Precautionary seizure in tax evasion cases: Requirement of existing identifiable assets under Law No. 241/2005 and Code of Criminal Procedure

Măsuri asigurătorii. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 241/2005

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Alte măsuri procesuale. Măsurile asigurătorii

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- măsuri asigurătorii

- infracţiuni prevăzute în Legea nr. 241/2005

C. proc. pen., art. 163, art. 165, art. 166

Legea nr. 241/2005, art. 11

Luarea măsurii asigurătorii a sechestrului în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005 în vederea reparării pagubei este condiţionată de existenţa unor bunuri în patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente la momentul instituirii sechestrului, concluzie care se desprinde din analiza prevederilor art. 165 și art. 166 C. proc. pen., potrivit cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, precum și să încheie un proces-verbal care cuprinde descrierea amănunţită a bunurilor sechestrate, cu indicarea valorii lor.

În consecinţă, sechestrul poate fi instituit, inclusiv în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005, numai asupra bunurilor existente în patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente, a căror identificare, evaluare și descriere este posibilă la momentul instituirii, iar nu și asupra bunurilor viitoare.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2181 din 20 iunie 2013

Prin sentinţa penală nr. 59 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Covasna s-a dispus condamnarea inculpatului H.J., în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale pe o durată de 2 ani și 2 luni, reprezentând termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat pedepsele accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna și a obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 5.414 lei, la care se adaugă majorările și penalităţile de întârziere ce se vor calcula la obligaţiile de plată principale componente ale prejudiciului până la data plăţii efective.

A respins cererea formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, a dispus comunicarea hotărârii de la data rămânerii definitive a acesteia către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

În baza art. 6 alin. (11) din O. G. nr. 75/2001, a dispus comunicarea prezentei hotărâri în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni în cazierul fiscal al inculpatului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 10 aprilie 2010 a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc sesizarea Gărzii Financiare Covasna din care a rezultat faptul că numitul H.J. - administrator al societăţii comerciale C., a achiziţionat în cursul lunii iunie 2008 cărămizi de la societatea comercială O. în valoare totală de 25.859,73 lei, operaţiune înregistrată în mod corect în evidenţele contabile ale firmei.

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că, în cursul lunii iunie 2008, inculpatul - administrator al societăţii comerciale C. a achiziţionat de la societatea comercială O. cărămizi în valoare totală de 25.859,73 lei, conform a patru facturi din 30 iunie 2008.

Aceste facturi au fost înregistrate în mod corect în evidenţele contabile ale societăţii, fiind întocmite note de intrare - recepţie, contravaloarea acestora regăsindu-se în soldul final al contului „401.1” - Furnizor din Balanţa de verificare analitică întocmită la data de 31 decembrie 2008.

Cu ocazia verificărilor efectuate de către comisari din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Covasna la data de 13 aprilie 2010 la societatea comercială C., privind stocul faptic și stocul scriptic, s-a constatat faptul că aceste cărămizi nu se mai află în posesia societăţii administrate de H.J., fiind întocmit procesul-verbal din 13 aprilie 2010.

Pe timpul efectuării acestor verificări, inculpatul H.J. a precizat în nota explicativă dată în faţa comisarilor Gărzii Financiare faptul că a folosit aceste cărămizi la construcţia unei case pentru o persoană fizică, însă nu a emis factură nici pentru cărămizile folosite și nici pentru efectuarea lucrării în valoare de 500 euro.

Conform procesului-verbal din 13 aprilie 2010 întocmit de comisarii Gărzii Financiare, s-a creat un prejudiciu bugetului de stat, prin neînregistrarea în evidenţele contabile a cărămizilor vândute și a contravalorii lucrării efectuate, în cuantum de 4.423,91 lei.

Pentru stabilirea prejudiciului cert, a fost înaintată de către Garda Financiară - Secţia Covasna adresa din 18 martie 2010 către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna - Activitatea de Inspecţie Fiscală.

În urma verificărilor efectuate de către inspectori din cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală Covasna, s-a stabilit faptul că inculpatul H.J. a creat un prejudiciu total bugetului de stat în valoare de 6.266 lei, așa cum rezultă din raportul de Inspecţie Fiscală din 28 mai 2010.

La data de 2 decembrie 2010, Tribunalul Covasna, la cererea Oficiului Registrului Comerţului București, prin directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Covasna, a hotărât prin sentinţa civilă nr. 1738 din 2 decembrie 2010 dizolvarea societăţii comerciale C., sentinţă comunicată și inculpatului H.J.

Deși i-a fost acordat termenul solicitat pentru a achita prejudiciul cauzat bugetului de stat, inculpatul nu a achitat nici până în prezent acest prejudiciu.

Apreciind dovedită vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe în raport cu situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului.

Împotriva hotărârii menţionate a declarat apel partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, hotărâre criticată pentru nelegalitate.

În motivare, partea civilă a arătat că se impune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului în cuantum suficient, astfel încât să se asigure recuperarea integrală a prejudiciului produs, aceasta în condiţiile în care aplicarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârșirii infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005.

Prin decizia penală nr. 28/Ap din 6 martie 2012, Curtea de Apel Brașov a respins această cale de atac ca tardiv introdusă.

Împotriva hotărârii pronunţate în apel a declarat recurs partea civilă, iar prin decizia penală nr. 3142 din 4 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov.

Prin decizia nr. 16/Ap din 12 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Brașov, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat în cauză.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat următoarele:

Starea de fapt a fost corect reţinută, pe baza probelor administrate, iar fapta inculpatului H.J., administrator la societatea comercială C., de a nu înregistra în evidenţele contabile cărămizile vândute și contravaloarea lucrării efectuate pentru un imobil, creând astfel un prejudiciu total bugetului consolidat al statului în valoare de 5.414 lei, răspunde încadrării juridice prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Audiat fiind în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea reţinută în rechizitoriu, solicitând aplicarea dispoziţiilor privitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei, prevăzută în art. 3201 C. proc. pen.

La data de 14 decembrie 2011, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, a comunicat instanţei că inculpatul nu a achitat prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului în cuantum de 5.414 lei, la care se adaugă majorările și penalităţile de întârziere calculate până la data stingerii efective a sumei.

De altfel, instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, a obligat inculpatul la plata sumei menţionate, respingând cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, în vederea reparării pagubei, asupra bunurilor inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente până la concurenţa valorii probabile a pagubei, conform art. 163 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a putea fi dispusă o asemenea măsură trebuie să existe în patrimoniul acestor părţi bunuri.

Prin adresa din 24 ianuarie 2013, Primăria comunei B., judeţul Covasna, pe teritoriul căreia domiciliază inculpatul, a comunicat că acesta nu figurează în evidenţele fiscale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, care a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârilor pronunţate în cauză și admiterea cererii privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, fiind fără relevanţă că nu au fost identificate bunuri urmăribile în patrimoniul inculpatului, în condiţiile în care legea nu distinge între bunuri existente și viitoare.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul este nefondat.

Este adevărat că, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracţiune prevăzută de această lege (cum este și cazul celei prevăzute în art. 9 alin. 1 lit. b săvârșită de inculpat), luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Această normă legală derogă de la dispoziţiile dreptului comun doar în ce privește posibilitatea organului judiciar de a aprecia dacă, în raport cu circumstanţele cauzei, se impune sau nu luarea unor măsuri asigurătorii în condiţiile art. 163 și urm. C. proc. pen.

Instituirea obligatorie a unor asemenea măsuri în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005 este, însă, condiţionată de existenţa unor bunuri în patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente, la momentul înfiinţării sechestrului.

Această concluzie se desprinde din analiza dispoziţiilor art. 165 și art. 166 C. proc. pen., potrivit cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, putând dispune și ridicarea bunurilor, iar procesul-verbal de sechestru cuprinde descrierea amănunţită a bunurilor sechestrate, cu indicarea valorii acestora.

Pe cale de consecinţă, sechestrul nu poate fi instituit decât asupra bunurilor existente în patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente, a căror descriere și evaluare este posibilă la momentul înfiinţării acestei măsuri, iar nu și asupra bunurilor viitoare.

Or, în speţă, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpatul nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri impozabile, astfel încât luarea unor măsuri asigurătorii, în acord cu textul legal sus-amintit, ar fi o dispoziţie formală, lipsită de conţinut și fără finalitate practică.

În privinţa părţii responsabile civilmente, rezultă că prin sentinţa civilă nr. 1738 din 2 decembrie 2010 a Tribunalului Covasna s-a hotărât dizolvarea societăţii comerciale C.

Prin urmare, critica părţii civile este nefondată, sens în care va fi respinsă ca atare și calea sa de atac, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, împotriva deciziei nr. 16/Ap din 12 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Brașov, Secţia penală și pentru cauze cu minori.