Unauthorized operation of gambling machines: constitutive elements and liability under O.U.G. No. 77/2009

Desfășurarea fără licenţă a unei activităţi din domeniul jocurilor de noroc. Elemente constitutive

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni prevăzute în O. U. G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc

Indice alfabetic: Drept penal

- desfășurarea fără licenţă a unei activităţi din domeniul jocurilor de noroc

O. U. G. nr. 77/2009, art. 23 alin. (1)

Fapta de a exploata fără licenţă aparate electronice cu câștiguri, tip slot-machine, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de desfășurare fără licenţă a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzută în art. 23 alin. (1) din O. U. G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2238 din 25 iunie 2013

Prin sentinţa penală nr. 274/S din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Brașov, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., inculpatul H.O. a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii de evaziune fiscală la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) din O. U. G. nr. 77/2009, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracţiunii continuate de desfășurare, fără licenţă sau autorizaţie, a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., pentru săvârșirea infracţiunii de fals intelectual, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii continuate de evaziune fiscală la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., inculpatului i s-a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea O. să plătească părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Brașov, suma de 69.886 lei cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă majorări și penalităţi începând cu data 18 ianuarie 2012 și până la data achitării efective a prejudiciului.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa procurorului din data de 29 august 2011, asupra autoturismului marca M. și asupra autoturismului marca D., bunuri aflate în proprietatea inculpatului H.O.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul H.O., asociat al societăţii O., a formulat la data de 16 martie 2007 cerere de menţiuni privind autorizarea activităţii secundare jocuri de noroc și pariuri. Societatea a obţinut licenţă pentru exploatarea jocurilor de noroc pentru categoria „tipul mașinii video-electronică/cu elemente mecanice în mișcare.” Licenţele au fost obţinute pentru cinci mașini, cu valabilitate 1 aprilie 2008 - 30 martie 2009.

La controlul efectuat de organele de cercetare penală din data de 20 august 2009, la punctul de lucru al societăţii A., au fost identificate toate cele cinci mașini de jocuri de noroc, patru dintre ele fiind în funcţiune. Cu ocazia aceluiași control a fost ridicat de la punctul de lucru al societăţii menţionate un caiet de matematică ale cărui file sunt împărţite de o linie verticală în două coloane, prima fiind denumită „intrări”, iar cea de-a doua „ieșiri”, caietul fiind astfel completat pentru perioada 13 iulie 2009 - 20 august 2009.

Din coroborarea probelor administrate, instanţa a reţinut că, deși inculpatul neagă, în urma unei convenţii cu G.O., fără a exista o asociere în participaţiune între cele două societăţi comerciale, a instalat cele cinci mașini de jocuri de noroc în spaţiul în care se afla societatea A.

Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 69.886 lei, sumă reprezentând impozitul pe profit datorat de societate, impozitul pe venituri din jocurile de noroc, taxele de autorizare jocuri de noroc, la care se adaugă majorări și penalităţi de întârziere.

Reţinând vinovăţia inculpatului, în baza actelor și probelor administrate în cauză, instanţa de fond l-a condamnat la pedepsele ­menţionate, reţinând în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante personale, iar ca modalitate de executare, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante.

Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a reţinut că acţiunea civilă alăturată procesului penal este întemeiată și dovedită de actele dosarului și l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Brașov, în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea O., a sumei de 69.886 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală începând cu data 18 ianuarie 2012 și până la data achitării efective a prejudiciului.

Prin decizia nr. 14/AP din 5 februarie 2013, Curtea de Apel Brașov, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat sentinţa sub aspectul nominalizării pedepsei accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. și, rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului H.O. dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăţi comerciale pe durata executării pedepsei.

Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul H.O. care, prin apărătorul ales, invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că a exploatat sau că a avut intenţia de a exploata aparatele în discuţie, activitate în urma căreia ar fi obţinut venituri și înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor civile în cuantum de 69.886 lei la care se adaugă majorări și penalităţi, către Administraţia Finanţelor Publice Brașov.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate de inculpatul H.O. care se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul nu este fondat.

Instanţa de fond și instanţa de prim control judiciar, în urma analizării probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, au reţinut în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică și vinovăţia recurentului inculpat.

Apărarea recurentului inculpat în sensul că nu există probe din care să rezulte că a exploatat sau că a avut intenţia să exploateze patru din cele cinci aparate electronice cu câștiguri tip slot-machine și, în consecinţă, că nu a obţinut venituri nu este fondată.

Din probele administrate în cauză rezultă contrariul celor susţinute de recurent, și anume faptul că, în calitatea sa de administrator al societăţii O., în perioada 13 iulie 2009 - 20 august 2009, a exploatat la punctul de lucru al societăţii A., aparţinând lui G.O., patru aparate electronice cu câștiguri, tip slot-machine, care îi aparţineau, fără ca, în prealabil, să-și îndeplinească obligaţiile fiscale, respectiv, fără a achita taxele pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, a omis cu știinţă să înregistreze în evidenţele contabile ale societăţii încasările în sumă de 31.131 lei și plăţile în cuantum de 16.900 lei, omisiune ce a avut drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv. Mai rezultă din materialul probator administrat în cauză faptul că, urmare a exploatării celor patru aparate electronice cu câștiguri tip slot-machine, recurentul inculpat a acordat în datele de 18 iulie 2009, 29 iulie 2009, 3 august 2009, 4 august 2009, 5 august 2009, 6 august 2009, 7 august 2009, 10 august 2009, 12 august 2009, 17 august 2009 și 18 august 2009 premii, fără a reţine prin stopaj la sursă și fără a vira la bugetul consolidat al statului impozitul pe venit datorat potrivit art. 77 din Codul fiscal.

Relevante în sensul reţinerii vinovăţiei recurentului inculpat în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată sunt declaraţiile martorei S.M., angajată fără forme legale la data efectuării controlului de către comisarii Gărzii Financiare (20 august 2009) la societatea A., din care rezultă că instructajul privind folosirea aparatelor a fost făcut de către recurent, că situaţia intrărilor și ieșirilor sumelor de bani era ţinută într-un caiet, că banii obţinuţi din exploatarea aparatelor erau ţinuţi separat de încasările din bar, că aparatele erau funcţionale și erau folosire de clienţii barului, ale martorului G.O. care a menţionat că „în barul său au funcţionat cinci mașini de jocuri electronice aparţinând inculpatului H.O., pe o perioadă de o lună, de probă. După această perioadă, mașinile au fost sigilate și au rămas în bar.” A mai precizat martorul că nu știa că pentru funcţionarea aparatelor avea nevoie de licenţă, că nu a încheiat niciun contract cu inculpatul, că s-a ţinut o evidenţă intrări-ieșiri în ceea ce privește funcţionarea aparatelor respective de către B.E., că niciodată cele cinci mașini nu au funcţionat împreună, întotdeauna funcţionau trei, că este posibil ca S.M., care nu era angajată ca barman, să se fi ocupat de introducerea impulsurilor în aparate, acestea fiind sigilate de către reprezentanţii Gărzii Financiare în urma constatării lipsei licenţelor de funcţionare. De asemenea, martorul B.E. a declarat că martora S.M. era cea care se ocupa de introducerea și scoaterea impulsurilor din aparatele care aparţineau recurentului inculpat și tot ea încasa banii, iar martorul A.M. confirmă folosirea aparatelor de către clienţii barului.

În faza actelor premergătoare, recurentul inculpat a adoptat o poziţie procesuală de recunoaștere a faptului că a exploatat aparatele electronice cu câștiguri, fără îndeplinirea formalităţilor legale, recunoaștere asupra căreia a revenit cu ocazia aducerii la cunoștinţă a învinuirii, precizând că, în fapt, cele cinci aparate au fost doar depozitate la punctul de lucru al societăţii A. În faza cercetării judecătorești la instanţa de fond, recurentul inculpat a uzat de dreptul la tăcere. De asemenea, întrebat fiind de către instanţa de recurs dacă dă declaraţie în cauză, recurentul inculpat a precizat că uzează de dreptul la tăcere prevăzut în art. 70 C. proc. pen.

Recurentul a acţionat cu intenţie directă, a prevăzut că prin desfășurarea activităţilor din domeniul jocurilor de noroc, în mod ocult, fără respectarea prevederilor legale, se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, respectiv de la plata impozitului pe venit cu stopaj la sursă și a urmărit producerea urmării socialmente periculoasă.

În sprijinul concluziei potrivit căreia faptele reţinute în sarcina recurentului inculpat există în materialitatea lor și au fost comise de acesta cu forma de vinovăţie cerută de lege este și faptul că reprezentanţii Gărzii Financiare au identificat cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al societăţii A. un caiet tip matematică ale cărui file sunt împărţite de o linie verticală, în două coloane, prima fiind denumită „intrări”, iar cea de-a doua „ieșiri” și în care se regăsește situaţia centralizată a sumelor introduse și scoase din aparate.

În ce privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că în mod corect instanţa de apel a menţinut soluţia dată de tribunal, de obligare a recurentului inculpat la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Brașov, inclusiv a majorărilor și penalităţilor începând cu data de 18 ianuarie 2012 și până la data achitării efective a prejudiciului.

Într-adevăr, potrivit art. 14 din O. U. G. nr. 77/2009, recurentul inculpat avea obligaţia să achite taxa aferentă licenţei de organizare a jocurilor de noroc în cuantum de 25.000 lei, precum și taxa de exploatare pentru fiecare aparat individual, astfel cum este stabilită prin actul normativ sus-­menţionat.

De asemenea, art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 77/2009 prevede că taxele aferente activităţilor din domeniul jocurilor de noroc se plătesc de către operatorii economici organizatori, după cum urmează:

a) taxa aferentă licenţei de organizare a jocurilor de noroc:

(i) pentru primul an, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care documentaţia a fost aprobată;

(ii) pentru anii următori, cu 10 zile înainte de expirarea anului precedent;

b) taxa anuală aferentă autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc:

(i) pentru jocurile de noroc caracteristice activităţii cazinourilor și jocurile tip slot-machine, taxa se datorează pentru fiecare mijloc de joc și se plătește în 4 rate trimestriale egale, astfel:

A. pentru primul trimestru - până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care documentaţia a fost aprobată;

B. pentru celelalte trimestre - până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din trimestru (respectiv 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie și 25 decembrie) pentru trimestrul următor.

De asemenea, recurentul inculpat avea obligaţia legală de a ţine un registru de evidenţă a încasărilor zilnice rezultate din exploatarea aparatelor, obligaţie pe care nu a respectat-o, situaţia intrărilor și ieșirilor fiind ţinută de angajaţii societăţii A.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.O. împotriva deciziei nr. 14/AP din 5 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Brașov, Secţia penală și pentru cauze cu minori.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. se abrogă.