Prosecutor's appeal rejected; acquittals for organ trafficking and organized crime upheld as convictions for unauthorized stem cell export stand

Trafic de organe, ţesuturi sau celule de origine umană. Introducerea sau scoaterea din ţară de organe, ţesuturi sau celule de origine umană fără autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

Indice alfabetic: Drept penal

- trafic de organe, ţesuturi sau celule de origine umană

- introducerea sau scoaterea din ţară de organe, ţesuturi sau celule de origine umană fără autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant

Legea nr. 95/2006, art. 158 alin. (1), art. 159

În dispoziţiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este incriminată organizarea și/sau efectuarea prelevării și/sau transplantului de organe, ţesuturi sau celule de origine umană în scopul obţinerii unui profit material pentru donator sau organizator, iar în dispoziţiile art. 159 din Legea nr. 95/2006 este incriminată introducerea sau scoaterea din ţară de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, fără autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant.

Organizarea sau efectuarea prelevării de celule stem, de către o societate cu activitate în domeniul sănătăţii umane, pe baza unor contracte având ca obiect recoltarea, transportul, prelucrarea și stocarea în condiţii de criogenie a celulelor stem, precum și punerea la dispoziţia părţilor, la cerere, a celulelor stem conservate, cu plata cheltuielilor aferente operaţiunilor prevăzute în contracte, efectuată în mod legal în baza contractelor, nu întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule de origine umană prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, întrucât această infracţiune implică organizarea sau efectuarea prelevării de celule de origine umană în scopul obţinerii unui profit material pentru donator sau organizator, ca profit ilicit. În cazul în care transportul celulelor stem în străinătate, în scopul prelucrării și al stocării în condiţii de criogenie, s-a realiza fără autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de scoatere din ţară de celule de origine umană fără autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant, prevăzută în art. 159 din Legea nr. 95/2006.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3021 din 7 octombrie 2013

Prin sentinţa nr. 280 din 6 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul București, Secţia I penală s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului A.G., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.G., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.G. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de scoatere din ţară de organe, ţesuturi sau celule fără autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant.

În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de complicitate la trafic de organe, ţesuturi sau celule prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de complicitate la scoaterea din ţară de organe, ţesuturi sau celule fără autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant.

În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de complicitate la trafic de organe, ţesuturi sau celule prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de complicitate la scoaterea din ţară de organe, ţesuturi sau celule fără autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatei sancţiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 500 de lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de complicitate la scoaterea din ţară de organe, ţesuturi sau celule fără autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatei sancţiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 de lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Societatea E. a fost înfiinţată în cursul anului 1996, având ca asociaţi pe inculpaţii A.G. și P.C., iar în cursul lunii aprilie 2010 obiectul de activitate al societăţii a fost completat cu codul CAEN 8690 - alte activităţi referitoare la sănătatea umană. Societatea a dobândit și un nou punct de lucru situat în București, strada P., hotărându-se ca activităţile acestui punct de lucru să se desfășoare sub denumirea de S. (Banca de Celule Stem).

La 20 aprilie 2010, societatea E., prin inculpatul A.G., a încheiat cu societatea C., cu sediul în Madrid, Spania (societate acreditată pentru desfășurarea de activităţi de bancă de celule din luna decembrie 2009), un acord de colaborare, societatea C. urmând a asigura servicii de procesare a celulelor stem recoltate din sânge din cordon ombilical în instalaţiile autorizate din Hospital M., acestea urmând a fi conservate în instalaţiile aparţinând societăţii C. sau, după caz, cele aparţinând societăţii V. din Marea Britanie.

La data de 26 aprilie 2010, a fost încheiat între societatea E., reprezentantă prin inculpatul A.G., în calitate de director executiv, și societatea U. un contract de prestare de curierat rapid, pentru transportul de substanţe biologice, categoria B, valabil pentru o durată de 1 an.

La data de 7 mai 2010, societatea E. a depus o cerere adresată Agenţiei Naţionale de Transplant pentru autorizarea efectuării de import/export de sânge din cordonul ombilical, cerere ce nu a fost aprobată datorită unor deficienţe în documentaţia depusă de societate (diferenţele existente cu privire la denumirea societăţii - societatea S. sau societatea E.; lipsa dovezii punctului de lucru din strada P.; expirarea certificatului pentru operatorul aerian F.; nedepunerea documentelor de acreditare pentru societatea C. și societatea M.).

Începând cu luna iunie 2010, în cadrul punctului de lucru din București al societăţii E., și-au desfășurat activitatea și inculpatele P.M. și L.N.

Din actele dosarului a rezultat că inculpata P.M. și-a început activitatea la data de 1 iunie 2010, având ca atribuţii de serviciu traducerea din limba spaniolă a documentaţiei referitoare la folosirea kitului de recoltare a celulelor stem, purtarea de discuţii cu persoanele care încheiau contractele, semnarea de contracte pe perioada în care inculpatul A.G. nu se afla în România.

Inculpata L.N. a început colaborarea cu societatea E. la data de 7 iunie 2010, lucrând part time, aceasta având ca atribuţii distribuirea de materiale publicitare la mai multe spitale din București. La data de 24 august 2010, împreună cu inculpata P.M., aceasta a procedat și la preluarea și predarea către societatea U. pentru expedierea către societatea C. a trei kituri în care se aflau sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical și o eprubetă cu sângele mamei.

Potrivit actelor aflate la dosarul de urmărire penală, în perioada 12 iulie - 20 septembrie 2010, au fost încheiate de S. (Banca de Celule Stem) un număr de 28 de contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem, 6 dintre acestea fiind încheiate de inculpata P.M., iar restul de inculpatul A.G. În momentul semnării contractelor, martorelor le era încredinţat un kit în care urma să se recolteze sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical și o eprubetă cu sângele mamei, kiturile fiind achiziţionate de la societatea spaniolă de către inculpatul A.G. din fondurile puse la dispoziţie de inculpatul P.C.

În cazul a 16 contracte dintre cele menţionate s-a realizat efectiv și recoltarea sângelui ombilical și a unei mostre de ţesut ombilical, de către medicii care au asistat la naștere, după cum rezultă din actele aflate la dosar și din declaraţiile persoanelor care au încheiat contractele.

Materialul biologic recoltat a fost expediat în Spania prin intermediul societăţii U., aspect confirmat de adresa emisă de această societate, dar și din declaraţiile inculpaţilor. Prima expediere a avut loc la data de 28 iulie 2010, ultima dintre acestea având loc în cursul lunii septembrie 2010.

Astfel cum rezultă din certificatele de procesare și de stocare depuse Ia dosar, dar și din declaraţiile martorilor audiaţi în cursul cercetării judecătorești, probele recoltate au fost procesate de către Centrul Oncologic M., Madrid, Spania (unitate acreditată începând cu luna iulie 2009), fiind ulterior stocate la banca de celule V., Marea Britanie.

Societatea E. a obţinut autorizaţie de import/export sânge din cordonul ombilical la data de 27 aprilie 2011, fiind important de menţionat faptul că această autorizaţie s-a eliberat având în vedere contractul încheiat de societate cu societatea C., Madrid, Spania și M., Madrid, Spania, aceleași unităţi la care a avut loc activitatea de prelucrare a sângelui recoltat și în cazul contractelor încheiate în perioada iulie-septembrie 2010 și care au eliberat certificatele de procesare depuse la dosar.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pentru infracţiunea prevăzută în art.7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu sunt întrunite elementele constitutive, dispunându-se achitarea inculpaţilor în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce privește infracţiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, instanţa de fond a apreciat, în esenţă, că această infracţiune poate fi reţinută doar în condiţiile în care prin organizarea sau efectuarea prelevării de organe sau a celulelor umane pentru transplant se urmărește obţinerea unui profit ilicit.

În opinia instanţei de fond legea interzice comerţul cu organe, astfel că activitatea desfășurată de inculpaţi în cadrul societăţii E. nu poate intra, din această perspectivă, sub incidenţa legii penale.

S-a mai reţinut că a considera activitatea inculpaţilor ca fiind infracţiune, circumscrisă dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și a accepta interpretarea dată acestui text de către parchet ar duce la concluzia că toate societăţile comerciale implicate în astfel de operaţiuni - potrivit datelor Agenţiei Naţionale de Transplant există 12 societăţi cu un obiect de activitate similar care percep taxe pentru serviciile oferite - săvârșesc infracţiunea de trafic de organe, concluzia fiind, însă, absurdă în condiţiile în care chiar autorităţile statului autorizează acest tip de activitate.

În ceea ce privește forma de participaţie a inculpaţilor la săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 159 din Legea nr. 95/2006, tribunalul a apreciat că autoratul poate fi reţinut doar în sarcina inculpatului A.G., acesta fiind persoana care a organizat scoaterea din ţară a sângelui ombilical recoltat, în calitatea sa de director executiv al societăţii E., prin semnarea contractului de prestare de curierat rapid, pentru transportul de substanţe biologice, cu societatea U., societatea ce a realizat material transportul celulelor din România. În cazul celorlalţi inculpaţi, care prin activităţile desfășurate - finanţare în cazul inculpatului P.C., încheierea contractelor în cazul inculpatei P.M. și promovarea activităţii societăţii în cazul inculpatei L.N. și predarea unor colete societăţii de transport - au sprijinit scoaterea din ţară a sângelui recoltat în lipsa unei autorizaţii speciale, tribunalul a apreciat că nu se poate reţine forma autoratului, ci doar cea a complicităţii la infracţiunea menţionată, dispunând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai arătat că, deși în cauza de faţă s-ar fi putut pune problema răspunderii penale a persoanei juridice, având în vedere că activitatea de export în lipsa unei autorizaţii speciale a fost efectuată de societatea E., în realizarea obiectului de activitate, trebuie menţionat că, potrivit art. 191 alin. (2) C. pen., eventuala răspundere a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanelor fizice care au contribuit, în orice mod, la săvârșirea aceleiași infracţiuni.

În privinţa inculpatelor L.N. și P.M., tribunalul a considerat că acestea au sprijinit prin activităţile desfășurate, astfel cum au fost descrise mai sus, inclusiv prin predarea unor kituri de recoltare către societatea U., scoaterea din ţară a sângelui placentar în lipsa unei autorizaţii eliberate de Agenţia Naţională de Transplant. Promovarea firmei și încheierea de contracte cu părinţii sunt acte care au ajutat la scoaterea din ţară a materialului biologic recoltat, fiind acte de complicitate în sensul art. 26 C. pen.

De asemenea, tribunalul a reţinut că, astfel cum rezultă și din declaraţia inculpatei L.N., aceasta a acţionat cu intenţie indirectă în săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006. Inculpata a precizat că bănuia că firma nu posedă autorizaţia eliberată de Agenţia Naţională de Transplant, dar că nu a adresat nicio întrebare în legătură cu acest aspect celor doi asociaţi ai firmei și că, în ciuda acestei bănuieli, a comunicat secretarei directorului Spitalului C. că societatea deţine autorizaţia eliberată de Agenţia Naţională de Transplant, în același sens fiind și convorbirea din data de 15 septembrie 2010 purtată de L.N. cu inculpata P.M. Or, acest mod de a acţiona este specific intenţiei indirecte, inculpata dându-și seama de consecinţele potenţial periculoase ale faptelor sale și nefăcând nimic pentru preîntâmpinarea acestui rezultat.

Declaraţiile inculpatei P.M., coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate în prezentul dosar, confirmă și în cazul acesteia cunoașterea lipsei autorizaţiei de import/export pentru sânge placentar.

S-a menţionat că pretinsa necunoaștere de către inculpate a caracterului penal al activităţii desfășurate în lipsa autorizaţiei nu este de natură să înlăture răspunderea acestora, faţă de dispoziţiile art. 51 alin. (4) C. pen.

Pe de altă parte, în cazul celor două inculpate, tribunalul a apreciat că faptele săvârșite de acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni prin raportare la criteriile prevăzute în art. 181 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., tribunalul a dispus achitarea celor două inculpate pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, în baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat acestora sancţiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 500 de lei în cazul inculpatei L.N. și 1.000 lei în cazul inculpatei P.M.

Dacă în privinţa inculpatelor P.M. și L.N. tribunalul a apreciat că faptele lor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, nu aceeași este situaţia în cazul inculpaţilor A.G. și P.C.

S-a menţionat că acești inculpaţi cunoșteau pe deplin necesitatea obţinerii unei autorizaţii din partea Agenţiei Naţionale de Transplant și consecinţele penale ale lipsei acesteia, aspect dovedit de convorbirile telefonice interceptate, dar și de declaraţiile lor.

Cu toate acestea, inculpaţii au decis să înceapă activitatea punctului de lucru din București și să încheie contracte de recoltare în lipsa autorizaţiei eliberate de Agenţia Naţională de Transplant, acceptând consecinţele faptelor lor.

Având în vedere contribuţia ridicată a celor doi inculpaţi, inculpatul A.G. fiind cel care a organizat întreaga activitate a punctului de lucru din București, cu sprijinul activ financiar și moral al inculpatului P.C., faptul că acestora, în calitatea de asociaţi ai societăţii E., le incumba obţinerea autorizaţiei și importanţa normei legale încălcate, tribunalul a apreciat că faptele săvârșite de aceștia prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, dispunând condamnarea lor.

Prin decizia nr. 348 din 11 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia I penală, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de apelanţii-inculpaţi A.G. și P.C. împotriva sentinţei nr. 280 din 6 aprilie 2012 a Tribunalului București, Secţia I penală.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, împotriva sentinţei nr. 280 din 6 aprilie 2012 a Tribunalului București, Secţia I penală.

A desfiinţat, în parte, sentinţa apelată și, rejudecând pe fond, a respins ca neîntemeiată sesizarea din oficiu, întemeiată pe dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.C. și L.N., respectiv din infracţiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în consecinţă:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.C., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata L.N., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Curtea de apel, analizând concluziile primei instanţe care au stat la baza schimbării încadrării juridice a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.C. și L.N., din infracţiunile prevăzute în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a apreciat că în speţă o asemenea schimbare de încadrare juridică nu se impunea.

Astfel, având în vedere conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule umane, prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a reţinut că elementul material este prevăzut în două variante alternative, respectiv, „organizarea” sau „efectuarea.”

Întrucât din probele dosarului a rezultat că inculpatul P.C. a fost cel care a finanţat activitatea societăţii E., la care era asociat cu inculpatul A.G., iar inculpata L.N. în calitate de agent de vânzări a fost cea care a desfășurat activităţi de promovare a societăţii, a apreciat că în mod greșit a reţinut prima instanţă că aceste fapte exced noţiunii de „organizare” prevăzută ca element material al infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule umane în textul art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispunând astfel schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina celor doi, din forma coautoratului, în forma complicităţii, considerându-i coautori numai pe inculpaţii A.G. și P.M.

Având în vedere că, în opinia curţii de apel, activităţile celor patru inculpaţi, fără a fi identice, s-au conjugat de asemenea natură încât au contribuit în mod nemijlocit la realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule umane, prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în sensul că se circumscriu noţiunii de organizare, a apreciat că nu se impunea reţinerea complicităţii la săvârșirea acestei infracţiuni, pentru inculpaţii L.N. și P.C., aceștia, alături de ceilalţi doi inculpaţi, fiind coautori la săvârșirea infracţiunii menţionate.

Un motiv de apel vizează greșita achitare a inculpaţilor A.G. și P.M. pentru infracţiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpaţilor P.C. și L.N. pentru infracţiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Instanţa de control judiciar a subliniat că împărtășește opinia tribunalului, în sensul că ceea ce interzice art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este comerţul cu organe, ţesuturi sau celule, fapt demonstrat, în primul rând, de denumirea infracţiunii, dar și de alin. (2) al articolului. În acest context, profitul interzis de dispoziţiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 apare ca fiind un profit ilicit legat de activitatea de comercializare a organelor, ţesuturilor și celulelor.

Așa cum s-a arătat, în cauza de faţă nu s-a realizat un astfel de comerţ cu sângele ombilical recoltat, care a rămas, în urma prelucrărilor efectuate, în stăpânirea efectivă a celor de la care a fost prelevat sângele, fiind doar depozitat la o bancă de celule acreditată, și doar cei de la care s-a realizat prelevarea sângelui au posibilitatea de a dispune de acesta.

Autorizaţia eliberată de Agenţia Naţională de Transplant societăţii E. în luna aprilie 2011 pentru realizarea de import/export de sânge placentar/mostre de sânge din cordonul ombilical a avut în vedere contractele încheiate cu aceeași unitate la care s-a realizat prelucrarea mostrelor prelevate de la martorii audiaţi în prezentul dosar, cercetările efectuate nerelevând deficienţe în îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către inculpaţi.

Așadar, este evident că nu se poate reţine că inculpaţii ar fi traficat sângele placentar recoltat în scopul obţinerii unui profit material interzis de dispoziţiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 sau că organizarea prelevării de celule a fost realizată pentru transplant, ca o consecinţă imediată și necesară a activităţii de organizare a prelevării de organe, ţesuturi sau celule și ca sursa a profitului ilicit.

Contractele încheiate de societatea E. sunt contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem și, urmare a acestor contracte, sângele din cordonul ombilical a fost supus prelucrării pentru prelevarea de celule stem de către Hospital M., celulele stem rezultate fiind stocate în cadrul societăţii V. din Marea Britanie, acesta fiind scopul în care inculpaţii au acţionat și, astfel, profitul obţinut este legat de activitatea de prelucrare, de stocare și punerea la dispoziţia persoanelor îndreptăţite a celulelor stem stocate la cerere, iar nu de un transplant viitor ce se poate sau nu realiza.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, între alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.

Parchetul a critica hotărârile, între altele, prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând recursul atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

A. Inculpaţii au fost trimiși în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reţinându-se că în perioada aprilie - septembrie 2010 s-au constituit într-un grup infracţional organizat în vederea prelevării de ţesuturi și celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui profit pentru organizatori, pe care ulterior le expediau pentru a fi stocate la o societate din Spania.

S-a reţinut că inculpatul A.G., în calitate de director executiv al S. (Banca de Celule Stem) din cadrul societăţii E., a încheiat mai multe contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem, substanţele biologice fiind recoltate și, ulterior, expediate în Spania, prin intermediul societăţii U., deși societatea nu deţinea autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant.

Activitatea infracţională derulată de inculpatul A.G. a fost sprijinită de inculpatul P.C., asociat în cadrul societăţii E., care a finanţat toate activităţile desfășurate, dar și de inculpatele L.N. și P.M., care au încheiat contracte cu părinţii de la care s-au recoltat celule și ţesuturi și care au transportat kiturile până la unitatea de expediţie, deși cunoșteau că societatea nu deţine autorizaţie din partea Agenţiei Naţionale de Transplant.

În drept, faptele au fost încadrate, de acuzare, în dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 158 alin. (1) și art. 159 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Din probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești rezultă că societatea E. a fost înfiinţată în cursul anului 1996, avându-i ca asociaţi pe inculpaţii A.G. și P.C., în obiectul de activitate al acesteia fiind incluse, din aprilie 2010, și alte activităţi referitoare la sănătatea umană.

Astfel cum reţine și instanţa de fond, la data de 20 aprilie 2010, societatea E., prin intermediul inculpatului A.G., a încheiat cu societatea C. Madrid un acord de colaborare, în baza căruia această din urmă societate asigura serviciile de procesare a celulelor stem recoltate din sângele ombilical în instalaţiile autorizate din Hospital M. Madrid, fiind conservate în instalaţiile aparţinând societăţii C. sau cele care aparţineau societăţii V. din Marea Britanie.

De asemenea, Ia data de 26 aprilie 2010, între societatea E., reprezentată de inculpatul A.G. și societatea U. s-a încheiat un contract de prestare curierat rapid, pentru transportul substanţelor biologice recoltate de la părinţi.

Pentru desfășurarea acestor activităţi trebuia obţinut avizul de la Agenţia Naţională de Transplant astfel că, la data de 7 mai 2010, societatea E. a formulat o cerere în acest sens, care iniţial nu a fost aprobată datorită unor lipsuri în documentaţia depusă.

Deși nu aveau acest aviz, începând cu luna iunie 2010, în cadrul punctului de lucru din București al societăţii E., și-au desfășurat activitatea și inculpatele P.M. și L.N., fără a cunoaște însă toate datele privind condiţiile de desfășurare a activităţii.

Inculpata P.M. avea ca atribuţii de serviciu traducerea actelor în limba spaniolă, purtarea de discuţii cu persoanele care încheiau contractele, respectiv semnarea contractelor pe perioada în care inculpatul A.G. nu se afla în ţară.

La rândul său, inculpata L.N. a început colaborarea cu societatea E. la 7 iunie 2010, având ca atribuţii distribuirea materialelor publicitare la mai multe spitale.

Din probele administrate rezultă că în perioada 12 iulie - 20 septembrie 2010 au fost încheiate de S. (Banca de Celule Stem) din cadrul societăţii E. un număr de 28 contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem, 6 dintre acestea fiind încheiate de inculpata P.M., iar restul de inculpatul A.G.

În momentul semnării contractelor, martorilor le era încredinţat un kit în care urma să se recolteze sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical și o eprubetă cu sângele mamei, kiturile fiind achiziţionate de la societatea spaniolă de către inculpatul A.G. din fondurile puse la dispoziţie de inculpatul P.C.

Materialul biologic recoltat era expediat în Spania prin intermediul societăţii U., procesate de Centrul Oncologic M., Madrid, fiind ulterior stocate la banca de celule V. din Marea Britanie.

La data de 27 aprilie 2011, urmare a completării documentaţiei, societatea E. a obţinut autorizaţia de import/export sânge din cordonul ombilical, constatându-se existenţa contractului încheiat de societatea E. cu societatea C., Madrid și M., Madrid, contracte de colaborare care au existat și anterior încheierii celor 28 de contracte.

Relevant de reţinut este faptul că cererea iniţială de obţinere a autorizaţiei de la Agenţia Naţională de Transplant a fost respinsă, printre altele, pentru nedepunerea documentelor de acreditare pentru societatea C. și M.

B. În ceea ce privește încadrarea faptelor, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 - inculpaţii fiind achitaţi de instanţa de fond în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - și, ca atare, critica parchetului este nefondată.

În opinia Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, infracţiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 presupune existenţa unei asocieri între cel puţin 3 persoane care să acţioneze în mod coordonat, o anumită perioadă de timp, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave și care să urmărească, prin întreaga activitate, obţinerea direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Asocierea presupune o activitate autonomă de constituire și organizare a unei grupări cu scop infracţional, spre deosebire de pluralitatea ocazională, care implică săvârșirea în comun a unei fapte prevăzute de legea penală, dar nu subsecvent constituirii într-o asociere, ci exclusiv în vederea executării respectivei infracţiuni, actele comune anterioare comiterii faptei constituind acte pregătitoare menite să asigure executarea rezoluţiei infracţionale.

De asemenea, se impune a fi subliniat că cerinţa privitoare la numărul persoanelor care au constituit asocierea trebuie verificată prealabil celorlalte condiţii, lipsa acesteia înlăturând caracterul organizat al grupului

În speţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că nu este îndeplinită condiţia privitoare la numărul persoanelor care au constituit grupul infracţional - în opinia acuzării grupul infracţional a fost constituit din inculpaţii A.G. și P.C. - situaţie care exclude examinarea celorlalte cerinţe impuse de lege.

În atare situaţie, nu se poate reţine nici aderarea și nici sprijinirea grupului infracţional organizat.

C. În ceea ce privește infracţiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie consideră că achitarea dispusă de instanţa de fond este legală, pentru următoarele considerente:

Legea nr. 95/2006 recunoaște valoarea și protecţia corpului uman, cuprinzând reglementări clare în ceea ce privește prelevarea și transplantul de organe, ţesuturi și celule umane, coordonarea, supravegherea, aprobarea și implementarea oricăror dispoziţii privind activitatea de transplant revenind Agenţiei Naţionale de Transplant.

Potrivit acestei reglementări există cel puţin trei principii care trebuie avute în vedere, și anume: fiecare persoană are dreptul la respectul corpului său; corpul uman este inviolabil; corpul uman și elementele sale (organe, ţesuturi, celule) nu pot face obiectul unui drept patrimonial.

Corpului uman i se aplică principiul nepatrimonialităţii, același principiu operând și pentru elementele sale chiar separate de corp (organe, ţesuturi, celule). Legea nr. 95/2006 statuează că prelevarea și transplantul de organe, ţesuturi și celule umane se pot face numai în scop umanitar, având un caracter altruist și nu poate constitui obiectul unor acte și fapte juridice în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură.

Țesuturile și celulele de origine umană prelevate pot fi utilizate imediat pentru transplant sau - cum este cazul în speţa analizată - procesate și depozitate în băncile de ţesuturi și celule, acreditate sau agreate de Agenţia Naţională de Transplant. Transplantul de ţesuturi sau celule se efectuează numai de aceste bănci.

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii autorizează asemenea practici, dar le subordonează unor condiţii restrictive. Astfel, prelevarea nu este posibilă decât de la o persoană majoră, cu capacitate de exerciţiu deplină și cu consimţământul scris, liber, prealabil și expres. Prin urmare, dacă consimţământul nu a fost liber sau a fost dat ulterior prelevării ori a fost viciat, prelevarea va fi viciată, iar fapta va constitui infracţiune (art. 155 din lege). Mai mult, potrivit art. 144 alin. (1) lit. c) din lege, consimţământul poate fi revocat până în ultimul moment.

Ceea ce se sancţionează prin Legea nr. 95/2006 este efectuarea oricăror activităţi ilicite de prelevare de organe, ţesuturi sau celule umane. Prelevarea nu va putea fi privită ca fiind licită decât dacă a fost efectuată în vederea unei grefe care are un interes terapeutic pentru primitor. Prin urmare, prelevarea de organe, ţesuturi sau celule nu poate avea decât o afectaţiune specială, și anume în scop terapeutic, deci nici măcar pentru cercetare știinţifică.

Activitatea de prelevare și transplant de ţesuturi și celule umane în scop terapeutic este reglementată în Titlul VI din Legea nr. 95/2006.

Infracţiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 constă în organizarea și/sau efectuarea prelevării și/sau transplantului de organe și/sau ţesuturi și/sau celule de origine umană, în scopul obţinerii unui profit material pentru donator sau organizator.

Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la ocrotirea vieţii și sănătăţii publice, respectiv acele relaţii sociale periclitate prin prelevarea și transplantul de ţesuturi și organe umane contrar prevederilor legii.

De asemenea, sunt ocrotite și relaţiile sociale privind libertatea referitoare la darea consimţământului în ceea ce privește prelevarea și transplantul de organe.

Latura obiectivă a infracţiunii constă în organizarea și/sau efectuarea prelevării ori transplantului de organe și/sau ţesuturi și/sau celule de origine umană în scopul obţinerii vreunui profit (câștig, foloase).

Este de observat că legea nu definește conceputul de „organizare”, el putând fi înţeles ca o activitate de ademenire sau racolare a unor persoane în scopul efectuării transplantului, identificarea eventualilor cumpărători interesaţi, toate aceste activităţi fiind orientate spre un singur scop, și anume obţinerea unui profit ilicit, fiind lipsit de relevanţă dacă acest scop a fost sau nu atins, fiind suficient ca activitatea ilicită să fie organizată sau efectuată în scopul obţinerii unui profit.

Sintagma „efectuarea prelevării și/sau transplantului de organe” cuprinsă în norma de incriminare presupune acţiunea făptuitorului de a face, de a efectua prelevări ori transplant în scopul prevăzut de legiuitor.

În fine, urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătate, prin nerespectarea unor proceduri legale referitoare la prelevarea sau transplantul de ţesuturi sau organe umane.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 se săvârșește numai cu intenţie calificată, întrucât norma de incriminare face trimitere la scopul urmărit, respectiv acela al obţinerii unui profit material pentru donator sau organizator.

Sintetizând, apreciem că această infracţiune poate fi reţinută numai atunci când ne aflăm în prezenţa unor activităţi clandestine de organizare sau efectuare a prelevării de organe, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, în scopul obţinerii, prin vânzarea organelor, ţesuturilor, celulelor de origine umană, a unui profit ilicit.

Revenind la speţă, în opinia Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, astfel că soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă și confirmată în apel este legală.

Din probele administrate rezultă, fără putinţă de tăgadă, că părinţii - persoanele de la care au fost prelevate celule stem recoltate din sânge din cordonul ombilical - și-au dat consimţământul, semnând contractele de recoltare, prelucrare a sângelui și stocare prin criogenizare a celulelor stem.

Potrivit art. 1.1 Capitolul 1 din Contract, obiectul acestuia îl constituie recoltarea, transportul, prelucrare și stocarea în condiţii de criogenie a celulelor stem, precum și punerea ulterioară la dispoziţia părţilor, la cerere, a componentelor sângelui de către S. (Banca de Celule Stem).

De asemenea, potrivit art. 4.1 Capitolul IV, S. (Banca de Celule Stem) va asigura transportul sângelui ombilical exclusiv prin societatea U., companie internaţională de curierat atestată pentru transport probe biologice.

Cât privește stocarea și criogenizarea prevăzută în art. 7.1 al aceluiași contract, rezultă că celulele stem stocate și criogenizate de S. (Banca de Celule Stem), precum și celulele stem faţă de care părinţii au depus declaraţie de stocare, cu toate că nu îndeplineau toate criteriile de calificare, sunt proprietatea titularului (părinţi/copil) și vor fi stocate în condiţii de criogenie în recipiente adecvate care nu sunt proprietatea titularului și care corespund standardelor în vigoare.

Cât privește condiţiile de plată, acestea sunt prevăzute în Anexa I a Contractului și privesc exclusiv cheltuielile aferente operaţiunilor prevăzute în cuprinsul contractului.

Relevantă, sub acest aspect, este dispoziţia cuprinsă în art. 8.1. alin. (2) din Contract, potrivit cu care, „în cazul necalificării sângelui pentru a fi stocat în condiţii de criogenie, se returnează integral sumele achitate, cu excepţia kitului de recoltare, în termen de 30 de zile de la data constatării necalificării.”

În atare condiţii, din nicio probă administrată nu rezultă că activitatea desfășurată de inculpaţi în cadrul societăţii E. ar fi avut ca scop organizarea prelevării celulelor stem în scopul obţinerii vreunui profit, a unui folos ilicit din vânzarea acestora, pentru donator sau organizator.

Contractele au fost încheiate în interesul părinţilor, care puteau intra oricând în posesia celulelor stem conservate și depuse la instituţiile autorizate din Hospital M., respectiv societatea V. din Marea Britanie.

D. Singura infracţiune ce poate fi reţinută în sarcina inculpaţilor - astfel cum au reţinut și instanţele anterioare - este cea prevăzută în art. 159 din Legea nr. 95/2006 pentru perioada anterioară obţinerii de către societatea E. a autorizaţiei de la Agenţia Naţională de Transplant.

Potrivit normei de incriminare, fapta constă în introducerea sau scoaterea din ţară de organe, ţesuturi sau celule de origine umană fără autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant.

În cauza dedusă judecăţii, această autorizaţie a fost obţinută de societatea E. doar la data de 27 aprilie 2011.

Toate contractele au fost încheiate în aceleași condiţii și prin intermediul acelorași societăţi avute în vedere de Agenţia Naţională de Transplant care a dat autorizaţia de import/export de sânge din cordonul ombilical.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală împotriva deciziei nr. 348 din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel București, Secţia I penală.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen. se abrogă.