Negative jurisdictional conflict resolved: District Court Deva competent to hear merits of transferred Slovenian forgery case; file remitted

Cerere de preluare a judecăţii. Procedură. Instanţa competentă. Căi de atac

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Transferul de proceduri în materie penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- cerere de preluare a judecăţii

- procedură

- instanţa competentă

- căi de atac

Legea nr. 302/2004, art. 128

Procedura de preluare a judecăţii implică, în conformitate cu dispoziţiile art. 128 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, o primă etapă privind admisibilitatea cererii de preluare a judecăţii și o a doua etapă privind judecata. Potrivit art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, curtea de apel este instanţa competentă să dispună, prin încheiere motivată, cu privire la admisibilitatea cererii de preluare a judecăţii, încheiere supusă căii de atac a recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Conform art. 128 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care cererea de preluare a judecăţii a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală. Prin urmare, după pronunţarea încheierii prin care curtea de apel a stabilit admisibilitatea cererii de preluare a judecăţii, judecata continuă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală privind competenţa materială, în cazul infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută în art. 288 alin. (1) C. pen. competenţa de judecată aparţinând, conform art. 25 C. proc. pen., judecătoriei. Sentinţa pronunţată de judecătorie este supusă, conform art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., căii de atac a recursului la curtea de apel, cale de atac care poate fi exercitată în termenul de 10 zile prevăzut în art. 3853 C. proc. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 124 din 25 ianuarie 2012

Prin încheierea din 24 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală, s-a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și, în consecinţă, s-a admis cererea de preluare a judecăţii formulată de Tribunalul Districtual din Koper - Republica Slovenia, referitor la inculpatul N.L., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute în art. 251 alin. (3) C. pen. al Republicii Slovenia, incriminată în art. 288 alin. (1) C. pen.

S-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei pe fond în favoarea Judecătoriei Deva.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din 19 august 2011 s-a solicitat instanţei ca, în temeiul art. 128 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, combinat cu art. 31 alin. (1) și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., să fie preluată de către autorităţile judiciare române procedura penală privind pe inculpatul N.L., trimis în judecată de autorităţile judiciare slovene.

În motivarea sesizării se arată că, faţă de inculpat, Parchetul Districtual de Stat din Koper (Republica Slovenia) a emis actul de inculpare nr. Kt (0)/238/10 so/tp din 21 septembrie 2010, pentru săvârșirea infracţiunii de falsificare a actelor, prevăzută în art. 251 alin. (3) C. pen. sloven.

Prin decizia nr. 1K 76123/2010 pronunţată la data de 11 mai 2011, în dosarul II Ks 76123/2010, Tribunalul Districtual din Koper a decis transferarea dosarului, în vederea judecăţii, instanţelor de judecată din România.

S-a apreciat că în cauză se justifică preluarea judecării cauzei, având în vedere faptul că inculpatul este cetăţean român, are domiciliul în România, iar în eventualitatea unei condamnări, reinserţia socială s-ar face corespunzător prin executarea pedepsei în România.

Curtea de Apel Alba Iulia, examinând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul art. 128 din Legea nr. 302/2004, republicată, a constatat că aceasta este întemeiată.

Inculpatul N.L. a fost cercetat penal și apoi trimis în judecată prin rechizitoriul nr. Kt (0)/238/10 so/tp din 21 septembrie 2010, pentru săvârșirea infracţiunii de falsificare a actelor prevăzută în art. 251 alin. (3) C. pen. sloven.

Prin decizia nr. 1K 76123/2010 pronunţată la data de 11 mai 2011, în dosarul II Ks 76123/2010, Tribunalul Districtual din Koper a decis transferarea dosarului, în vederea judecăţii, instanţelor de judecată din România.

S-a constatat că sunt îndeplinite cerinţele Convenţiei europene privind transferul de proceduri în materie penală, adoptată la Strasbourg la 15 mai 1972, ratificată prin O. G. nr. 77/1999 și aprobată prin Legea nr. 34/2000, cu referire la art. 2 (existenţa unei solicitări a unui alt stat contractant), art. 6 și 7 (dubla incriminare a faptelor), art. 8 paragraf 1 lit. a), b) și f) (acuzatul are reședinţa obișnuită în statul solicitat, respectiv România; acesta este cetăţean român; există posibilitatea ca în cazul unei condamnări în statul solicitat să se amelioreze posibilitatea de reintegrare socială a celui condamnat).

Având în vedere îndeplinirea acestor cerinţe, instanţa, în temeiul art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a considerat admisibilă cererea de preluare a procedurii penale privind judecata inculpatului N.L. de către autorităţile judiciare române.

Cum art. 128 alin. (6) din aceeași lege prevede că, în cazul în care cererea a fost declarată admisibilă, judecata continuă potrivit Codului de procedură penală, făcând aplicarea art. 30 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a stabilit că Judecătoria Deva este competentă să judece în fond cauza, instanţă în a cărei rază de competenţă teritorială își are domiciliul inculpatul și căreia i se va trimite dosarul.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 1489 din 25 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria Deva, s-a dispus, în baza art. 39 alin. (1) și art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 128 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Deva și declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

În baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă și s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie pentru regulator de competenţă.

Judecătoria reţine în esenţă că, în raport cu procedura instituită de art. 128 din Legea nr. 302/2004, competenţa de a judeca dosarul privindu-l pe inculpatul N.L. aparţine Curţii de Apel Alba Iulia.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând conflictul de competenţă în baza actelor cauzei, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 128 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, „odată învestită cu o cerere de preluare a judecăţii, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilităţii cererii. Încheierea este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare.”

În alin. (6) al aceluiași text de lege se prevede că, „în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.”

Rezultă, din analiza dispoziţiilor legale invocate, că legiuitorul a stabilit, în cadrul procedurii de preluare a judecăţii, două etape: prima, propriu-zisă, vizează admisibilitatea cererii, iar cea de-a doua privește judecata ce trebuie efectuată de către autorităţile judiciare române competente, fiecare etapă fiind guvernată de norme procedurale proprii.

Pentru verificarea admisibilităţii cererii, competenţa aparţine curţii de apel, astfel cum rezultă, în mod neechivoc, din dispoziţiile art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, care se pronunţă prin încheiere. Această hotărâre este supusă căii de atac a recursului, exercitat în termen de 5 zile, instanţa competentă să judece calea de atac fiind Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.

După ce curtea de apel constată că cererea de preluare a judecăţii este admisibilă, judecata continuă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, astfel cum prevede alin. (6) al art. 128 din aceeași lege. Judecata, în primă instanţă, obligă la soluţionarea fondului cauzei de către instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece potrivit legii naţionale.

Conform dispoziţiilor art. 25 C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.

Cum, în speţă, în sarcina inculpatului N.L. s-a reţinut săvârșirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută în art. 288 alin. (1) C. pen., competentă a soluţiona fondul cauzei este Judecătoria Deva și nu Curtea de Apel Alba Iulia, a cărei competenţă este limitată exclusiv la verificarea admisibilităţii cererii de preluare a judecăţii.

Hotărârea pronunţată de judecătorie va fi supusă căii de atac a recursului la curtea de apel, termenul de exercitare fiind de 10 zile, în condiţiile prevăzute în art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 3853 C. proc. pen.

Existenţa a două feluri de hotărâri - încheiere pentru admisibilitatea cererii de preluare a judecăţii, respectiv sentinţă pentru fondul cauzei - cu termene diferite de exercitare a căii de atac (5 zile pentru admisibilitatea cererii, respectiv 10 pentru soluţionarea fondului) conduc, în mod evident, la concluzia că pentru prima etapă competenţa aparţine curţii de apel, iar cea de-a doua etapă, judecarea pe fond a cauzei, aparţine instanţei competente să judece în primă instanţă potrivit legii naţionale.

A interpreta altfel dispoziţiile art. 128 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 ar echivala cu nesocotirea normelor de competenţă, inclusiv cele prevăzute în art. 281, respectiv art. 29 C. proc. pen., care stabilesc competenţa, în primă instanţă, a curţilor de apel respectiv a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, ceea ce ar conduce la pronunţarea unei hotărâri lovite de nulitate absolută.

Ca atare, în cauză, competenţa de a continua judecata privindu-l pe inculpatul N.L. aparţine Judecătoriei Deva, instanţă în a cărei rază teritorială își are domiciliul inculpatul.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul N.L. în favoarea Judecătoriei Deva, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.