Appealability of final dismissal in European Arrest Warrant surrender cases under Law No. 302/2004

Mandat european de arestare. Consimţământul persoanei solicitate la predare. Predare temporară

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

- consimţământul persoanei solicitate la predare

- predare temporară

Legea nr. 302/2004, art. 105, art. 107 alin. (1), art. 108 alin. (2)

În cazul în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea prin care instanţa respinge cererea de predare temporară a acesteia poate fi atacată cu recurs, întrucât interpretarea sistematică și raţională a dispoziţiilor art. 108 alin. (2) raportat la art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 - în temeiul cărora, în cazul în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea este definitivă - conduce la concluzia că numai hotărârea de admitere a cererii de executare a mandatului european de arestare, inclusiv de predare temporară, este definitivă, iar nu și hotărârea de respingere a cererii.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 200 din 24 ianuarie 2012

Prin sentinţa nr. 4 din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea formulată de autoritatea judiciară Judecătoria de Instrucţie nr. 3 - Zaragoza din Spania, prin care se solicită predarea temporară, pentru termenul din data de 24 ianuarie 2012, a persoanei solicitate V.R., în prezent aflată în Penitenciarul Ploiești, cerere formulată în temeiul mandatului european de arestare nr. 0000089/2011 emis în baza hotărârii din 14 decembrie 2011 de autorităţile judiciare din Spania - Judecătoria de Instrucţie nr. 3 - Zaragoza.

S-a constatat că persoana solicitată se află în executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2303 din 4 decembrie 2008 a Judecătoriei Ploiești.

Pentru a dispune în acest sens, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin cererea formulată de către autoritatea judiciară din Regatul Spaniei - Judecătoria de Instrucţie nr. 3 - Zaragoza s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 000089/2011 emis în baza hotărârii din 14 decembrie 2011 a instanţei menţionate, prin predarea temporară a persoanei solicitate V.R., în prezent aflată în Penitenciarul Ploiești, pentru termenul din data de 24 ianuarie 2012.

În motivarea cererii, s-a arătat că persoana solicitată urmează să apară în faţa autorităţilor judiciare spaniole la data menţionată, fiind acuzată că în jurul orelor 04,30 din data de 12 aprilie 2010, V.R. și C.F., împreună cu alţi indivizi neidentificaţi, puși de comun acord și animaţi de scopul de a-și procura un avantaj material, folosind un obiect ascuţit nedeterminat, au spart lacătul de la oblonul care proteja ușa de acces într-un magazin și, intrând înăuntru, au forţat sertarele casei de bani și au luat doi saci de plastic, conţinând monede de eurocenţi.

Aceste fapte sunt calificate de Ministerul Public ca întrunind elementele constitutive ale unui delict de furt de bunuri cu uz de forţă (tâlhărie), conform art. 237, art. 238-2 și art. 240 C. pen. spaniol. De asemenea, a fost considerat ca autor, printre alţii, numitul V.R., solicitându-se pedeapsa cu închisoarea pe durata de un an, cu pedeapsa accesorie de suspendare specială a dreptului de a deţine funcţii publice pe durata condamnării.

A apreciat curtea de apel că din traducerea din limba spaniolă a mandatului european de arestare nu reiese cu claritate scopul prezenţei persoanei solicitate la data de 24 ianuarie 2012, aceasta alternând între pronunţarea în ședinţa publică a sentinţei și judecarea în ședinţă publică a cauzei.

La termenul din data de 17 ianuarie 2012 s-a întocmit procesul-verbal în care persoana solicitată V.R. - aflată în executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2303 din 4 decembrie 2008 a Judecătoriei Ploiești - a declarat că este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare spaniole și că nu renunţă la regula specialităţii. De asemenea, a fost ascultată persoana solicitată.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a apreciat că cererea autorităţilor judiciare din Spania se impune a fi respinsă, pentru următoarele motive:

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 105 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, „dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate (...).” Potrivit alin. (2) al aceluiași articol „în cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condiţiile și pe durata stabilite de comun acord între autoritatea judiciară emitentă și cea de executare.” Același aspect, referitor la existenţa unui acord (încheiat în scris) cu privire inclusiv la durata predării temporare este regăsit și în art. 112 din Legea nr. 302/2004, care are în vedere ipoteza în care persoana solicitată este urmărită penal, judecată sau chiar execută o pedeapsă în statul autorităţii judiciare de executare.

În opinia curţii de apel, reiese cu evidenţă faptul că este imperios necesar ca, în afara cerinţelor obișnuite pentru o astfel de cerere de punere în executare a unui mandat european de arestare, atunci când se solicită o predare temporară a unei persoane solicitate, ambele părţi trebuie să cadă de acord asupra duratei concrete, efective pentru care aceasta să aibă loc, indiferent de motivul necesităţii prezenţei în faţa autorităţilor judiciare solicitante (în cazul acesta, se pare, existenţa unui termen de judecată la data de 24 ianuarie 2012).

Or, arată curtea de apel, autoritatea judiciară spaniolă nu a indicat acest aspect, punând în imposibilitate instanţa română de a fi de acord cu durata respectivă, care este inexistentă. În acest ultim sens, este și practica Curţii de Apel Ploiești (sentinţa penală nr. 129 din 5 octombrie 2010, prin care a fost admisă cererea formulată de autoritatea judiciară Tribunalul Judeţului Bacs-Kiskun din Ungaria, prin care s-a solicitat predarea temporară a persoanei solicitate, aflată în Penitenciarul Mărgineni, cerere formulată în temeiul mandatului european de arestare nr. 8.B.242/2010/4 emis la 14 iulie 2010, de către Tribunalul Judeţului Bacs-Kiskun).

În altă ordine de idei, curtea de apel a menţionat că se află în imposibilitatea de a cere informaţii suplimentare autorităţii judiciare emitente spaniole, potrivit art. 103 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată, datorită timpului foarte scurt pe care îl are, teoretic, la dispoziţie, până la data de 24 ianuarie 2012. În acest sens, s-a constatat că, deși Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul SIRENE a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu alertă privind punerea în executare a mandatului european de arestare respectiv încă din data de 15 decembrie 2011, în condiţiile în care se cunoștea și locul de detenţie al persoanei solicitate, totuși Curtea de Apel Ploiești a fost sesizată abia la data de 17 ianuarie 2012, până la termenul din data de 24 ianuarie 2012 rămânând, practic, aproximativ 6 zile libere.

Împotriva sentinţei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată, astfel cum rezultă din dezbateri, că atât Ministerul Public, cât și avocatul, dar și persoana solicitată, au cerut admiterea recursului, casarea sentinţei și rejudecarea cauzei de către prima instanţă.

Personal, numitul V.R. a precizat că va fi liberat condiţionat din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare la data de 30 octombrie 2012 și că, până la această dată, este interesat să fie predat temporar autorităţilor judiciare din Spania pentru clarificarea situaţiei sale juridice.

Deși nici Ministerul Public și nici avocatul ori persoana solicitată nu au contestat admisibilitatea recursului - dată fiind însă menţiunea din sentinţă că hotărârea este „definitivă” - Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază necesară observaţia că este greșită această menţiune, deoarece interpretarea sistematică și raţională a textului art. 108 alin. (2) cu referire la art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care are în vedere „cazul în care persoana solicitată consimte la predare”, sugerează concluzia că numai în cazul sentinţei de admitere a cererii aceasta este „definitivă”, iar nu și în cazul sentinţei de respingere a cererii. Evident că în cazul sentinţei de admitere a cererii nu există niciun interes pentru atacarea acesteia: nici pentru procuror - deoarece Ministerul Public a sesizat instanţa, nici pentru persoana solicitată - deoarece aceasta și-a exprimat consimţământul la predare.

Un exemplu elocvent este chiar prezentul recurs, când la dezbateri concluziile procurorului, ale avocatului și chiar ale persoanei solicitate au fost în sensul admiterii recursului, casării sentinţei atacate și rejudecării cauzei de către prima instanţă, astfel încât să i se ofere persoanei solicitate - care a consimţit la predare - posibilitatea prezentării în faţa autorităţilor judiciare din Spania în vederea clarificării situaţiei sale juridice.

În consecinţă, având în vedere că autorităţile judiciare din Spania au stabilit un nou termen (26 iunie 2012) pentru când solicită să fie predat temporar numitul V.R., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că se impune casarea sentinţei și rejudecarea cererii, fiind realizat și dezideratul menţionat de către Curtea de Apel Ploiești cu privire la timpul necesar realizării demersurilor judiciare în vederea clarificării tuturor aspectelor legale (precizări ale actelor și lucrărilor dosarului, obţinerea unor informaţii suplimentare de la autorităţile judiciare din Spania, stabilirea unei durate a predării temporare etc.).

Pentru motivele arătate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de procuror împotriva sentinţei nr. 4 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploiești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat sentinţa atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.