Aggravated murder and illegal detention from dragging a victim attached to a moving vehicle to conceal robbery

Omor deosebit de grav. Lipsire de libertate în mod ilegal

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea

Indice alfabetic: Drept penal

- omor deosebit de grav

- lipsire de libertate în mod ilegal

C. pen., art. 176 alin. (1) lit. d), art. 189 alin. (2)

1. Fapta inculpatului de a demara în viteză și de a conduce cu viteză, în timp ce victima s-a prins cu mâna de stâlpul autoturismului de la unul dintre geamurile din faţă, în exterior, pentru a împiedica deplasarea autoturismului, determinând căderea și decesul victimei, în scopul de a ascunde săvârșirea infracţiunii de tâlhărie comisă asupra unei alte persoane, constituie infracţiunea de omor deosebit de grav, fiind incidente dispoziţiile art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

2. Fapta inculpaţilor de a urca partea vătămată cu forţa într-un autoturism și de a bloca portierele, obligând-o să se deplaseze cu autoturismul și lipsind-o de libertatea fizică de a se deplasa și acţiona în conformitate cu propria voinţă, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (2) C. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 839 din 21 martie 2012

I. Prin sentinţa nr. 825 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului București, Secţia I penală, în baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.C. la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

A făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.C. la 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.C. la 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul R.C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

A făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

A făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I. la 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I. la 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul M.I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

A făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpaţii R.C. și M.I., în solidar, la plata sumelor: 20.000 euro în echivalent în lei la cursul Băncii Naţionale a României de la data efectuării plăţii către partea civilă I.F., cu titlu de daune morale, 20.000 euro în echivalentul în lei la cursul Băncii Naţionale a României de la data efectuării plăţii către partea civilă I.R., cu titlu de daune morale.

S-a reţinut că la data de 5 februarie 2009, în jurul orelor 1200, partea vătămată I.S. s-a întâlnit cu inculpaţii R.C. și M.I., cerându-le cu împrumut suma de 140 lei pentru a-și cumpăra droguri. După ce a primit banii și a procurat două doze de heroină, în jurul orelor 1430, a revenit la locuinţa sa, unde în faţa imobilului îl așteptau cei doi inculpaţi.

Inculpatul R.C. a început să-l înjure, reproșându-i că a întârziat cu restituirea datoriei. De asemenea, l-a lovit cu capul la nivelul feţei, inculpatul M.I. l-a imobilizat, R.C. i-a sustras suma de 100 euro, 200 lei, un telefon mobil, iar inculpatul M.I., cheile casei.

De menţionat că cei doi inculpaţi se aflau cu autoturismul, condus de R.C.

În continuare, cei doi inculpaţi l-au obligat pe I.S. să urce în autoturism, pe bancheta din spate, inculpatul R.C. blocând portierele automat.

La scurt timp, în ajutorul fratelui său a sosit și victima I.I. și, observând că este blocat în interior, s-a agăţat de stâlpul autoturismului de la geamul stânga faţă pentru a împiedica deplasarea autovehiculului.

Inculpatul R.C., care staţiona cu motoul pornit, a demarat în viteză, târând victima agăţată de autoturism, aproximativ 30 - 40 m. În acest timp, I.S., pentru a opri autoturismul, a încercat să tragă maneta de viteză și mai apoi frâna de mână, însă inculpatul M.I. l-a lovit, trântindu-l pe bancheta din spate.

După parcurgerea în viteză a 30 - 40 m cu victima agăţată de autoturism și târâtă pe carosabil, aceasta a căzut, fiind apoi transportată de spital, unde a și decedat la data de 16 februarie 2009.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost stabilită din coroborarea depoziţiilor părţii vătămate I.S., a părţii civile I.F., ale martorilor, cu concluziile raportului medico-legal de necropsie, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planșele foto depuse la dosarul cauzei, rapoartele de constatare tehnico-știinţifică, raportul de expertiză medico-legală a părţii vătămate I.S., rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice ale inculpaţilor R.C. și M.I., inclusiv cu depoziţiile celor doi inculpaţi date pe parcursul procesului.

În drept, faptele inculpatului R.C., în modalitatea în care au fost săvârșite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (2) C. pen. și omor deosebit de grav prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., aflate în concurs real.

Faptele inculpatului M.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (2) C. pen. și complicitate la omor deosebit de grav prevăzută în art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

II. Prin decizia nr. 286/A din 28 septembrie 2011 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate, între alţii, de procuror și de inculpaţii R.C. și M.I. împotriva sentinţei nr. 825 din 2 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul București, Secţia I penală.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs, între alţii, inculpaţii R.C. și M.I.

În recursurile declarate de inculpaţii R.C. și M.I., decizia recurată a fost criticată, în principal, prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport cu motivele de critică invocate și cazurile de casare indicate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie are în vedere, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, că recursurile declarate de inculpaţii R.C. și M.I. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse, ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

1. Nu este fondat motivul de critică din recursul inculpatului R.C., întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 178 alin. (2) C. pen., întrucât, cu titlu de premisă, se are în vedere că ambele instanţe, de fond și prim control judiciar, au stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planșe foto, foaie de observaţie clinică generală, raport medico-legal de necropsie, raport de expertiză medico-legală, raport de constatare tehnico-știinţifică, declaraţiile părţii civile I.F. și ale părţii vătămate I.S., declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor R.C. și M.I., ca situaţie de fapt, în esenţă, că, la data de 5 februarie 2009, pe fondul unui conflict legat de consumul de droguri, inculpatul R.C. a lovit partea vătămată I.S. cu capul la nivelul feţei, pricinuindu-i leziuni traumatice a căror vindecare a necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale; inculpatul M.I. a imobilizat-o, inculpatul R.C. i-a sustras suma de 100 euro, 200 lei, un telefon mobil, iar inculpatul M.I., cheile casei.

În continuare, inculpaţii R.C. și M.I. au obligat partea vătămată I.S. să urce în autoturismul condus de inculpatul R.C., care a și blocat portierele autovehiculului.

Victima I.I. a venit în ajutorul fratelui său, partea vătămată I.S. și, constatând că este blocat în interiorul autoturismului, s-a apucat cu mâna de stâlpul autoturismului de la geamul stânga faţă pentru a împiedica deplasarea autovehiculului.

Recurentul inculpat R.C., care staţiona cu motorul pornit, a demarat în viteză târând victima agăţată de autoturism, aproximativ 30 - 40 m. În acest timp, partea vătămată I.S., pentru a opri autoturismul, a încercat să tragă maneta de viteză și mai apoi frâna de mână, însă a fost lovită de inculpatul M.I., care a trântit-o pe bancheta din spate.

După parcurgerea cu viteză a 30 - 40 m, cu victima agăţată de autoturism și târâtă pe carosabil, aceasta a căzut, fiind transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă B., unde a și decedat la data de 16 februarie 2009.

Se mai reţine cu referire la mecanismul cauzal al decesului victimei sus-menţionate că, potrivit raportului medico-legal de necropsie din 30 iulie 2009, moartea victimei I.I. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă craniană și hematom subdural de emisfer drept - pentru care s-a intervenit chirurgical - complicat în evoluţia sa finală cu bronhopneumonie. La autopsie s-au mai constatat și alte leziuni traumatice (excoriaţii, echimoze, placarde excoriate discontinue localizate pe partea stângă a corpului, la nivelul membrelor, precum și infiltrat hemitoracic stânga latero-bazal) care s-au putut produce în același context traumatic.

Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure și posibil prin târâre în condiţiile unui politraumatism de trafic rutier și pot data din 5 februarie 2009. Între leziunile traumatice cranio-meningo-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiţionată.

De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico-știinţifică din 9 martie 2009, pantalonii victimei au prezentat în regiunea anterioară a genunchilor urme de rupere și abraziune, ce au fost produse în urma frecării de o suprafaţă dură, rugoasă, sub acţiunea unei greutăţi. Pantofii victimei au prezentat pe feţele încălţămintei, în regiunile metatarsofalagiană și metatarsiană urme de abraziune ce au fost produse în urma frecării de o suprafaţă dură, rugoasă, sub acţiunea unei greutăţi.

Cu o secundă premisă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, cu referire la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. săvârșită de inculpatul recurent R.C., constată că acesta a acţionat cu intenţie indirectă, în sensul că, deși nu a urmărit moartea victimei, a acceptat posibilitatea producerii ei, manifestând o atitudine de indiferenţă faţă de un asemenea rezultat, ceea ce l-a determinat să nu curme acţiunea începută - de târâre a victimei, agăţată de autoturismul condus, deplasarea realizându-se în viteză.

Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de omor în cazul de faţă s-a realizat prin acţiunea inculpatului care a demarat în viteză și a parcurs aproximativ 30 - 40 m, cu victima agăţată de stâlpul autoturismului faţă stângă, care îi cerea să oprească autovehiculul; abia după ce victima a căzut, inculpatul recurent nominalizat a oprit.

Fapta a fost săvârșită în public, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și în scopul ascunderii săvârșirii tâlhăriei asupra părţii vătămate I.S., ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

2. Nu este fondată nici critica din recursurile promovate de inculpaţii R.C. și M.I., întemeiată pe cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., prin care se tinde la achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Aceasta, întrucât probele administrate în cauză au dovedit săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 189 alin. (2) C. pen., reţinută în sarcina ambilor recurenţi inculpaţi.

În acest sens, se au în vedere depoziţiile părţii vătămate I.S., care a relatat că inculpaţii R.C. și M.I. „cu forţa” au dus-o în autoturism, pe bancheta din spate, blocând ușile autoturismului. Declaraţia părţii vătămate se coroborează cu cea a martorului I.O., care a precizat că inculpatul recurent M.I. a împins partea vătămată pe bancheta din spate a autoturismului, deși opunea rezistenţă, iar portierele spate ale autovehiculului au fost blocate. De asemenea, martorul cu identitate protejată P.M. a declarat că a văzut momentul când victima I.I., încercând să deschidă portiera spate a autoturismului, a realizat că este blocată. Totodată, inculpatul recurent R.C. a recunoscut că, după ce s-a urcat în autovehicul cu partea vătămată și inculpatul M.I., a blocat ușile autoturismului.

Astfel, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a fost realizat de inculpaţii recurenţi printr-o faptă comisivă ce a constat în urcarea părţii vătămate I.S. într-un autovehicul, obligând-o astfel să se deplaseze, lipsind-o de libertatea fizică, de posibilitatea de a se deplasa și acţiona în conformitate cu propria voinţă.

Pe de altă parte, sub aspectul laturii subiective, inculpaţii recurenţi R.C. și M.I. au acţionat cu intenţie directă, cei doi cooperând la săvârșirea faptei în calitate de coautori.

3. Nu este fondată nici critica din recursul declarat de inculpatul M.I., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice din complicitate la omor deosebit de grav prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în complicitate la infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 alin. (2) C. pen., întrucât acest recurent l-a însoţit pe celălalt inculpat R.C., autorul infracţiunii de omor, a lovit partea vătămată I.S., împiedicând-o să oprească autoturismul care se deplasa în viteză cu victima agăţată. Or, această activitate de asistenţă a autorului omorului și de exercitare a actelor de violenţă asupra fratelui victimei a avut o influenţă esenţială asupra psihicului autorului direct al omorului, care a continuat deplasarea în modalitatea menţionată.

Totodată, și inculpatul recurent M.I. a acţionat cu intenţie indirectă, existând complicitate nu numai atunci când rezultatul acţiunii autorului este prevăzut ca fiind cert, ci și atunci când acesta este prevăzut ca fiind eventual. De asemenea, sunt incidente prevederile art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., fapta fiind săvârșită în public și în scopul ascunderii săvârșirii tâlhăriei asupra părţii vătămate I.S., în sensul art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.C. și M.I. împotriva deciziei nr. 286/A din 28 septembrie 2011 a Curţii de Apel București, Secţia II-a penală.