Allocation of transport fee liability between consignor and consignee under the bill of lading
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeal and Justice dismissed the appellant’s appeal, affirming the lower courts’ decisions that rejected the railway carrier’s claim for transport fees, accessories, and late penalties against the respondent, thereby leaving the initial ruling in the respondent’s favor. The dispute centered on a commercial transport contract where the carrier sought payment from the entity that picked up the goods, arguing it was the consignee, while the respondent argued it lacked passive procedural standing. The decisive legal basis relied on the T.F. Regulations, specifically Articles 61.1 and 62, which stipulate that the consignor is responsible for the accuracy of data in the bill of lading and bears the obligation to pay transport fees absent a contrary agreement; the court found that the consignor, who was also identified as the consignee on the bill of lading, was liable for payment, and the respondent was not liable even if deemed the consignee because the carrier retained possession of the bill of lading, triggering the exception under Article 62.2.
Legislator headnote
AI generatedAllocation of transport fee liability between consignor and consignee under the bill of lading: Instanţa de apel a reţinut că din scrisoarea de trăsură rezultă că destinatarul transporturilor efectuate de reclamantă este SC „M.J.C.O.” SRL iar nu pârâta și întrucât terţa societate figurează în scrisoarea de trăsură și în calitate de expeditor al mărfurilor transportate, potrivit art.61.1 din Regulamentul T.F., expeditorul răspunde de exeactitatea datelor înscrise în scrisoarea de trăsură, tot expeditorului revenindu-i și obligaţia achitării tarifelor de transport și accesorii, conform art.62 din același regulament, dacă nu există convenţie contrară, ceea ce nu s-a dovedit în speţă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contract de transport. Scrisoarea de trăsură. Regulament T.F.
Potrivit art.61.1 din Regulamentul T.F., expeditorul răspunde de exactitatea datelor înscrise prin grija sa în scrisoarea de trăsură, revenindu-i și obligaţia achitării tarifelor de transport și accesorii, conform art.62 din același regulament, dacă nu există o convenţie contrară.
Secţia comercială, decizia nr.7385 din 5 decembrie 2002
Prin sentinţa civilă nr.1705 din 21 iunie 2000 a Tribunalului Constanţa – secţia comercială a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SC „D” SA Constanţa, iar acţiunea reclamantei SNCFR – SMF SA Agenţia Teritorială Constanţa prin care aceasta solicitase obligarea pârâtei la tarife de transport, accesorii și penalităţi de întârziere a fost respinsă.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr.1080 din 19 decembrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială.
Instanţa de apel a reţinut că din scrisoarea de trăsură rezultă că destinatarul transporturilor efectuate de reclamantă este SC „M.J.C.O.” SRL iar nu pârâta și întrucât terţa societate figurează în scrisoarea de trăsură și în calitate de expeditor al mărfurilor transportate, potrivit art.61.1 din Regulamentul T.F., expeditorul răspunde de exeactitatea datelor înscrise în scrisoarea de trăsură, tot expeditorului revenindu-i și obligaţia achitării tarifelor de transport și accesorii, conform art.62 din același regulament, dacă nu există convenţie contrară, ceea ce nu s-a dovedit în speţă.
Reclamanta a declarat recurs, susţinând că pârâta este cea care a ridicat marfa, având calitatea de destinatar.
Recursul este nefondat.
Din scrisoarea de trăsură pe care reclamanta și-a întemeiat acţiunea rezultă că predătorul mărfii este SC „M.J.C.O.” SRL Focșani, societate care figurează și în calitate de destinatar.
Această neregularitate în ceea ce privește completarea scrisorii de trăsură nu afectează însă valabilitatea contractului de transport, după cum prevăd dispoziţiile art.59 din Regulamentul T.F., cum corect au reţinut și instanţele.
Răspunderea în achitarea tarifelor de transport, în speţă, revine expeditorului mărfii în temeiul dispoziţiilor art.62.1 din același regulament, nefăcându-se dovada de către reclamantă a unei convenţii contrare între expeditor și calea ferată. Mai mult, la interogatoriul luat reclamantei la 9 mai 2000, cu ocazia rejudecării fondului, aceasta a recunoscut că scrisoarea de trăsură este în posesia ei, situaţie în care, chiar dacă s-ar admite că pârâta este destinatarul mărfii, aceasta nu răspunde de achitarea tarifelor, după cum prevăd dispoziţiile art.62.2 din același regulament.
În apel, reclamanta a susţinut că pârâta ar avea calitatea de comisionar, invocând dispoziţiile art.406 alin.2 C.com., calitate pe care nu a dovedit-o, acţiunea sa fiind întemeiată pe dispoziţiile art.62 din Regulament.
În consecinţă, Curtea a stabilit că instanţa de apel, în mod corect, a constatat răspunderea pârâtei, motiv pentru care criticile formulate sunt nefondate, recursul fiind respins.