Murder sentence cut from 17 to 12 years under retroactive guilty-plea law; civil claims barred as time-lapsed

Judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei. Recurs. Art. XI din O. U. G. nr. 121/2011

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- judecata în cazul recunoașterii vinovăţie

C. proc. pen., art. 3201

O. U. G. nr. 121/2011, art. XI

În acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, potrivit art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011.

În raport cu prevederile art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, cererea privind aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. formulată în faţa instanţei de recurs - la primul termen de judecată în recurs cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011 - este admisibilă.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 72 din 17 ianuarie 2012

Prin sentinţa penală nr. 176 din 25 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, conform art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioada prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 346 C. proc. pen. și art. 15 alin. (2) C. proc. pen., s-au respins acţiunile civile formulate de părţile civile P.Ș., V.M. și V.D., ca tardive.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunal Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.I., pentru săvârșirea infracţiunii de omor prevăzută în art. 174 C. pen., constând în fapt în aceea că în ziua de 14 august 2010, în jurul orei 14,30, după ce în prealabil inculpatul, victima și fratele acesteia - martorul V.D. - au consumat băuturi alcoolice la locuinţa inculpatului, acesta din urmă a lovit victima V.S. cu un cuţit în zona sternului. După ce a fost lovită, victima a părăsit locuinţa inculpatului, ajungând în drumul comunal, unde a fost găsită de echipajul medical sosit la faţa locului, care a constatat decesul acesteia.

Conform raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei V.S. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecinţa unei plăgi sternale tăiate/înţepate penetrantă în miocard, iar leziunea de violenţă s-a produs prin lovire cu un obiect tăietor-înţepător, posibil cuţit, cu lungimea de 7,8 cm și lăţimea maximă de 16 cm.

Examinând actele efectuate atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, instanţa de fond a constatat că starea de fapt reţinută în actul de sesizare este în concordanţă cu probele administrate în cauză.

Sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei, instanţa de fond a constatat, în esenţă, că părţile civile P.Ș., V.M. și V.D. (fraţii victimei) s-au constituit părţi civile în cauză cu suma de 100.000 de lei fiecare, la data de 17 noiembrie 2010, după citirea actului de sesizare care a avut loc la data de 3 noiembrie 2010, așa încât cererile formulate au fost respinse ca tardive.

Prin decizia nr. 172 din 29 august 2011, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a respins apelurile declarate de inculpat și părţile civile.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul și părţile civile.

Recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunţate pentru neobsevarea probelor solicitate care demonstrau relaţia cu victima și părţile civile, greșita neaplicare a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., greșita stabilire a cuantumului pedepsei; s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Recurenţii părţi civile au invocat greșita respingere a cererilor de constituire de parte civilă fără punerea în discuţie a excepţiei tardivităţii, în condiţiile în care acestea nu au beneficiat iniţial de asistenţă juridică.

Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate se constată că recursul inculpatului este fondat, iar cele declarate de părţile civile nefondate, pentru considerentele ce urmează:

1. În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, din verificarea actelor dosarului se reţine că, prin declaraţia dată în faţa instanţei de recurs în ședinţa de judecată din 17 ianuarie 2012, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., coroborate cu prevederile art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.

Se reţine sub acest aspect că, potrivit art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011.

Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O. U. G. 121/2011, instanţa de recurs urmând a lua act de poziţia procesuală a inculpatului exprimată în declaraţia dată la termenul de judecată din 17 ianuarie 2012 și a proceda potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Având în vedere probele administrate și starea de fapt reţinută în rechizitoriu, coroborate cu împrejurarea că, anterior, inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea de infracţiuni cu violenţă și faţă de criteriile reglementate în dispoziţiile art. 72 C. pen., instanţa de recurs apreciază că, faţă de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanţelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului (care a manifestat o atitudine violentă pe fondul consumului de alcool) pedeapsa de 12 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în dispoziţiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială și principiile morale. Faţă de poziţia procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor și reţinerea stării de fapt.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat S.I. va fi admis, va fi casată decizia recurată și sentinţa pronunţată la prima instanţă numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului. Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancţiunii aplicate pentru comiterea infracţiunii prevăzute în art. 174 C. pen. de la 17 la 12 ani închisoare.

2. Referitor la recursurile declarate de părţile civile se constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că cererile de constituire de parte civilă au fost făcute cu depășirea termenului imperativ reglementat de lege (art. 15 alin. 2 C. proc. pen.), împrejurarea că părţile vătămate nu au beneficiat de asistenţă juridică neavând relevanţă prin prisma prevederilor legale invocate, dreptul procesual al părţilor vătămate de a se constitui părţi civile fiind respectat de organele judiciare, dar neexercitat de acestea potrivit normelor ce îl reglementează, ceea ce atrage sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului, conform art. 185 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, se constată că prima instanţă și cea de apel au realizat o justă interpretare și aplicare a reglementărilor incidente, hotărârile anterior pronunţate fiind legale, temeinice și riguros argumentate.

Așa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de părţile civile vor fi respinse, ca nefondate.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei nr. 172 din 29 august 2011 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a casat în parte decizia penală atacată și sentinţa penală nr. 176 din 25 martie 2011 a Tribunalului Dolj numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. și a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 174 C. pen., de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare, a menţinut în rest dispoziţiile hotărârilor atacate și a respins, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile P.Ș., V.M. și V.D. împotriva deciziei nr. 172 din 29 august 2011 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală și pentru cauze cu minori.