Premeditation as aggravating circumstance in aggravated murder and exclusion of provocation defense due to six-year temporal gap

Omor calificat. Premeditare. Provocare. Judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea

Indice alfabetic: Drept penal

- omor calificat

- premeditare

- provocare

- judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei

C. pen., art. 73 lit. b), art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., art. 3201

O. U. G. nr. 121/2011, art. XI

1. Premeditarea presupune scurgerea unui interval de timp din momentul hotărârii infracţionale și până la momentul efectiv al transpunerii ei în practică, interval de timp în care autorul reflectează asupra modalităţii de comitere a faptei și pregătește săvârșirea acesteia. În cazul în care autorul, după momentul hotărârii de a comite infracţiunea de omor, a pregătit săvârșirea faptei, prin procurarea unui cuţit și însoţirea victimei într-un loc retras, unde a aplicat acesteia mai multe lovituri care au condus la decesul victimei, sunt incidente dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la omorul calificat, săvârșit cu premeditare.

2. Agresiunea comisă de victimă asupra infractorului, cu aproximativ 6 ani înainte de săvârșirea infracţiunii, nu atrage aplicarea dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanţa atenuantă a provocării, întrucât existenţa unei puternice tulburări sau emoţii sub imperiul căreia autorul săvârșește infracţiunii, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., exclude scurgerea unui interval de timp de o asemenea durată între momentul provocării și momentul comiterii infracţiunii.

3. În lumina considerentelor Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 și nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, în conformitate cu art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică la primul termen de judecată cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011 numai în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, cauzele în care cercetarea judecătorească a început după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 neîncadrându-se în situaţia tranzitorie reglementată în art. XI din O. U. G. nr. 121/2011.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1090 din 10 aprilie 2012

Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 278 din 5 iulie 2011, a condamnat pe inculpatul D.A. la 10 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută în art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen. (respectiv, neaplicarea, faţă de inculpatul minor, a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi).

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:

La 27 martie 2011, spre orele 1600, Secţia 4 Poliţie Constanţa a fost sesizată de către Serviciul de urgenţă 112 că într-o magazie dezafectată se afla cadavrul unei persoane de sex masculin, traumatizat la nivelul feţei.

Suspicionând că persoana fusese ucisă, o echipă operativă a verificat, la faţa locului, zona; a fost identificat cadavrul ca aparţinând numitului B.G. Faptic, victima era poziţionată cu obrazul drept sprijinit pe o bucată de beton autoclavizat, ușor întors spre dreapta, pe obrazul stâng având trei plăgi tăiate, profunde, dispuse relativ paralel, orizontal, situate la distanţe inegale una faţă de cealaltă, parţial acoperite cu cruste de sânge, iar spre baza bărbiei, sânge scurs. Totodată, părul cadavrului prezenta sânge, iar la baza gâtului s-au observat escoriaţii orizontale paralele, cu lungimi între 9-12 cm.

Cercetările s-au îndreptat spre persoana minorului D.A., între acesta și victimă existând o stare de animozitate, cauzată de o pretinsă intenţie de agresare sexuală a sa de către victimă, în urmă cu aproximativ 6 ani.

S-a mai stabilit că victima, bolnavă psihic, era consumatoare de alcool, se întreţinea prin prestarea, ocazională, de munci în folosul unor persoane, dar nu era cunoscută ca fiind violentă.

În continuare, ca situaţie de fapt, s-a reţinut că în după-amiaza zilei de 26 martie 2011, în timp ce minorul juca fotbal cu alţi copii, l-a văzut pe B.G. și la agresat fără a avea un motiv. Cu același prilej, minorul le-a spus celor din grupul lui să se uite bine la victimă, pentru că nu o vor mai vedea, aceasta fiind susţinută de M.F. și T.M. Spre orele 2130, minorul l-a văzut din nou pe B.G., a sesizat că acesta din urmă băuse, s-a îndreptat cu el în zona magaziei amintite, l-a lovit puternic cu pumnul în gât, astfel rupându-i cartilajele inferioare, l-a proiectat într-o groapă, a coborât și el, a încercat să-i taie capul cu un cutter pe care-l luase din locuinţă anterior, dar nu a reușit, aceasta pentru că se făcuse întuneric, instrumentul folosit nu era îndeajuns de penetrant, iar locul nepotrivit atingerii rezultatului urmărit.

La momentul forţării capului victimei pentru a-l decapita, pe mâinile minorului au rămas fire de păr, motiv pentru care, când a părăsit acea groapă, făptuitorul și-a șters mâinile de pereţii locului, ulterior ducându-se acasă.

Raportul medico-legal de necropsie a reţinut că moartea lui B.G. a fost violentă și s-a instalat din cauza asfixiei mecanice prin aspirat sanguin în căile respiratorii, urmare a unui traumatism cervico-facial cu fractură cominutivă de laringe, dublă fractură mandibulară, plăgi tăiate asociate în cadrul unui politraumatism. S-a mai reţinut că la producerea morţii au concurat hemoragia meningee și edemul cerebral consecutive traumatismului cranio-cerebral acut închis.

Actul a mai înscris că leziunile s-au putut produce cu puţin timp anterior morţii, prin loviri cu corpuri dure contondente, loviri cu corp dur tăios și prin loviri de corpuri dure, între leziuni și deces existând legătură directă imediată de cauzalitate.

Expertizarea biocriminalistică a gecii și pantofilor sport, ridicate de la inculpat, a identificat sânge aparţinând victimei (raport din 19 aprilie 2011).

Expertiza medico-legală psihiatrică din 31 martie 2011, privindu-l pe inculpatul minor, a reţinut că acesta avea discernământ la data comiterii faptei, dar prezenta „tulburare de conduită tip nesocializat, structurare dizarmonică de personalitate cu elemente de tip antisocial, intelect normal slab, probleme legate de mediul de suport primar familial.” Actul a înscris că minorul nu are nevoie de impunerea unei măsuri de siguranţă.

Inculpatul minor, întrebat fiind despre motivul pentru care îmbrăcămintea și încălţămintea lui purtau sângele victimei, a recunoscut că a agresat-o, dar a negat premeditarea faptei și intenţia de decapitare, el susţinând că a fost agresat sexual de victimă în urmă cu 6 ani, a avut cu aceasta mai multe diferende, iar în urmă cu trei luni, l-a bătut pentru că, la rândul său, B.G. îi bătuse un văr.

La cercetarea judecătorească, inculpatul minor s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Situaţia de fapt a fost stabilită prin coroborarea următoarelor probe: proces-verbal de cercetare a locului faptei, expertize, proces-verbal de reconstituire, fotografii judiciare, declaraţiile martorilor și declaraţiile inculpatului.

Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel.

Curtea de Apel Constanţa, Secţia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia nr. 4 din 9 februarie 2012, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa, a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat, prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen., text de lege în baza căruia, și cu aplicarea art. 99 C. pen., a art. 74 alin. (2) și a art. 76 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recursuri procurorul și inculpatul.

Recursul declarat de procuror este fondat, conform considerentelor ce se vor dezvolta:

Este întemeiat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la pedeapsa aplicată de instanţa de apel.

Din datele dosarului se reţine că inculpatul a săvârșit fapta de omor în condiţiile agravantelor prevăzute în art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen., respectiv cu premeditare, profitând de starea de neputinţă a victimei (aflată sub influenţa alcoolului, bolnavă psihic), într-un loc public, astfel că infracţiunea este cu un grad ridicat de pericol social, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator cu luarea în considerare a vârstei, minor, sunt între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare; el a acţionat prin aplicarea de lovituri cu pumnul, apoi prin lovire și tăiere cu cutterul, după ce a proiectat victima în groapă, după care a abandonat-o. Totodată, luând în considerare, astfel cum prevede art. 72 C. pen., și datele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta relevându-se ca având comportament agresiv în relaţiile cu colegii de școală, cu cadrele didactice, impulsiv, iritabil, indisciplinat, nesupus regulilor de conduită atât în colectivitatea educaţională cât și pe stradă, evaluarea sa evidenţiind că în trei ani anterior anului 2011 a fost sancţionat cu exmatriculare pe 5 zile și a fost sesizată Direcţia Generală de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului Constanţa, toate acestea grefate și pe lipsa afectivităţii părintești, pe o situaţia de familie care l-a abandonat sub aspectul educaţiei, grijii părintești, în cauză apreciindu-se, însă, că există circumstanţe atenuante ce vizează persoana sa, respectiv tulburare de personalitate, risc sever de structură dizarmonică, dificultăţi legate de suport social, de locuinţă, de condiţii economice, copilărie nefericită, context patologic bio-psiho-social, o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare reprezintă un cuantum relativ suficient coerciţiei și reeducării, astfel cum prevede art. 52 C. pen., text de lege care stipulează scopul pedepsei.

Referitor recursului declarat de inculpat, această cale de atac este nefondată, potrivit următoarelor considerente:

În primul rând, în ce privește cererea apărării inculpatului, de aplicare, în ce-l privește, a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în lumina considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 și nr. 1483 din aceeași dată, precum și art. XI din O. U. G. nr. 121 din 29 decembrie 2011, cercetarea judecătorească în cauză a început după data de 26 aprilie 2011 (atunci a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu) și, ca atare, nu se aplică situaţia tranzitorie avută în vedere de deciziile Curţii Constituţionale, faza cercetării judecătorești în fond situându-se după 25 noiembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

În ce privește cazul de casare invocat, cel prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în opinia recurentului inculpat el nesăvârșind fapta în condiţiile agravantei omor cu premeditare, acesta nu se regăsește.

Premeditarea presupune, înseamnă o gândire anticipată, o chibzuire a unei acţiuni viitoare, realizarea unor condiţii de genul: scurgerea unui interval de timp din momentul hotărârii și până la momentul efectiv al transpunerii ei în practică, iar autorul, psihic, reflectează asupra modalităţii comiterii faptei; pregătirea comiterii. Inculpatul luase hotărârea infracţională cel puţin cu câteva ore înaintea săvârșirii faptei, din declaraţiile martorilor M.F. și T.M. reieșind că în după-amiaza zilei de 26 martie 2011 inculpatul minor s-a exprimat „să se uite bine la victimă, pentru că mâine nu o să-l mai vadă.” Totodată, în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii infracţionale și cel al începerii executării inculpatul a pregătit săvârșirea și și-a asigurat realizarea ei. Din declaraţia inculpatului se reţine că în jurul orei 2130 din seara de 26 martie 2011, după ce jucase fotbal, a mers în locuinţă, a luat un cutter, a însoţit victima până a găsit un loc retras, practic o magazie dezafectată, aici fiind conștient că nu va fi observat sau auzit.

În ce privește apărarea sa, că ar fi fost provocat, astfel cum este prevăzută circumstanţa atenuantă în art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că victima i-ar fi făcut propuneri cu tentă sexuală, din datele cauzei aceasta nu apare, textul de lege cerând o puternică tulburare sau emoţie, determinată de persoana vătămată, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă; victima era în stare de ebrietate, era bolnavă psihic, în plus, nu ea l-a abordat pe inculpat, iar condiţiile întrunite în ce privește premeditarea exclud provocarea.

De asemenea, pentru că inculpatul, în apărările formulate, s-a raportat la un pretins incident de agresare a sa, sexual, în urmă cu circa 6 ani, nu este justificată, material sau subiectiv, o stare psihică tulburată, emoţionată puternic, care să fi dăinuit până în momentul comiterii omorului, iar din declaraţiile martorilor și ale inculpatului s-a relevat că cel care era agresat adesea era victima, el fiind bătut anterior de către inculpat.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie:

A respins cererea formulată de inculpatul D.A. de aplicare a dispoziţiilor art. XI raportat la art. V din O. U. G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

A admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 4 din 9 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a casat decizia penală menţionată numai sub aspectul cuantumului pedepsei principale, pe care l-a majorat de la 7 ani închisoare la 8 ani și 6 luni închisoare, menţinând restul dispoziţiilor deciziei.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva aceleiași decizii penale.