Split-case judge not disqualified from trying co-defendants under guilt-recognition procedure; prosecutor's appeal admitted, appellate decision quashed and remanded.

Judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei. Inexistenţa incompatibilităţii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanţă

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei

- incompatibilitate

C. proc. pen., art. 47 alin. (2), art. 3201

În ipoteza în care inculpaţii au fost trimiși în judecată prin același rechizitoriu, pentru infracţiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate, judecătorul care a soluţionat cauza conform procedurii prevăzute în art. 3201 C. proc. pen. cu privire la unii dintre inculpaţii trimiși în judecată nu devine incompatibil să judece cauza disjunsă, potrivit procedurii prevăzute în art. 3201 C. proc. pen., cu privire la ceilalţi inculpaţi. Într-o astfel de ipoteză, în care toţi inculpaţii, inclusiv inculpaţii din cauza disjunsă, beneficiază de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., nu există cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

Problema de drept dezlegată prin Decizia nr. 17 din 12 noiembrie 2012 a Completului competent să judece recursul în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie privește existenţa sau inexistenţa incompatibilităţii judecătorului, în cazul în care numai unii dintre inculpaţii trimiși în judecată prin același rechizitoriu sunt judecaţi conform procedurii prevăzute în art. 3201 C. proc. pen., iar nu cazul în care toţi inculpaţii, inclusiv inculpaţii din cauza disjunsă, sunt judecaţi potrivit procedurii prevăzute în art. 3201 C. proc. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3006 din 4 octombrie 2013

Prin sentinţa nr. 32 din 6 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Alba, Secţia penală, s-a dispus:

I. Condamnarea inculpatului M.O. pentru comiterea infracţiunii prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 3201 C. proc. pen.; a infracţiunii prevăzută în art. 13 alin. (1) și (3) teza l din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 3201 C. proc. pen.; a infracţiunii prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și Ia art. 3201 C. proc. pen.; a infracţiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 3201 C. proc. pen.; a infracţiunii prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 3201 C. proc. pen.; a infracţiunii prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 3201 C. proc. pen.; a infracţiunii prevăzută în art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și Ia art. 3201 C. proc. pen. și a infracţiunii prevăzută în art. 134 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 3201 C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

II. Condamnarea inculpaţilor M.P. și M.A. pentru comiterea infracţiunii prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. și a infracţiunii prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia au fost trimiși în judecată inculpaţii M.O., M.P. și M.A., alături de inculpaţii O.I., S.A. și S.E.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpaţii M.O., M.P. și M.A. au declarat că înţeleg să se judece în procedura simplificată reglementată de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., sens în care instanţa de fond, reţinând vinovăţia inculpaţilor sub aspectul săvârșirii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea, la individualizarea cărora a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, în termenul prevăzut de lege, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpaţii M.P., M.A. și M.O.

La termenul din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia a pus în discuţia părţilor, din oficiu, motivul de nulitate absolută prevăzut în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. privind compunerea completului de judecată.

Astfel, reţine Curtea de Apel Alba Iulia că, prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, a fost trimis în judecată inculpatul M.O. pentru comiterea mai multor infracţiuni aflate în concurs real, printre care infracţiunea de constituire de grup infracţional nestructurat prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., proxenetism în formă continuată prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale), transport, procurare, cumpărare, deţinere de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și instigare la introducerea în ţară de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), alături de inculpaţii M.P. și M.A. pentru săvârșirea infracţiunii de constituire de grup infracţional nestructurat prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. în concurs cu infracţiunea de proxenetism în formă continuată prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), precum și alături de inculpaţii O.I., S.A. și S.E.

S-a reţinut în actul de inculpare, în fapt, în esenţă, că inculpaţii M.O., M.P. și M.A., alături de inculpaţii O.I., S.A. și S.E., în ultimii ani, au constituit un grup infracţional nestructurat, în scopul obţinerii de foloase materiale din săvârșirea unor infracţiuni de proxenetism și prostituţie în ţară și străinătate, activitatea infracţională întinzându-se pe mai mulţi ani, în activităţile infracţionale fiind implicate mai multe persoane, sus-numiţii obţinând din aceste activaţi sume mari de bani, alături de inculpaţii O.I., S.A. și S.E.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că în cauză este aplicabilă procedura simplificată reglementată în art. 3201 C. proc. pen., raportat la declaraţiile celor 3 inculpaţi care au recunoscut săvârșirea faptelor reţinute în rechizitoriu și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, instanţa de fond, „reţinând vinovăţia inculpaţilor în ce privește comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și procedând la individualizarea pedepselor, în limitele de pedepse reduse conform textului de lege mai sus menţionat”, a dispus condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Curtea de apel a constatat că la termenul de judecată din 29 octombrie 2012 instanţa de fond a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpaţii O.I., S.A. și S.E. trimiși în judecată prin același rechizitoriu al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia.

Tribunalul Alba a soluţionat dosarul privind cauza disjunsă prin pronunţarea sentinţei penale nr. 336 din 6 noiembrie 2012.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 336 din 6 noiembrie 2012, Tribunalul Alba a dispus condamnarea inculpaţilor O.I., S.A. și S.E. pentru infracţiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cauza fiind soluţionată de către judecătorul de fond prin aplicarea procedurii simplificate reglementate de art. 3201 C. proc. pen.

Prima instanţă a reţinut în considerente sentinţei penale că, prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, au fost trimiși în judecată inculpaţii O.I., S.A. și S.E., alături de inculpaţii M.O., M.P. și M.A.

În faţa judecătorului cauzei, inculpaţii O.I., S.A. și S.E. au arătat că optează pentru aplicarea procedurii simplificate prevăzute în art. 3201 C. proc. pen., recunoscând comiterea faptelor, solicitând judecarea lor în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunosc și le însușesc.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că în cauză este aplicabilă procedura simplificată reglementată de art. 3201 C. proc. pen., raportat la declaraţiile celor 3 inculpaţi, care au recunoscut săvârșirea faptelor reţinute în rechizitoriu și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, instanţa de fond, „reţinând vinovăţia inculpaţilor în ce privește comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și procedând la individualizarea pedepselor, în limitele de pedepse reduse conform textului de lege mai sus menţionat”, a dispus condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Reţine Curtea de Apel Alba Iulia că, examinând cele două sentinţe penale respectiv sentinţa penală nr. 32 din 6 februarie 2013 și sentinţa penală nr. 336 din 6 noiembrie 2012 pronunţate de Tribunalul Alba, rezultă că inculpaţii M.O., M.P., M.A., O.I., S.A. și S.E. au fost trimiși în judecată prin același rechizitoriu pentru infracţiuni între care există conexitate și indivizibilitate, iar prin hotărârea anterioară pronunţată de judecătorul D.M. privind pe inculpaţii O.I., S.A. și S.E., s-a antepronunţat cu privire la vinovăţia inculpaţilor M.O., M.P. și M.A.

Cele două dosare s-au judecat în procedura reglementată de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., însă apreciază Curtea de Apel Alba Iulia că dosarul disjuns privind pe inculpaţii M.O., M.P. și M.A. nu s-a soluţionat în condiţii de obiectivitate, judecătorul D.M. antepronunţându-se asupra culpabilităţii acestora în hotărârea anterioară, odată cu condamnarea inculpaţilor O.I., S.A. și S.E.

Constatând existenţa unui caz de nulitate absolută privind compunerea instanţei, Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba, prin decizia nr. 83/A din 30 aprilie 2013.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut în art. 3853 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., apreciind că instanţa de prim control judiciar a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen., dar și a deciziei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în recurs în interesul legii, împrejurări în raport cu care arată că se impune trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la Curtea de Apel Alba Iulia.

Critica adusă este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., apreciază Înalta Curte de Casaţie și Justiţie că recursul declarat de parchet este fondat, fapt pentru care urmează să-l admită ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de prim control judiciar, de trimitere a cauzei la instanţa de fond spre rejudecare, este nelegală, fiind pronunţată în dispreţul dispoziţiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen. și al Deciziei nr. 17/2012 publicată în M. Of. nr. 820 din 6 decembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în recurs în interesul legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen., nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză.

Prin Decizia nr. 17/2012, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a decis că „judecătorul care a soluţionat cauza conform procedurii prevăzute de art. 3201 din Codul de procedură penală cu privire la unii dintre inculpaţi nu devine incompatibil să judece acţiunea penală și civilă cu privire la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor s-a făcut prin același rechizitoriu, pentru infracţiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate.”

Raportând cadrul legal evocat la cauza dedusă judecăţii, apreciază Înalta Curte de Casaţie și Justiţie că nu este incident cazul de nulitate absolută referitor la compunerea instanţei prevăzut în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., așa cum în mod eronat a reţinut instanţa de prim control judiciar.

În carul procedurii simplificate prevăzute în art. 3201 C. proc. pen., judecata are loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei și nu solicită administrarea de probe.

În desfășurarea acestei proceduri, instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune și a fost săvârșită de inculpat.

În această procedură simplificată, judecata se mărginește la fapta și persoana faţă de care este incidenţă recunoașterea vinovăţiei.

Decizia nr. 17/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în recurs în interesul legii se referă la situaţia în care judecătorul care a soluţionat cauza prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. cu privire la unii dintre inculpaţi devine incompatibil, conform art. 47 alin. (2) C. proc. pen., să judece acţiunea penală și civilă cu privire la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor s-a făcut prin același rechizitoriu, pentru infracţiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate.

În cauza dedusă judecăţii, atât cauza privind pe inculpaţii O.I., S.A. și S.E. în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 336 din 6 noiembrie 2012, cât și cauza privind pe inculpaţii M.O., M.P. și M.A. în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 32 din 6 februarie 2013 s-au judecat în procedura simplificată reglementată de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., fără ca în acest mod să fie afectată imparţialitatea judecătorului, având în vedere caracterul personal al răspunderii penale.

Este adevărat că imparţialitatea instanţei este unul din principiile fundamentale ce stau la baza desfășurării întregului proces penal și este o componentă de bază a unui proces echitabil, însă aspectele reţinute de instanţa de prim control judiciar nu pot afecta în niciun mod soluţionarea în mod obiectiv a cauzei disjunse.

De altfel, problema de drept dezlegată prin Decizia nr. 17/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii privește incompatibilitatea judecătorului în cazul în care doar o parte dintre inculpaţi se judecă în baza dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.; or, în cauza dedusă judecăţii toţi inculpaţii s-au judecat în procedura simplificată, atât cei din dosarul în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 336 din 6 noiembrie 2012, cât și cei din cauza disjunsă în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 32 din 6 februarie 2013, fără a fi sesizate indicii de natură să compromită imparţialitatea judecătorului.

În cauza dedusă judecăţii, în cadrul căreia toţi inculpaţii au beneficiat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în niciun caz nu putem vorbi de un caz de incompatibilitate în accepţiunea dispoziţiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen., prima soluţie fiind pronunţată numai în raport cu faptele reţinute în sarcina inculpaţilor O.I., S.A. și S.E. și cu vinovăţia acestora, situaţie ce nu poate fi asimilată cu o antepronunţare sau o lipsă de obiectivitate și imparţialitate a judecătorului.

Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie amintește că, potrivit dispoziţiilor art. 4145 alin. (4) C. proc. pen., dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.

Ca atare, instanţa de prim control judiciar trebuie să se supună dispoziţiilor legale sus-menţionate și să aplice prevederile Deciziei nr. 17/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în recurs în interesul legii, în raport cu care nu este incident cazul de incompatibilitate reţinut de Curtea de Apel Alba Iulia și, implicit, nici cazul de nulitate absolută referitor la încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la compunerea instanţei.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că singura soluţie care se impune este trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelurilor la instanţa de prim control judiciar.

În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei nr. 83/A din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii M.O., M.P. și M.A., a casat decizia penală atacată și a trimis cauza pentru continuarea judecării apelurilor la Curtea de Apel Alba Iulia.