Double valuation of plea admission: exclusion of sincere conduct as judicial mitigating circumstance under art. 74(1)(c) C. pen. when art. 3201 C. proc. pen. applies

Judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei. Circumstanţa atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Comportarea sinceră în cursul procesului

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor

Indice alfabetic: Drept penal

- judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei

- circumstanţa atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., art. 3201

În cazul aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 754 din 15 martie 2012

Prin sentinţa penală nr. 465 din 29 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa închisorii de 13 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului N.M. exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut că, prin rechizitoriul din 19 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.M. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

Actul de sesizare a instanţei a reţinut în sarcina inculpatului N.M., în esenţă, faptul că în seara de 13 septembrie 2011, în jurul orelor 18,30 - 19,00, pe fondul consumului de alcool, cu intenţie, i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit fratelui său M.N., în urma cărora acesta a decedat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., încadrare ce se va completa făcându-se aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

La instanţa de fond, la termenul de judecată din 23 noiembrie 2011, inculpatul N.M. a precizat că se prevalează de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul că recunoaște fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare, își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și solicită ca judecata să aibă loc în baza acestora.

Instanţa a admis cererea formulată de inculpat și a procedat la soluţionarea cauzei potrivit procedurii speciale instituite de art. 3201 C. proc. pen.

S-a reţinut că între cei trei fraţi, N.M., M.N. și N.G. exista o stare conflictuală.

În după-amiaza zilei de 13 septembrie 2011, victima M.N. și inculpatul N.M. au consumat băuturi alcoolice la locuinţa situată pe strada M.

În jurul orelor 18,00, inculpatul i-a formulat reproșuri victimei M.N., afirmând că o va tăia cu cuţitul.

Pe fondul stării de ebrietate, victima M.N. a reacţionat, luând din curte un topor și ieșind în stradă în așteptarea fratelui său. În urma victimei a ieșit imediat concubina acestuia, C.M., care l-a deposedat fără nicio greutate pe M.N. de topor.

Inculpatul N.M. a luat din casă un cuţit de bucătărie, precum și un satâr, ieșind la rândul lui în stradă în faţa casei, repezindu-se la fratele său căruia i le-a pus la gât, reafirmându-și intenţia de a-l tăia.

Cei doi fraţi au început să se îmbrâncească, inculpatul N.M. aplicându-i lui M.N. o lovitură de cuţit în partea stângă a abdomenului, precum și o lovitură în zona superioară a toracelui, în partea stângă.

În timpul altercaţiei, victima M.N. a reușit să intre în posesia cuţitului cu care a fost înjunghiată și să-i aplice fratelui său două lovituri în spate în zona lombară stângă și hemitorace aceeași parte.

Inculpatul a părăsit în fugă zona conflictului, însă pe strada M. a căzut pe asfalt, fiind ridicat în scurt timp de ambulanţă, care l-a transportat la Spitalul Municipal M., unde a fost internat și i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate.

Victima M.N. a încercat să revină în curtea locuinţei, însă datorită gravităţii loviturilor de cuţit primite nu a mai reușit, căzând pe trotuar în apropierea porţii de acces.

La faţa locului s-a prezentat echipa operativă complexă care a efectuat cercetarea criminalistică și a dispus transportarea cadavrului în vederea efectuării necropsiei.

Așa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie, moartea victimei M.N. a fost violentă și s-a datorat anemiei acute grave consecutiv unei hemoragii interne și externe grave prin plagă înjunghiată toracică cu afectarea plămânului stâng și aortei.

Cu privire la circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., s-a constatat de către instanţa de fond că aceasta nu are aplicabilitate în cauză, întrucât împrejurarea că victima a luat un topor nu poate avea caracterul unei provocări, atât timp cât victima nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curte în stradă.

Mai mult, concubina l-a urmat pe acesta în exteriorul curţii și l-a deposedat cu ușurinţă de topor (M.N. fiind într-o avansată stare de ebrietate), iar în momentul în care inculpatul a ieșit după victimă, aceasta nu avea asupra sa niciun obiect vulnerant.

În raport cu situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit că fapta inculpatului N.M., care în seara zilei de 13 septembrie 2011, în public, pe fondul consumului de alcool, cu intenţie, i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit fratelui său M.N., în urma cărora acesta a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a considerat că se impune a se reţine comiterea infracţiunii și în condiţiile prevăzute de lit. i) a art. 175 alin. (1) C. pen., respectiv „în public”, având în vedere că infracţiunea s-a consumat în afara curţii, respectiv pe stradă, loc totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană, în concordanţă cu înţelesul stabilit prin art. 152 lit. a) C. pen. de legiuitor.

În atare situaţie, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

La stabilirea și aplicarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. și s-a ţinut seama și de antecedenţa penală a inculpatului în comiterea infracţiunilor de violenţă, în sensul că acesta a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 833 din 7 aprilie 2003 a Judecătoriei Medgidia la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 182 alin. (1) C. pen., iar prin sentinţa penală nr. 2639 din 29 decembrie 2010 a aceleiași instanţe, la 1.000 lei amendă penală pentru infracţiunea prevăzută în art. 180 alin. (2) C. pen., deci tot pentru infracţiuni de violenţă.

S-a ţinut seama și de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, ca urmare a aplicării procedurii prevăzute în art. 3201 C. proc. pen. și s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 13 ani cu executarea în regim de detenţie, urmărindu-se atât reeducarea inculpatului, cât și prevenirea de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept și faţă de regulile de convieţuire socială. În conformitate cu art. 71 C. pen., s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin decizia nr. 2/P din 5 ianuarie 2012, Curtea de Apel Constanţa, Secţia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul N.M. împotriva sentinţei penale nr. 465 din 29 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, care a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Examinând decizia recurată în raport cu motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul declarat inculpatul N.M. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, în mod corect, s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanţa de fond și de instanţa de apel răspunde atât principiului proporţionalităţii, cât și scopului prevăzut în art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunea săvârșită - omor calificat prevăzută în art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen. - urmările produse, concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viaţă.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că instanţa de fond a aplicat inculpatului dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și a aplicat o pedeapsă de 13 ani închisoare, aceasta fiind justificată de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei și în conformitate cu criteriile stabilite în art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, respectiv intensitatea loviturilor asupra fratelui său, vârsta victimei - 27 ani, starea de recidivă și antecedentele penale ale inculpatului în comiterea infracţiunilor de violenţă, acesta fiind anterior condamnat pentru infracţiunile prevăzute în art. 182 alin. (1) și art. 180 alin. (2) C. pen., comportamentul victimei care era o fire liniștită, fără tendinţe violente, spre deosebire de inculpat care, de obicei, avea o conduită agresivă (așa cum rezultă din declaraţiile martorilor) și urmarea ireversibilă a faptei acestuia, respectiv decesul victimei. Poziţia de recunoaștere a faptei, valorificată de inculpat prin prisma dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen., nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și nici reducerea pedepsei, astfel cum au fost solicitate de către apărare. Chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele și și-a exprimat regretul solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa de 13 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită de prima instanţă și menţinută de instanţa de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen.

Inculpatul, pe fondul stării de ebrietate, a luat un cuţit de bucătărie a cărui lamă avea o lungime de 18 cm, aplicându-i victimei M.N., fratele său, o lovitură de cuţit în partea stângă a abdomenului, precum și o lovitură în partea superioară a toracelui, astfel încât rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţia directă de a suprima viaţa victimei.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. Faţă de circumstanţele reale și personale ale inculpatului, pedeapsa de 13 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanţa de fond și de instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare, precum și scopului prevăzut în art. 52 C. pen.

În condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanţe atenuate judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiași situaţii de drept să i se acorde o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracţiunii, alta decât comportamentul sincer.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că nu este întemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada în cauză a exercitării unor violenţe de către victimă, care să fi produs puternice tulburări sau emoţii inculpatului și, în acest mod, să se declanșeze reacţia sa de a-i aplica loviturile cu cuţitul. Pentru a se putea reţine starea de provocare este necesară o comportare culpabilă a victimei, iar împrejurarea că victima a luat un topor nu poate avea caracterul unei provocări, atât timp cât aceasta nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curte în stradă, fiind ulterior deposedat de către concubina sa.

În mod corect a constatat instanţa că simpla bănuială a inculpatului cu privire la intenţia victimei de a-l lovi cu toporul, atât timp cât victima nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curtea unde se afla inculpatul, îndepărtându-se de acesta, nu poate justifica aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fiind evident că victima nu a săvârșit în mod obiectiv vreo acţiune ilicită de natură a provoca o tulburare sau emoţie puternică inculpatului. De asemenea, în mod corect instanţa de fond a constatat că primul care a proferat ameninţări cu moartea la adresa victimei a fost inculpatul, victima înarmându-se doar pentru a preîntâmpina o eventuală agresiune a inculpatului, aspect ce rezultă, fără dubiu, din faptul că victima, după ce s-a înarmat, nu s-a repezit la inculpat, ci, dimpotrivă, a ieșit pe stradă, unde aștepta într-o atitudine defensivă.

Totodată, s-a reţinut că victima l-a lovit pe inculpat după ce i se aplicaseră loviturile ce au condus la deces, după ce a reușit să îl dezarmeze pe inculpat.

Astfel, faţă de cele menţionate se constată că a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului de 13 ani închisoare este adecvată situaţiei de fapt și scopului urmărit de legea penală.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei nr. 2/P din 5 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.