nu va valorifica această constatare, deoarece ea ar determina o agravare a situaţiei inculpatului F.G., contrar prevederilor art. 372 C. proc. pen.

Prin urmare, având în vedere că procurorul nu a declarat apel, iar situaţia juridică a inculpatului F.G. nu poate fi agravată în propria cale de atac, curtea de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul F.G. a fost condamnat prin sentinţa apelată din infracţiunile prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, între alţii, inculpatul Ț.G.

Inculpatul Ț.G. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat doar în dispoziţiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fără reţinerea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

A invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, analizând decizia atacată atât prin prisma criticii formulate, cât și a cazurilor care, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se pot lua în considerare din oficiu de către instanţă, constată că recursul formulat este nefondat.

Inculpatul T.G. a criticat decizia penală pentru nelegalitate, întrucât i s-au reţinut în sarcină două infracţiuni, cea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și cea prevăzută în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deși fapta incriminată în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 nu reprezintă decât o agravantă a infracţiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și, ca urmare, o absoarbe pe aceasta din urmă.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că în decizia penală a fost corect stabilită încadrarea juridică a faptelor, criticile invocate de inculpat prin apărător neputând fi reţinute de instanţă.

Ca urmare a controlului efectuat la 17 martie 2011, la ora 4:45 în trenul rapid care circula pe ruta Sofia - Ruse - București, inculpatul a fost depistat deţinând 500,82 g heroină.

Fapta întrunește elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în varianta transportului, dar și pe cele ale art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în varianta introducerii în ţară.

Nu se poate susţine că infracţiunea reglementată în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este o variantă agravată a infracţiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2), întrucât cele mai multe din variantele acesteia din urmă (cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea, prepararea) nu se pot regăsi în elementul material al infracţiunii reglementate în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarate de inculpat împotriva deciziei nr. 342/A din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. se abrogă.